S-a născut la 18 august 1830 într-unul din cele mai frumoase palate ale Europei – la Schönbrunn din Viena. A fost încoronat la 18 ani, în 2 decembrie 1848, ca împărat al Austriei. În 24 aprilie 1854 – la 24 de ani – s-a căsătorit cu o frumoasă prințesă bavareză. A trăit 86 de ani și avut una dintre cele mai lungi domnii din istoria Europei: 68 de ani. S-ar putea spune, privind doar această scurtă biografie, că împăratul Austriei Franz Iosif – căci despre el este vorba – a avut o soartă privilegiată. Nu a fost deloc așa. Viața lui a fost presărată de numeroase drame. Ziarul „Epoca” – numărul din 2 septembrie 1898 – sintetiza povestea dramelor din viața longevivului împărat.
Revoluția și refugiul
„Nu există în istoria omenirei exemplul unui domnitor care să fi îndurat atîtea lovituri ca bătrînul Împărat Frantz losif al Austro-Ungariei. În 1848, cînd în ziua de 2 decembre s-a urcat pe tron, atît Austria cît şi Ungaria se aflau în plină revoluțiune. După cîteva luni, ungurii au detronat la Dobriţin pe Frantz Iosif, proclamînd pe Kossuth guvernator general al Ungariei Independente. Tot pe atunci, Frantz Iosif, împreună cu membrii familiei Habsburg, s-au refugiat din Viena la Linz, apoi la Salsburg şi pe urmă la Olmuetz, dinaintea furiei revoluţiunei.
Războiele pierdute
Pe la sfîrşitul anulul 1850, izbucneşte războiul dintre Austria, Italia şi Franţa; armatele austriace au fost înfrînte şi coroana habsburgică lipsită de frumoasa Lombardie. Prin anul 1860 au urmat o serie de lupte diplomatice cu Prusia, o serie de lupte politice între familia Habsburg şi unguri, care s-au sfîrşit în 1866 cu un război sîngeros cu Prusia, din care Austria a ieşit zdrobită la Koenigraetz, coroana Habsburgilor lipsită de Silesia şi egemonia Hahsburgilor asupra familiilor domnitoare din Germania distrusă.
Drama de la Mayerling
A urmat apoi împuşcarea fratelui împăratulul Frantz Iosif, împuşcarea împăratului Maximilian al Mexicului; după cîţiva ani, înnebunirea cumnatei sale, a împărătesei Charlotte. După cîţiva ani, sinuciderea vărului său, genialul Rege al Bavariei, Ludovic al II-lea, care într-un moment de demenţă s-a aruncat în lacul Stahremberg de lîngă München, unde a murit.
Abia s-a stins ecoul dramei de la lacul Stahremberg, şi vine vestea catastrofei de la Mayerling, în 1888, cînd singurul fiu al bătrînului monarh, moştenitorul de tron Rudolf, a fost ucis. După această catastrofă îngrozitoare a urmat melancolia sfîşietoare ce cuprinsese pe nefericita Împărăteasă Elisabeta (celebra împărăteasă Sissi). Apoi înnebunirea Regelui Orton al Bavariel, vărul şi cumnatul lui Frantz Iosif. În 1893, cade de pe cal Archiducele Renier, fratele împăratului, şi după trei zile de suferinţe încetează din viaţă.
Alte drame din viața împăratului
În 1894 moare Archiducele Carol Ludovic, fratele împăratulul şi, curînd după aceasta, moare şi şeful familiei Habsburg, Archiducele Albrecht. În 1895 se împuşcă din greşeală, la o vînătoare din Chişineu (Crişiana) Archiducele Ladislas (notă: nepot prin alianţă al lui Franz Iosif) care după cinci zile de groaznice suferinţe, încetează din viaţă. Cu cîtva timp mai înainte, se pierde între valurile Oceanului Pacific Archiducele Ioan.
În 1897, Ducesa dʼAlençon, cumnata împăratului şi sora împărătesei Elisabeta, cade victimă catostrofei de la Bazarul de Caritate din Paris şi cadavrul carbonizat abia putu fi recunoscut. Și acum, în mijlocul luptelor celor mai grave dintre popoarele austro-ungare, acum, cînd urma să serbeze cu mare pompă jubileul său de 50 de ani de domnie, o mînă criminală asasinează pe împărateasă” (articolul „Suferinţele unui împărat”, ziarul „Epoca”, numărul din 2 septembrie 1898).
Asasinarea soției – Împărăteasa Elisabeta a Austriei (Sissi)
În 1898, în pofida numeroaselor avertizări privind posibile tentative de asasinat, Împărateasa Elisabeta a Austro-Ungariei, cunoscută mai degrabă sub numele de Sissi, a călătorit incognito la Geneva, unde s-a cazat la frumosul Hotel Beau-Rivage. O coincidență nefericită a făcut ca în acele zile, pe străzile Genevei să umble și un anarhist italian în căutare de victime cu sînge nobil.
La 13.35, în ziua de sîmbătă, 10 septem­brie, Sissi și însoțitoarea ei, Contesa Irma Sztáray de Sztára et Nagymihály, au părăsit hotelul Beau-Rivage și au luat-o pe jos, pe malul lacului Geneva, îndreptîndu-se spre port, pentru a se urca la bordul vaporului Genève cu direcția Montreux. La un moment dat, tînărul Luigi Lucheni, un anarhist italian în vîrstă de 25 de ani, s-a apropiat de ele și s-a prefăcut că se împiedică, lovind-o pe Sissi parcă pentru a-și menține echilibrul. De fapt, totul fusese doar o manevră pentru nu trezi suspiciunile celor din jur. Lucheni o înjunghiase în piept pe împărăteasă fără ca nimeni să-și dea seama, nici măcar victima.
Fost mason, muncitor la căile ferate și fost valet al Prințului de Aragon, Lucheni plănuise inițial să-l ucidă pe Ducele de Orléans, pretendent la tronul Franței, care trebuia să se afle la Geneva în acea perioadă. Lucheni a citit însă într-un ziar că împărăteasa Sissi s-ar afla în oraș, cazată la Beau-Rivage, și a decis că ea ar fi o țintă mult mai bună. Oricum, în concepția lui, toți aristocrații erau la fel și meritau să moară; însă o împărăteasă era o țintă mult mai bună decît un simplu duce. Avea ulterior să declare următoarele: „Sînt anarhist prin convingeri... Am venit la Geneva să ucid un suveran, cu scopul de a da un exemplu celor care suferă și celor care nu fac nimic pentru a-și îmbunătăți poziția socială. Nu conta pentru mine cine era suveranul pe care-l ucid. Nu am lovit o femeie, ci o împărăteasă; aveam în minte Coroana”. Ulterior, la proces, cînd va auzi mărturii despre personalitatea celei pe care o ucisese, Lucheni a părut că-și dă seama că alesese persoana nepotrivită.
După ce Lucheni a înjunghiat-o, împărăteasa s-a prăbușit la pămînt din cauza ciocnirii cu atacatorul, dar nu și-a dat seama ce se întîmplase. A fost ajutată să meargă pe jos pînă la navă. Atunci, Sztaray, care pînă în acel moment o ținea strîns de braț pe Împărăteasă, i-a dat drumul, iar Sissi și-a pierdut imediat cunoștința. Sztaray a chemat un doctor, dar cum nu se afla nici unul la bordul navei, a intervenit una dintre pasagere care era infirmieră. Sissi a fost dusă pe puntea superioară și așezată pe o bancă. Atunci, Sztaray i-a desfăcut corsetul pentru a putea respira mai bine. Sissi și-a revenit pentru cîteva momente, dar și-a pierdut din nou cunoștința. Curînd, împărăteasa și-a dat ultima suflare.
Cînd Franz Iosif, aflat atunci la Hofburg, în biroul său, a primit telegrama prin care era înștiințat de moartea soției sale, primul lui gînd a fost că Sissi s-a sinucis. Abia după aceea a mai primit un mesaj detaliat prin care i se spunea că a fost ucisă. Împăratul a fost de acord să se facă o autopsie, care a fost efectuată ziua următoare la Geneva. Doctorii au descoperit că arma lui Lucheni pătrunsese 8.5 cm în pieptul lui Sissi, străpungînd un plămîn și inima. Împărăteasa a fost în stare să mai meargă pînă la vapor doar datorită corsetului foarte strîns care a încetinit hemorargia. Doctorii au ajuns la concluzia că Sissi nu ar fi putut supraviețui.
Trupul ei a fost pus într-un sicriu elaborat, din plumb și bronz, și trimis înapoi la Viena cu trenul. Pe sicriu au fost inscripționate cuvintele „Elisabeta, Împărăteasă a Austriei”; ungurii s-au simțit foarte ofensați, mai ales avînd în vedere apropierea dintre Sissi și Ungaria, astfel că au fost adăugate apoi cuvintele „Regină a Ungariei”.
Cît despre Lucheni, el a fost prins în aceeași zi. A declarat că a acționat singur, fapt pus la îndoială de autorități pentru că Elveția devenise gazda multor refugiați politici din întreaga Europă, și nu era exclus ca italianul să facă parte dintr-un complot care să pună în pericol și viața împăratului.
Iată știrile care consemnează acest asasinat în presa românească:
● „Împărăteasa Elisabeta a Austriei a fost asasinată la Geneva azi după amiază, de un anarhist italian. Noutatea sosită aci la orele 7 seara a provocat un doliu imens”.
● „Împărăteasa Elisabeta părăsise hotelul Beau-Rivage spre a face o plimbare la muntele Blanc. Pe drum, la îmbarcaderul vaporulul, a fost lovită de un anarhist, anume Luccheni, italian de origine, care i-a înfipt un pumnal la inimă. Sîngele apăru. Doamnele de onoare au urcat pe împărăteasa pe vapor, care a plecat. Dar imediat s-a întors, căci împărăteasa leşină. Împărăteasa a fost transportată la hotel pe o targă, unde sosiră şi doctorii Galatz şi Mayer, precum şi un preot. La orele 3.50 minute împărăteasa muri. Ştirea aceasta a sosit la Hofburg la orele 5 seara, printr-o depeşă adresată de doamnele de onoare, contesa Szataray, Naag şi Michaly către contele Paar. Acesta a încunoştiinţat pe Împărat, care se afla la castelul Schönbrunn, lîngă Viena” (ziarul „Epoca”, numărul din 1 septembrie 1898).
Dramele nu s-au oprit însă odată cu asasinarea împărătesei Sissi în anul 1898. Moștenitorul la tron, arhiducele Franz Ferdinand, băiatul fratelui său mai tînăr Karl Ludwig, a fost asasinat la Sarajevo de studentul sîrb Gavrilo Princip în 28 iunie 1914. Asasinatul a declanșat Primul Război Mondial, conflagrație care avea să ducă în anul 1918 la destrămarea Imperiului Austro-Ungar. O dramă pe care împăratul Franz Iosif nu a mai trăit-o. El murise cu doi ani mai înainte, la 21 noiembrie 1916.
R.M.