În epoca de ,,tristă amintire”, granițele erau închise. Regimul democrat le-a ,,deblocat“ doar pentru cel bogat. Pentru un pensionar, ,,graniță” este și pe litoral, din lipsă de bani. El se mulțumește să privească la TV imaginile toate: munte, mare, străinătate, avînd drept relaxare – filmele seriale.

Sechestrată în casă, cu timpul limitat și mască pe față, am fost fericită că, pentru o oră, pot ,,evada” din lumea mea atît de mică, în noul serial sud-coreean ,,Secretele de la Palat”. Visul meu dintotdeauna a fost să vizitez China sau Japonia. Imposibil de îndeplinit. M-am mulțumit să cunosc cîte ceva despre Asia din filme și să citesc – în traducerea lui Modest Moraru -,,Ispita Occidentului”, scrisorile francezului A.D. și ale chinezului L.W.Y., care alcătuiesc un fel de eseu ce compară două lumi extrem de diferite (oameni, obiceiuri, dorințe etc.). Din carte ,,se revelează imaginea unei Europe istovite de propriul individualism exasperat, o Europă care, spre deosebire de China tradițională, a pierdut legătura cu cosmosul”. În sfîrșit, serialul a început la orele 17. Am apăsat pe buton și, pe ecran, au apărut Marele Palat, împăratul, împărăteasa, concubinele, imagini diafane, părînd ireale.

După doar cîteva secvențe, pe ecran apare, scris mare, Ediție Specială. Serialul se întrerupe și apar, la o masă lungă, cu ,,Șeful” în frunte, ,,aleșii”: unii cu mască, alții fără, răspund, pe rînd, la un fel de dare de seamă cînd Șeful îi întreabă – n-am înțeles ce anume... Dorința mea era ca ei să plece cît mai curînd, pentru ca să pot urmări în continuare serialul întrerupt. ,,Aleșii”, cum au apărut, așa au dispărut. Și tot ce-am priceput e că o emisiune întreruptă nu mai are ,,gust”, părînd o supă reîncălzită și, în mod cert, pentru telespectator, lipsă de respect. Am sperat că nu se va mai repeta, însă și în zilele următoare am avut parte de cîte o Ediție Specială.

,,Încrucișarea” serial – Ediție Specială mi-a domolit orice elan, și visul meu, de a cunoaște cîte ceva despre Asia, a luat sfîrșit, fiind greu de ,,înghițit” un talmeș-balmeș hotărît de ,,cel mare” pentru ,,cel mic”. De acest pitic Barbă-Cot pe cine să-l doară-n cot, cînd s-a dispus Starea de alertă, care pune punct, însemnînd... ATÎT!

În vîrtejul nebuniilor care se petrec azi în lume, doar în singurătate mai poți găsi o oază de liniște. Numai că, de îndată ce deschizi radioul sau televizorul, coșmarul zilei îți intră în casă. Începe povestea cu Cocoșul Roșu: Pensia se va majora? Copiilor indemnizația li se va da? Și, privind spre ecran, dezastrul e total. Inundațiile au măturat tot ce le-a ieșit în cale. Oameni duși de ape, bunuri distruse, animale moarte, case inundate... O canalizare nu-i un lucru atît de mare, fiecare om de-ar fi pus măcar o piatră, ar fi ridicat un zid, punînd stavilă la apă. Dar pare-se că nimeni nu a fost în stare: a stat în cale licoarea din pahare, de la cîrciumioare...

Realitatea este că de cînd s-au deschis porțile ferecate de comunism, ,,libertatea” a dat buzna în țara noastră, întrupată în droguri, arme, corupție, prostituție, criză mondială, puzderie de partide, interese personale și de grup, alegeri cu cheltuieli imense și rezultate ZERO.

De-ar fi știut Ceaușescu pentru cine construia Casa Poporului, probabil că n-ar fi strîns cureaua pentru generația de sacrificiu de atunci, de sacrificiu și acum, o generație marginalizată, desconsiderată și fără speranțe. ,,Necuratul” dă startul învrăjbirii între categoriile sociale, politice, culturale, iar PSD a devenit o țintă fără de sfîrșit.

În acest climat de ură, natura se răzbună: Cod Roșu, Cod Portocaliu, Secetă, Inundații... Iar Covid-ul a pus capac, punîndu-le tuturor Corona pe cap. Ne-am izolat, la propriu și la figurat.

În prezent, Trecutul este condamnat, Prezentul e în slăvi urcat, deși el a demolat tot ce Trecutul a realizat.

LILIANA TETELEA