Cea mai importantă miză politică în prezent este confiscarea ideii de suveranism după ce aceasta a înlocuit naționalismul. După disparițiile premature ale lui Corneliu Vadim Tudor și Adrian Păunescu, naționalismul românesc a dispărut complet din mentalul colectiv, după un lung asediu ideologic orchestrat de progresismul neomarxist promovat în România de intelectuali precum Andrei Pleșu, Alina Mungiu Pippidi, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi, Horia Roman Patapievici și Mihail Neamțu. Acești oameni educați, inteligenți și coerenți în exprimare, dar profund antiromâni, au sprijinit ascensiunea lui Traian Băsescu și apoi a lui Klaus Iohannis și au mascat în cuvinte frumoase fiecare fărădelege făcută de statul mafiot construit de cei doi dușmani ai românilor.
În prezent accelerarea globalizării, intrată începînd cu anul 2020 în forma sa finală și cea mai agresivă, întîmpină rezistență din partea națiunilor lumii care au îmbrățișat suveranismul în încercarea de a supraviețui. Există însă o diferență subtilă, dar extrem de importantă, între naționalism și suveranism.
Dacă naționalismul vadimist și păunist punea în centrul luptei pentru supraviețuire națiunea română definită prin limbă, istorie și cultură comune, suveranismul modern pune în centru statul român, adică instituțiile de forță ale României.
Nu mai este deci vorba de binele oamenilor, ci de binele statului, ca și cînd binele elitei conducătoare se revarsă și asupra poporului asuprit de această elită. Această diferență subtilă dintre naționalism și suveranism, pe care o observă doar filosofii, istoricii și politicienii versați, a făcut posibilă transformarea dușmanilor ideologici ai românismului în susținători fervenți ai suveranismului.
Dacă citiți articolele și comentariile celor de mai sus – Baconschi, Papahagi și Neamțu – veți vedea că, după ani și ani de băsism și iohanism abject, intelectualii noștri sînt astăzi suveraniști convinși, la fel de convinși cum erau atunci cînd, cu convingere, îi înjurau, blestemau și scuipau pe naționaliștii Vadim Tudor și Păunescu.
Acestei „creme” a intelectualității elitei românești i se adaugă astăzi întru promovarea suveranismului și fostele unelte umile ale acelorași Băsescu sau Iohannis, oameni precum Gelu Vișan, Cozmin Gușă și Robert Turcescu și chiar rafinații ziariști Ion Cristoiu și Sorin Roșca Stănescu, ultimii doi fiind dușmani declarați ai lui Vadim și ai lui Păunescu, dar altfel iubitori de suveranism românesc.
Toți aceștia răsuflă azi ușurați că au scăpat de naționalism pentru că este infinit mai ușor și generic să aperi suveranismul – adică statul – și nu nația română – adică limba română, istoria românilor și cultura românească. De aceea, înainte să cădeți în admirația „suveraniștilor” de mai sus vă invit pe toți să vă întrebați cine este astăzi statul român pe care antiromânii de ieri îl apără azi?
Știm că statul este format din guvern, parlament, justiție și întreaga administrație a teritoriului. Mai este acest stat reprezentantul națiunii române? Mai este acest stat stăpîn pe resursele românilor? Mai este acest stat finanțat cu bani românești? Cum se face că dușmanii națiunii române au devenit brusc iubitorii statului român?
Atenție, în acest articol nu mă refer la noile mișcări suveraniste care probabil nici măcar nu sesizează diferența dintre naționalism și suveranism, ci la grupurile antiromânești care au distrus ideologic poporul român și care acum apără suveranismul, adică statul, deși toată viața lor au atacat naționalismul românesc, adică pe români.
Închei îndemnîndu-vă să fiți atenți la lupii în blană de oaie, pentru că sînt inteligenți, abili oratori și educați, iar admirația voastră pentru aceste calități vă face să uitați că tuturor celor de mai sus le lipsește dragostea pentru neamul românesc.
Iubiți-vă neamul vostru românesc, și iubirea de neam vă va întări atunci cînd lupta pentru suveranitatea statului român va fi la grea cumpănă. Fiți mai întîi naționaliști români pentru că naționaliștii români pot învăța să fie suveraniști, dar suveraniștii nu pot învăța să fie naționaliști români.  Diana Șoșoacă, Gheorghe Piperea și Dan Chitic, sper ca acest articol să ajungă și la voi și la toți ceilalți suveraniști pe care încă nu-i cunosc.
BOGDAN VASILE