E toamnă iar, a nu știu cîta oară

Și eu în fața toamnei mă înclin

Bătrînii mei se bucurau de toamnă

În tîrguri, cu pastramă și cu vin.

Poeții au cîntat-o și-au iubit-o

S-au inspirat din darul ei divin

Cu rîuri de cerneală au cinstit-o

Și au cîntat la un pahar cu vin.

E toamnă iar și frunza ruginie

Așterne lungi covoare în pădure

Cu viața ei va îngrășa pămîntul,

Ce va hrăni copaci și rugi de mure.

E toamnă iar! O, Doamne,

                             ce de daruri

Belșug de roade, bucuria vieții

Dar ce frumos era, Mărite Doamne,

Să ne hrănești din pomul tinereții.

Ne-ai rînduit la fel precum copacii

Trăiesc din nou din seva frunzei

                             moarte

La fel și noi vom îngrășa pămîntul

Și prin copii vom merge mai departe.

Marius Budărăscu