Doar cine n-a trăit aşa ceva

doar cine n-a avut la poartă steagul

nu poate şti cum fumegă o stea

şi-n prăbuşirea ei îţi arde pragul.

Nu poate înţelege de ce taci

de ce îţi fuge totul sub picioare

azi vă despart tranşee lungi de maci

fiindcă durerea altuia nu doare.

Tu eşti la o răscruce, el e viu

tu te cumineci, el se ospătează

în tine burniţează a pustiu

el are tabieturi de amiază.

Împacă-te cu soarta, spune el

dar cît de simplu e să dai poveţe

tu eşti precum un front după măcel

iar el e stînjenit din politeţe.

Îndepărtate lumi, răspîntii mari

el niciodată n-o să te priceapă

pînă-ntr-o zi, cînd cerbii funerari

şi din căuşul lui vor cere apă.

CORNELIU VADIM TUDOR

(Poezie preluată din volumul „Carte românească de învăţătură“)