Cu dorul roşu întins pe tîmple Se-aşază luna printre nopţi, De dor îşi dă cu jar pe buze Şi-şi pune raze prin meri copţi…

E nuntă acum în univers, Iar sînt peţite mii de stele Ce dănţuie ca nişte iele Pe diademe efemere…

La nuntă soarele e nun Şi nună, una dintre stele… Iar mirele e mare astru, Mireasa mîndră printre perle…

Doar luna e neîmpeţită Şi singură, neîmplinită… De-atîta dor ce-şi ţese-n dar Şi-a pus iar razele pe jar… Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

(Poezie preluată din volumul „Privind spre ceruri cu speranţă…“)