Dreptul la avort și manipularea mass-media
  • 11-03-2024
  • 0 Comentarii
  • 222
  • 0

Cînd am aflat despre cum au introdus francezii dreptul la avort în Constituție, imediat m-am dus cu gîndul la o lege similară pe care americanii au blocat-o la Curtea Supremă de Justiție, ceea ce a provocat demonstrații și proteste însoțite de boceala corespunzătoare a progresistelor cărora li se luase dreptul de a fi egoiste și criminale omorînd copii nenăscuți cînd decideau ele, chiar dacă era vorba de luna a 6-a ori a 7-a de sarcină. M-am mirat și apoi m-am revoltat la gîndul că pe revoluționarii de profesie ai Europei, care au știut mereu să-și apere națiunea și drepturile, i-a cuprins nebunia de a vota cu o majoritate zdrobitoare de 780 - 72 această lege. După ce mi-a trecut enervarea am început să caut prin articolele din presa internațională detalii despre acest eveniment.
Nu am găsit mare lucru, fiindcă toate articolele erau parcă trase la indigo, diferența fiind dată de aripa politică a ziarului. Astfel, presa progresistă/ neo marxistă/ comunistă (spuneți-i cum doriți) îi felicita pe francezi pentru inițiativă, bucurîndu-se că după eșecul legii americane Franța se luptă pentru drepturile femeilor. „Franța este în prim-plan”, a declarat șefa camerei inferioare a Parlamentului, Yael Braun-Pivet, în timp ce deschidea ședința comună. „Sînt mîndră de acest Congres, care va stabili că dreptul de a efectua un avort va face acum parte din legea noastră de bază”, a spus ea. Primul-ministru Gabriel Attal a declarat anterior: „Trimitem un mesaj tuturor femeilor: «Corpul tău îți aparține și nimeni nu poate decide în locul tău!»”. „Acest drept (la avort) s-a retras în Statele Unite. Și astfel nimic nu ne-a autorizat să credem că Franța a fost scutită de acest risc”, a declarat Laura Slimani, de la grupul Fondation des Femmes. „Există multă emoție, ca activistă feministă, și ca femeie. Și există multă solemnitate într-un anumit fel, deoarece vom trăi un moment istoric, sper”, a adăugat ea, iar „stîngistul” ziar britanic The Guardian laudă într-un articol Parlamentul francez, care „a consacrat avortul ca drept constituțional la o sesiune comună istorică la Palatul Versailles”.
Dintre reacțiile conservatorilor rețin cîteva și încep cu Marine Le Pen, care a spus că Macron folosește legislația pentru a obține puncte politice. „Vom vota pentru includerea acesteia în Constituție pentru că nu avem nici o problemă cu asta”, a spus Le Pen. „Dar a fost o exagerare să-l numim un pas istoric pentru că nimeni nu pune în pericol dreptul la avort în Franța”, a spus ea. Pascale Moriniere, președintele Asociației Familiilor Catolice, a spus că votul a fost rezultatul „panicii”. „Am importat o dezbatere care nu este franceză, deoarece Statele Unite au fost primele care au eliminat acest lucru din lege odată cu abrogarea Hotărîrii Roe v Wade”, a spus ea. „A existat un efect de panică din partea mișcărilor feministe, care doreau să graveze acest lucru pe marmura Constituției”.  După cum veți vedea citind articolul de față, cele două doamne, Le Pen și Moriniere, aveau dreptate.
În asemenea situații, eu aleg să studiez pe cont propriu problema ducîndu-mă la cauză pentru a mă edifica, mai ales că în zilele noastre, cînd avem lumea în vîrful degetelor (mă refer, desigur, la internet), e foarte ușor să faci asta. Ceea ce am găsit mă face să spun că știrea în sine se bazează pe un adevăr, dar că poveștile expuse în articole de presă creează o imagine falsă a ceea ce s-a întîmplat de fapt.
Căutînd pe internet, aflu că avortul în Franța are o lungă istorie în care un moment important îl constituie clipa legalizării acestui drept prin Legea Veil nr 75-17 din 15 ianuarie 1975, care permitea unei femei să facă avort la cerere pînă în a zecea săptămînă de sarcină. Aceasta a fost o lege temporară cu o clauză de caducitate după 5 ani. Legea a fost reînnoită definitiv în decembrie 1979. Concluzionez de aici că femeile din Franța aveau dreptul de a face avort cu condiția de a nu depăși 10 săptămîni de sarcină. Foarte bine, mai ales în cazurile în care această intervenție medicală ar fi salvat viața femeii.
Din 1982, o mare parte din costurile avorturilor sînt preluate de sistemul francez de securitate socială, care permite femeilor din Franța să aibă acces gratuit la avort. Franța a fost prima țară care a legalizat utilizarea Mifepristonei ca abortiv în 1988, permițînd utilizarea acestuia pînă la șapte săptămîni de sarcină sub supravegherea unui medic, în timp ce aspirația cu vid este utilizată timp de pînă la 12 săptămîni.
În Secolul XXI au avut loc mai multe reforme, liberalizînd în continuare accesul la avort. Limita de zece săptămîni a fost extinsă pînă la a douăsprezecea săptămînă în 2001 și a fost extinsă la paisprezece săptămîni în 2022. Tot din 2001, fetele minore nu mai au nevoie de acordul părintesc obligatoriu. O fată însărcinată, cu vîrsta sub 18 ani, poate solicita un avort fără a-și consulta mai întîi părinții dacă este însoțită la clinică de un adult la alegerea ei, care nu trebuie să le spună părinților sau oricărei terțe persoane despre avort. Pînă în 2015, legea a impus o perioadă de „răzbunare” de șapte zile între prima cerere a pacientei de avort și o declarație scrisă care confirmă decizia acesteia (întîrzierea putea fi redusă la două zile dacă pacienta se apropia de 12 săptămîni). Acest termen de așteptare obligatoriu a fost abolit la 9 aprilie 2015. Două consultații medicale sînt obligatorii înainte de a efectua un avort.
Pînă aici ne e clar tuturor că femeile din Franța aveau dreptul de a face avort în condițiile legii. Să vedem acum ce au votat de fapt parlamentarii francezi și de unde a început totul. Ca reacție la hotărîrea Curții Supreme a Statelor Unite în cauza Dobbs împotriva Organizației pentru Sănătatea Femeii din Jackson, Mathilde Panot, deputată franceză și președinte al grupului parlamentar „La France insoumise” a înaintat un Proiect de lege Adunării Naționale Franceze. Acesta a avut drept scop codificarea dreptului la avort în condiții de siguranță pentru femei în Constituția Franței. Pe 24 noiembrie 2023, a fost votat cu 337 - 32 de voturi, demarînd procesul de consacrare a dreptului la avort în Constituția Franței. În ianuarie 2024, Adunarea Națională a votat în favoarea modificării constituționale cu 433 - 30. Pentru ca amendamentul să fie adăugat oficial la Constituție, acesta a trecut apoi prin Senat în februarie cu 267 - 50.
Așadar, au fost o mulțime de pregătiri pentru acest vot atît de discutat și nu s-a sesizat nimeni în mod deosebit la voturile anterioare ale parlamentarilor francezi. În sfîrșit, a venit și ziua „istorică” prin care, la 4 martie 2024, Parlamentul a modificat articolul 34 cu 780 la 72 de voturi.
Ce-o fi prevăzînd articolul 34 din Constituția Franței? Haideți să vedem împreună. Articolul 34 face parte din Titlul V al Constituției Franței care se referă la relațiile dintre Parlament și Guvern și prevede că „Legile stabilesc regulile referitoare la: drepturi civile și fundamentale, națio­nalitate, legi penale, legi fiscale, legile privind alegerile, privind pensiile celor din Armată, legile educației, organizarea apărării   naționale, protecția mediului etc”. Prin urmare, acest articol nu se referea în mod explicit la dreptul la avort, nu a fost instituit special pentru asta, fiindcă știrile spun că el „a fost modificat” ceea ce m-a făcut să-mi dau seama că nu se referea la avort, ci la alte lucruri, pentru că atunci nu s-ar fi clamat cu atîta însuflețire introducerea în Constituție a dreptului la avort.
Vă semnalez aceste detalii pentru a vă atrage atenția că ceea ce s-a înscris în Constituție nu este „garantarea dreptului la avort” cum strigă presa comunistă – par­don, progresistă – ci faptul că, citez chiar amendament, „legea stabilește condițiile în care se exercită libertatea femeii de a întrerupe voluntar o sarcină, ceea ce este garantat”. Așadar, acest amendament stipulează libertatea femeii de a întrerupe voluntar o sarcină în condițiile legii, nu de capul ei. Cu alte cuvinte, introduce în Constituție ceva ce deja exista în societatea franceză încă din 1975 și nu este altceva decît o exagerare a realității ca să arate tuturor nehotărîților ce liberală e Franța cu dreptul la avort și probabil să le ofere americanilor un exemplu puternic pe care să-l folosească în fața instanțelor lor și a autorităților publice pentru a avea succes cu legea lor criminală care permitea femeilor să întrerupă o sarcină oricînd după bunul lor plac. O să fie dificil pentru un judecător să se opună argumentului că „Franța garantează dreptul la avort prin Constituție”, deși, în esență, așa cum v-am arătat mai sus, nu e deloc adevărat.
În concluzie, votul mi s-a părut absolut inutil și irelevant pentru francezi, dar extrem de relevant pentru a vă demonstra încă o dată cum puteți fi induși în eroare de anumite știri și îndemnîndu-vă ca ori de cîte ori vreți să veri­ficați o informație să apelați la gîndirea critică și la documentele originale, findcă uneori titlurile din presă nu redau fidel esența știrii.

IOAN TEODOR

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite