Două cărți diferite care vizează același personaj
  • 14-08-2023
  • 0 Comentarii
  • 176
  • 1

Dacă scriem despre poetul Traian Vasilcău (Traianus), nu o facem pentru a ne revanșa, consfințindu-i cuvintele în care se simte mirul lui Dumnezeu, ca urmare a epistolei emoționante pe care ne-a adresat-o cu ocazia jubileului celor 700 de ședințe ale Cenaclului ,,Amurg sentimental”, ci pentru a scoate în evidență puterea sa evocatoare, prin intermediul a două cărți. E vorba, pe de o parte, de ,,Un cosmos întreg (portret astral al unui om pe care nici nu l-am văzut, nici nu l-am auzit înainte de-a fi descifrat)”, Chișinău, de Tania Toho, din care luăm cunoștință de drumul în viață al scriitorului, călăuzit de astrele cerului spre consacrarea numelui său în lumea artistică, sub bagheta lui Euterpe. Radiografia astrologică, precum cea făcută de Tania Toho, este un îndrumar necesar oricărei persoane de pe această planetă care vrea să se cunoască pe sine chiar și din niște date sintetice, să afle de unde vine și care îi este karma de la venirea sa pe lume. Această carte ne dezvăluie faptul că Traian Vasilcău este nu doar un poet ,,spiritual”, el ,,Este modest. Are suișuri și coborîșuri, imprevizibile, în viață. Așa decurge soarta lui, cu succese și eșecuri, ca și clapele la pian. Nu e o trecere firească, fluidă, ci una cu hopuri evidente și conturate. Nici bogat, nici sărac material, Traian are pîinea și cerul în fața sa” (pag. 23). Mai aflăm că ,,Născut pe timp de Lună plină și eclipsă lunară, Traian Vasilcău, cel influențat plenar de Lună, este un cosmos întreg: om-temelie, analitic, ahtiat de istorie, interesat de trecut-mister-regresologie-hipnoză, el asimilînd informația mai ușor decît alții, deoarece încă de mic lui i s-a dat mai mult undeva... Și de mic a fost diferit...” (pag. 4). Informațiile pe care ni le pune pe tavă Tania Toho despre poet ne ajută să-l cunoaștem mai bine ca mesager al unei poezii sublime de la Chișinău.
Pînă în prezent, Traian Vasilcău s-a dedicat creației din perspectiva unei conștiințe scriitoricești. Este un autor greu de analizat, și nu e deloc ușor de ținut pasul cu el pe latura scriitoricească... Pentru că opera lui se naște din propriile trăiri existențiale, nu doar ca o certitudine, ci și ca o cutumă națională, poetul fiind decis să-și ducă rostul prin lumea aceasta nu atît de binevoitoare cu omul, în general, și cu atît mai puțin cînd vine vorba de un poet ca el, cu atitudine și spirit războinic, construind din versurile sale adevărate revoluții spirituale, epopei răscolitoare, insuflîndu-le basarabenilor săi dragostea de pămîntul natal, printr-un patriotism fără echivoc, care a făcut istorie de-a lungul timpului... Dacă din cartea Taniei Togo, ,,Un cosmos întreg”, am aflat atîtea lucruri despre omul Traian Vasilcău, care țin de steaua lui universală, analizate prin așezarea astrelor, în romanul de mici dimensiuni (cca. 104 pagini), intitulat ,,Pălmarul” (2023), el tratează un subiect nemaiîntîlnit în literatura română pînă acum. Sau nu știm noi. Romanul este unul autobiografic și împrumută numele unui personaj pe care l-a cunoscut într-unul din spitalele din Chișinău, cînd scriitorul a fost internat pentru a fi tratat de Covid. În paginile romanului, Traian Vasilcău își descrie suferința prin care a fost nevoit să treacă din cauza acestei boli necruțătoare: ,,De la 9 februarie și pînă la 5 martie 2021 n-am dormit deloc și în tot acest timp nu știam cînd mai începe ziua și cînd se termină. În toată această perioadă credeam că, dacă voi adormi, voi muri. Ca și cum omul ar intra în moarte și nu știe dacă mai e cale întoarsă de-acolo. Nu înțelegeam cum aș putea muri fără să-mi mai strîng o dată, cel puțin o dată, fie și ultima dată, la piept, fiul de 14 ani și soția, care a luptat ca eu să trăiesc mai departe. Vă imaginați? Credeam că sînt într-o temniță și-mi era teamă să nu mor neîmbrățișat, nespovedit, neîmpărtășit cu Sfintele Taine, nemiruit” (pag. 36). Lipsa de locuri din spitale era una dintre cele mai grele probleme cu care se confrunta sistemul de sănătate la acea vreme, nu doar la Chișinău, ci în toată lumea... Bolnavii erau internați în aceleași saloane cu pacienții care-și dădeau duhul în spatele paravanelor instalate în mare grabă: ,,Aici zilnic veneau și plecau pacienții. Veneau de acasă, plecau din viață ori scăpau cu viață. (...) Unii bolnavi, intubați fiind, doar în cîteva ore se stingeau, și un zid acoperit cu perdele era înălțat între patul meu și al lor, ca să nu văd cum îi pregătesc pentru MORGĂ” (pag. 29). Personalul medical fiind depășit de situație, se rugau și ei, ca și pacienții lor, iar rugăciunea și credința în Dumnezeu erau prezente în inima tuturor... Stau mărturie în acest sens emoționantele cuvinte ale scriitorului despre zilele în care se afla mai mult în comă decît cu mintea la scris poezii, mai mult mort decît viu: ,,... Cînd Dumnezeu îngăduie o boală, El, dacă voiește, îngăduie și o cale de vindecare de ea” (pag. 35). Internarea dintr-un spital în altul, la intervenția unor persoane importante de la Chișinău, l-a făcut pe Traian Vasilcău să trăiască pe propria piele experiența vieții omului neajutorat în fața sorții, compătimindu-i pe toți cei care nu avuseseră șansa a fi protejați, așa cum a avut-o el. De fapt, toți erau protejați de mîna lui Dumnezeu... Scriitorul prezintă tablouri cutremurătoare, în care rugăciunea colectivă părea să aibă un efect liniștitor, poate mai mult decît tratamentul medicamentos. Luptînd cu sine și cu boala, scriitorul reușește să treacă peste aceste momente grele din viața sa și să iasă învingător din suferință, sfidînd Covidul, iar astăzi, să ne ofere bucuria de a-l avea printre noi... Traian Vasilcău a scris acest roman nu pentru a se plînge, ca lumea să-l compătimească. El nu are nevoie de mila nimănui: este un poet de mare talent, iar prin munca sa asiduă a ajuns ca numele său să strălucească alături de cei mai mari poeți din constelația scriitorilor basarabeni. A dorit ca, așternîndu-și pe hîrtie trăirile și emoțiile din timpul acelei experiențe de viață, să lase posterității mărturii despre cît de nefastă a fost perioada epidemiei de Covid, cum zic unii, creată de oculta mondială.
Traian Vasilcău este nu doar eroul principal al narațiunii microromanului său, ci și porta-vocea milioanelor de semeni care au trecut prin această teribilă boală. Din păcate, mulți dintre aceștia nu au putut fi salvați și pentru ei nu s-a putut face nimic altceva decît să li se semneze certificatul de deces.
În ciuda greutăților pe care le-a întîmpinat, aspirațiile lui Traian Vasilcău rămîn cele ale artei și culturii, aspecte remarcate și de Tania Toho în astrogramele sale din cartea ,,Un cosmos întreg”. Cu romanul său, ,,Pălmarul”, Traian Vasilcău aduce un plus de culoare astrogramei personale întocmită de Tania Toho, împărtășind parcă aspectele reieșite din constatările științifice ale astrologei.
Cu alte cuvine, cu sau fără analiza astrologică la care a fost supus, Traian Vasilcău este o personalitate a culturii neamului românesc, la care cuvintele, oricum ar fi scrise, cu sau fără semn de exclamare ori cu semne de întrebare, exprimă dorința fiecărui om de a ști de unde venim și unde vom merge... Întrebări care îl frămîntă pe poet, de unde și grija sa de a le acorda importanță în funcție de împrejurări și de necesități, iar asta ne determină pe noi să vedem în el un reprezentant de frunte al vieții culturale de pe ambele maluri ale Prutului. Scrierile la care ne-am referit în această tabletă sînt documente care ne oferă informații despre felul cum stau lucrurile în cazul lui Traian Vasilcău, iar cei care vor să pătrundă în biografia generoasă a scriitorului, e bine să parcurgă și paginile acestor cărți, căci surprizele vor fi pe măsura timpului trăit de scriitor pînă în prezent.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite