- 20-03-2021
- 0 Comentarii
- 916
- 3
Motto: ,,Dacă cred că există Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut
nimic. Dar dacă nu cred că există și El există cu adevărat, atunci am pierdut
totul” – Blaise Pascal
,,Dumnezeu există!” este o expresie îndrăzneață, dar în contextul global
actual, în care religia pierde teren în mod galopant, e bine ca astfel de
afirmații să fie rostite răspicat, cu toată convingerea, nu doar de preoți sau
de alți slujitori ai Bisericii, ci și de omul simplu, cel în sufletul căruia
există credință.
Dumnezeu există și este prezent în fiecare aspect al existenței noastre, în
fiecare loc spre care ne îndreptăm privirea, în fiecare ființă pe care, poate,
o ignorăm sau încercăm să o îndepărtăm. Dumnezeu este parte din noi, iar
religia a încercat să ne învețe cum să ne deschidem sufletul spre El, dar nu în
toate cazurile a reușit. Faptul că mulți Îl privesc pe Creator prin intermediul
Bisericii poate fi un lucru bun, pe care nu îl comentez, dar, în ceea ce mă
privește, prefer să Îl descopăr singur pe cel care a făurit Universul, decît să
încerc să Îl găsesc prin intermediari.
Comuniștii au negat existența divinității si au redus totul la aspectul
brut al științei, al faptelor și al tehnologiei. De fapt, dacă nu mă înșală
memoria, Iuri Gargarin, primul om care a ieșit în spațiul cosmic, a spus, în
timp ce era acolo, că se afla în cer și că nu Îl vede pe Dumnezeu. Comuniștii
au speculat pe marginea acestei afirmații și, prin urmare, au restrîns accesul
în unele biserici, în timp ce alte lăcașe de cult au fost demolate sau
transformate în laboratoare de cercetare a rachetelor.
Greșeala oamenilor a constat în faptul că au considerat că divinitatea este
o entitate aparte, inabordabilă. De-a lungul miilor de generații care au venit
după Adam și Eva, dar și a civilizațiilor politeiste, omenirea și-a conturat
propria părere despre zeități, divinitate, în general despre întregul spectru
supranatural. Și grecii, și romanii aveau propria structură religioasă. De-a
lungul istoriei, oamenii au crezut mereu în existența unei forțe puternice,
mărețe, care îi apără în orice circumstanță. În mintea fiecăruia se conturează
o imagine despre Dumnezeu. Pentru mulți, El este un bătrînel cu părul lung și
barba albă, care stă așezat pe un jilț de unde privește atent spre pămînt.
Pentru alții, are o altă postură și un cu totul alt mod de a interveni, fiind
diferit de la o zonă geografică la alta, de la un secol la altul. Din păcate
însă, tehnologia și știința au dus la negarea existenței lui Dumnezeu, fapt
care poate fi sursa multor nenorociri care se întîmplă pe pămînt. Oameni fără
nici un Dumnezeu au ajuns la conducerea lumii, pe care vor să o transforme după
chipul și asemănarea lor. Și, cu cît omenirea se depărtează mai mult de
divinitate, cu atît mai dese vor fi dezastrele naturale, sărăcia mai
apăsătoare, lumea mai rea, mai dură. Oare nimeni nu realizează că drumul fără
credință este unul închis?
Da, Dumnezeu există! El este întregul univers care ne înconjoară, Calea,
Adevărul și Viața. Pentru mine, este ființa supremă, o altă dimensiune în care
vom ajunge la un moment dat cu toții, o putere ce nu ține de actualele legi ale
fizicii. Pot spune, raportîndu-mă la știință, că sîntem niște ,,softuri” în
care Creatorul a insuflat viață, suflet, prin care sîntem conectați la o imensă
sursă de putere. Atunci cînd corpul fizic cedează, acest soft în care sufletul
nostru trăiește se întoarce acolo de unde a venit, la Sursă, urmînd ca evoluția
lui viitoare să fie decisă de faptele pe care noi, aici, pe pămînt, le-am
săvîrșit.
Mulți au renunțat să mai creadă în Dumnezeu pentru că întîmpină greutăți în
viața de zi cu zi. Alții nu mai cred în El pentru că bogăția le-a luat mințile.
Dar cel care știe că sufletul nu are cum să se nască în eprubetă, că în viața
de Apoi întotdeauna există un echilibru, ei bine, el știe că în fiecare secundă
Dumnezeu îi poartă pașii. Mulți sînt nemulțumiți de faptul că răspunsul la
rugăciuni întîrzie să apară, iar alții au reunțat demult pînă și la rugăciune.
Ne putem gîndi, în acest context, la cît de greu este să răzbați făcînd bine și
la cît de ușor ajungi în vîrf făcînd rău. Aceasta este diferența dintre Bine și
Rău, dintre Dumnezeu și Diavol. Răul este mereu tentant pentru că implică
eforturi minime și timp rapid de execuție. Binele, însă, necesită efort,
atenție, timp.
Dumnezeu există și este mereu alături de noi. Asta este tot ce contează. El
a lăsat ușa deschisă chiar și pentru cei care refuză să creadă acest lucru.
D.A
11.8 C