I-ar plăcea lui Ion Iliescu să
deschid și eu porțile PRM-ului înaintea tuturor acelor membri PDSR care vor să
intre la noi, unii chiar cu majorități zdrobitoare din filialele pe care le
conduc? E o temă de meditație. În orice caz, pentru că nu-mi place să rămîn
dator și nici să încalce cineva teritoriul doctrinei pe care eu am captat-o din
trecutul țării și am readus-o pe prima scenă politică a României, voi spune,
răspicat, că ceea ce fac acum „marii maeștri ai combinațiilor“ din PDSR, jucînd
pe cartea naționalistă, este o escrocherie în toată regula. Și asta nu pentru
că doctrina social-democrată nu are nici o legătură cu Doctrina Națională, ci
pentru simplul motiv că PDSR-ul n-a făcut absolut nimic pentru a împiedica
maghiarizarea Transilvaniei, și fiindcă francmasonii care mișună prin
structurile de comandă ale acestui partid se pricep să maimuțărească și să
imite naționalismul, dar, odată reveniți la Putere, vor călca în picioare toate
promisiunile, toate angajamentele, toate acordurile. Eu cred că Ion Iliescu nu
va împinge credulitatea atît de departe încît să creadă în sondajele de opinie,
care atribuie partidului său 40% din sufragiile electoratului. Am zis ale
electoratului? Eroare, doar ale 55% din electorat, avînd în vedere procentul
colosal de oameni care declară că nu știu cu cine vor vota, sau că nu vor vota
deloc. În tentativa lui nesănătoasă de a realiza un scor care să-l transforme
în mamut și să-l facă să conducă singur țara, PDSR-ul s-ar putea să-și rupă
gîtul. Așa îmi spune instinctul meu, care pînă acum n-a dat greș. Fără un
partid justițiar și național ca PRM, PDSR-ul nu va face decît să desăvîrșească
dezastrul provocat de actuala Putere. Am încredere în membrii simpli ai acestui
partid important, în filialele teritoriale, care măcar de data asta nu se vor
lăsa păcălite de „șmecheriile“ și „ingineriile“ unor oameni ca Hrebenciuc
(altminteri persoană inteligentă și agreabilă, dar prea scoate kentul de-o
ureche, din căptușeala hainei, prea se crede uns cu toate alifiile și prea dese
și suspecte sînt turneele lui peste hotare, în ultimele luni, nu se știe cu ce
bani).
În tabăra Puterii, lucrurile s-au
simplificat nesperat de repede. La ultimul sondaj de opinie (corect, dar nedat
publicității) CDR este creditat doar cu 18,7%. Apreciez că, în ciuda sutelor de
milioane de dolari pe care actuala Putere le va pune la bătaie pentru
cumpărarea voturilor, în ciuda implicării, fățișe, a unor agenți și consilieri
străini pentru fraudarea alegerilor, prin tot felul de tehnici care au dat
unele rezultate pe alte meridiane, ei, bine, în ciuda Dosarelor cu care vor
încerca să-și elimine adversarii - Emil Constantinescu, țărăniștii și liberalii
se vor prăbuși sub 15%. Asta și explică accelerarea votării unor legi, pe care
le-aș numi „Legile Jafului“. Asta și explică distanțarea brutală a lui Radu
Vasile, dar și dezertările spectaculoase ale unui mare număr de senatori și
deputați ai CDR (Viorel Cataramă, Niculae Cerveni, Dumitru Huidu - ca să vă dau
trei exemple de senatori numai de la liberali). „Corabia Nebunilor“ a fost
spartă nu de stînci, ci chiar din interiorul ei, iar acum ia apă și se
scufundă. Ar fi fost și împotriva tradițiilor politice românești ca liberalii
și țărăniștii să aibă o alianță viabilă, de vreme ce, din 1926 și pînă în 1946,
ei s-au avut ca pisica și cîinele, au fost la cuțite și, nu de puține ori, în
toiul campaniilor electorale, s-au produs grave incidente, ba chiar s-a lăsat
cu morți și de o parte, și de alta. Și măcar de-ar fi înjghebat doar o alianță
între ei, dar în noiembrie 1996 s-au înfrățit și cu PD-ul, și cu UDMR-ul, și cu
Alianța Civică, și cu Foștii Deținuți Politici - au mai rămas pe-afară doar
Amicii Orbilor și Liga Bicicliștilor care n-au fost membri de partid. Cum a
funcționat această alianță extra-natur s-a văzut. Nu-mi fac un titlu de glorie
din asta, dar mă văd nevoit să aduc tuturor aminte că, încă din decembrie 1996,
de la ședința comună a Parlamentului, care a votat învestirea Guvernului Ciorbea,
am atras atenția că lucrurile n-au cum să meargă și că plata acestei aventuri
riscante o va achita tot bietul Popor Român. N-am putut face altceva, în
condițiile date. Și cred că nici măcar ea, „echipa morții“, nu putea face
altceva decît era programată să facă, de către stăpînii din exterior. Numai că
ei, țărăniștii, liberalii, pediștii și ungurii au dat dovadă de un exces de zel
ieșit din comun. Li s-a dat ordin să tundă Miorița, dar ei au jupuit-o de vie.
Li s-a dat ordin să pună totul pe butuci, dar ei au furat pînă și butucii. Li
s-a dat ordin să aducă țara la sapă de lemn, dar ei au apucat sapa și au izbit,
cu sete, în capul fiecărui român cinstit care a cutezat să se opună. Atîta
slugărnicie (în exterior) și lăcomie (în interior) nu mi-aș fi imaginat. Dacă
Regimul Iliescu a fost nevolnic, Regimul Constantinescu a fost inuman. Iată că
încep să vorbesc despre el la timpul trecut. Pentru că e muribund. Are
lumînarea la cap. Femei vrednice și evlavioase, în straie negre, fierb deja
grîul pentru colivă. Ce va fi după? Cine va conduce țara? Cum vom scăpa de
blestemata monitorizare străină? Sînt întrebări pe care mi le pun oamenii
pretutindeni pe unde mă poartă pașii. Răspunsul meu este acesta: soarta
României stă în inima lui Boris Elțîn. De ce? Pentru că, atîta timp cît Rusia e
paralizată de acest trădător (escroc de talie istorică!), noi, cei din Sud-Estul
Europei, nu vom putea face nimic. Occidentul preferă să pompeze cîteva
miliarde de dolari în „cadavrul politic“ de la Kremlin, pentru a ține Rusia în
frîu și a ne umili și jefui pe noi. În clipa în care robotul Elțîn o să dispară
de pe scena Istoriei, evenimentele din Rusia se vor complica. Ferească Domnul,
eu nu doresc așa ceva, dar să nu uităm mîndria rănită a Poporului Rus, care,
dintr-o mare Putere, și-a văzut țara îngenuncheată lîngă ruinele Zidului
Berlinului, ca o bătrînă cerșetoare.
„Plîngi, maică Rusie, că mari primejdii ți se pregătesc!“ - psalmodia,
liturgic, Boris Godunov. Abia atunci, nevoit să stingă vîlvătaia rusească,
Occidentul va slăbi strînsoarea și ne va lăsa să ne ocupăm de treburile țării
noastre. Ia să vedeți cum, în condițiile în care interesele Vestului în Rusia
vor fi periclitate și cînd prin silozurile nucleare vor forfoti iar
specialiștii ruși - România va fi bună, democratică, demnă să intre imediat în
NATO etc. Abia atunci va pricepe Occidentul cel orb și cinic ce importanță strategică
fenomenală are România! În comparație cu o Rusie expansivă și militaristă,
România va părea Guvernului Mondial mai frumoasă și mai pașnică decît Elveția
sau Monte Carlo. Altfel, eu nu văd nici o ieșire. E ca într-o vrajă sau
hipnoză: cel care a făcut-o trebuie să pocnească din degete și să o desfacă.
Defecțiunea rusă din 4 decembrie 1989 (întîlnirea dintre Gorbaciov și Reagan, de la Malta) ne-a împins în
prăpastie, tot defecțiunea rusă trebuie să ne scoată. Răsfoiți cartea de
Istorie: nici un eveniment major din existența modernă a României, de la
Revoluția din 1821 și pînă la Revoluția din 1989, nu s-a făcut în afara unei
conjuncturi internaționale. Și, de multe ori, tot forțele internaționale au
intervenit să le stingă, așa cum s-a întîmplat cu pătrunderea trupelor turcești
și rusești la 1821 și la 1848. În eventualitatea că agonia Rusiei va mai dura
mult, atunci Mafia Transnațională care ne ține în lanțuri ne va distruge ca
Națiune. Nu se dorește o țară prea mare și prea puternică în această zonă. Cuvîntul de ordine îl
reprezintă fărîmițarea și transformarea țărilor în protectorate. Uitați-vă la
împărțirea Cehoslovaciei. Uitați-vă și la sfîrtecarea Iugoslaviei și, mai apoi,
a Serbiei.
Am vorbit de Iugoslavia. Printre
numeroșii șarlatani care au năvălit în România ultimilor ani, am dat nas în nas
cu unul din țara vecină și prietenă (prietenă cu România cea adevărată, nu cu
România terorizată de spionii străini). Voi relata acum un fapt de viață
absolut incredibil, care arată cum a devenit România sat fără cîini. Așa după
cum unii dintre cititorii mei știu, îmi petrec concediul undeva, în județul
Brașov, mai precis într-o casă a unei surori, întrucît Vila Pajura, din Poiana
Brașov, unde trăgeam cu chirie din 1994, a fost confiscată, efectiv, de Emil Constantinescu,
care a subînchiriat-o întîi mafiotului Dan Tartagă, apoi unei firme Sigitus.
Asta numai și numai să mă șicaneze, să mă îndepărteze de Poiana Brașov. Normal
că nedemnul președinte (?!) al României nu stă aici, el zboară în delir, de la
un capăt la altul al lumii, iar atunci cînd e în România se lăfăie în palate,
cum sînt cele de la Scroviștea, Neptun, Sinaia etc.
(va urma)
CORNELIU VADIM TUDOR
13 august 1999
.jpg)
