Ni s-a spus de zeci de ori cum ucrainenii se luptă cu hoardele rusești ca să apere Europa și cum noi trebuie să-i sprijinim cu bani și arme. S-a spus, tot de zeci de ori, cum, în caz de atac al rușilor se va activa Articolul 5 din Tratatul NATO, deși știm cu toții că acel Articol 5 nu înseamnă activarea automată a apărării colective, fiindcă fiecare membru poate interveni doar dacă el consideră că e cazul.
Recent, am găsit o analiză a ISW (Institutul pentru Studiul Războiului), o prestigioasă instituție din SUA, despre costurile pierderii războiului din Ucraina de către SUA și aliații lor. Pierderea războiului înseamnă că Rusia rămîne cu teritoriile ocupate, iar din acest punct de vedere războiul s-a pierdut încă de acum un an. Trecînd peste asta, să vedem cum analizează specialiștii americani situația de pe frontul din Ucraina și cum ne afectează asta pe noi, românii. În preambulul raportului sîntem anunțați că „o cucerire rusească a întregii Ucraine nu este deloc imposibilă dacă Statele Unite întrerup orice asistență militară și Europa le urmează exemplul. Un astfel de rezultat ar implica o armată rusă învinsă, dar triumfătoare, de la granița NATO de la Marea Neagră pînă la Oceanul Arctic”. Mă întreb: cum poate armata rusă să fie învinsă dacă e triumfătoare și are graniță directă cu NATO de la Marea Neagră la Oceanul Arctic? Poate aflăm mai departe ce vor să spună, de fapt.
„Armata ucraineană, cu sprijin occidental, a distrus aproape 90% din armata rusă care a invadat teritoriul vecin în februarie 2022, potrivit sur­selor de informații americane, dar rușii au înlocuit aceste pierderi și își intensifică baza industrială pentru a-și compensa pierderile materiale într-un ritm mult mai rapid decît permisese capacitatea lor antebelică”.
Să vă reamintesc faptul că armata rusă pe care ei o consideră înfrîntă în proporție de 90%, fiindcă s-a retras din apropierea Kiev-ului, nu a fost decît o momeală care să atragă în apărarea capitalei Ucrainei trupele ce luptau în Donețk și Lugansk pentru a permite celorlalte armate rusești să le ocupe mai ușor. Dacă asta e marea victorie ucraineană, ori băieții aștia de la ISW ar trebui să devină cowboy, ori ne cred proști.
În continuare, ISW consideră că „o armată rusă victorioasă la sfîrșitul acestui război va avea experiență de luptă și va fi considerabil mai mare decît cea de dinainte de 2022. Economia Rusiei se va redresa treptat, pe măsură ce sancțiunile se erodează în mod inevitabil, iar Moscova dezvoltă modalități de a le evita sau atenua pe cele care rămîn. În timp, își va înlocui echipamentul bazîndu-se pe experiența cîștigată cu greu în luptă. Va aduce cu sine sisteme avansate de apărare aeriană pe care numai aeronavele americane stealth – extrem de necesare pentru a descuraja și a înfrunta China – le pot pătrunde în mod fiabil”. După ce sistemele de apărare rusești le-au dat cu cîmpul de luptă în cap celebrelor tancuri Abraham și Leopard, nu m-ar mira să descopere rapid, dacă nu cumva știu deja, cum să anihileze avioanele stealth, caz în care chiar am rămîne cu fundul gol, cum se spune, în fața lor. Atunci să te ții!
Ei bine, acum începe o întreagă poveste, bine realizată, al cărei rol e să ne explice de ce trebuie să fim de acord să susținem financiar Ucraina în războiul contra Rusiei. Prima idee importantă din această poveste spune așa: „Rusia poate reprezenta o amenințare militară convențională majoră pentru NATO pentru prima dată din anii 1990”. Tot e bine că au folosit adverbul „poate”, deși Rusia nu e o amenințare militară pentru NATO, chiar dacă va ajunge să aibă graniță directă cu acesta. Ziceți că nu am dreptate? Nu fac altceva decît să urmăresc logica aliaților noștri care ziceau că și dacă Ucraina va intra în NATO, această organizație nu va fi o amenințare pentru Rusia. Atunci Rusia de ce ar fi pentru noi?
Sîntem asigurați de analiștii ISW că „potențialul militar general al Statelor Unite și al aliaților săi din NATO este mult mai mare decît cel al Rusiei, astfel încît nu există nici un motiv să ne îndoim de capacitatea Occidentului de a învinge orice armată rusă, chiar și presupunînd că Rusia absoarbe pe deplin Ucraina și Belarus”. Eu nu prea cred asta, fiindcă am citit de nenumărate ori și am și scris cum depozitele de muniție aliate s-au cam golit și durează ceva ani pentru a fi umplute la loc. Mai mult decît atît, același ISW calcula că, în cazul unui război direct cu China, SUA ar rămîne fără rachete cu rază lungă de acțiune în 10 zile. Dar, cine știe, poate nu am înțeles eu bine.
„Pentru a descuraja și a se apăra împotriva unei amenințări reînnoite a Rusiei în urma unei victorii complete în Ucraina, Statele Unite vor trebui să desfășoare în Europa de Est o parte considerabilă a forțelor sale terestre. Statele Unite vor trebui să staționeze în Europa un număr mare de avioane stealth. Construirea și întreținerea acestor aeronave este intrinsec costisitoare, dar provocările în fabricarea lor rapidă vor forța probabil Statele Unite să facă o alegere teribilă între a păstra suficiente arme în Asia pentru a apăra Taiwan și ceilalți aliați ai săi asiatici și descurajarea sau înfrîngerea unui atac rusesc asupra unui aliat NATO.  Întreaga întreprindere va costa o avere, iar costul va dura atîta timp cît amenințarea rusă continuă – posibil pe o perioadă nedeterminată”. Pe ce pariem că SUA vor alege să apere Taiwan și vor lăsa Europa sărăcită la cheremul rușilor, dacă acestora le va da prin cap să pornească război contra Europei? Mie personal nu prea-mi vine să cred, fiindcă momentan sînt ocupați să preia șefia lumii alături de chinezi.
„Înghețarea conflictului este mai rea – zic specialiștii americani de la ISW – decît a continua să ajute Ucraina să lupte fiindcă asta ar oferi Rusiei timp și spațiu pentru a se pregăti pentru un nou război de cucerire a Ucrainei și de confruntarea cu NATO. A ajuta Ucraina să recîștige controlul asupra întregului sau a majorității teritoriului său ar fi mult mai avantajos, deoarece ar conduce forțele ruse și mai departe spre est”. După cum observați, băieții aștia insistă pe atacul Rusiei asupra țărilor NATO. Altfel spus: dacă nu vreți să vină rușii peste voi, scoateți banuʼ pentru Ucraina.
„Cel mai bine ar fi – continuă ei – să sprijinim Ucraina să cîștige și apoi să o reconstruim pentru că asta ar pune cea mai mare și mai eficientă armată prietenească de pe continentul european în fruntea apărării NATO – indiferent dacă Ucraina se alătură sau nu în cele din urmă Alianței”. Aici ne devoalează planurile pe care și le-au făcut încă de la început și despre care ați mai citit în Revista „România Mare”: de a nu admite Ucraina în NATO, ci de a-i împînzi teritoriul cu baze NATO îndreptate contra Rusiei pe modelul Războiului Rece.
„În toate aceste scenarii, americanii ar trebui să aibă în vedere că Ucraina nu este Afganistan. În 2001, Afganistanul era una dintre cele mai sărace țări din lume, fără nici o industrie despre care să vorbim și cu o populație slab educată. Ucraina este foarte industrializată, cu o populație modernă, urbană și foarte educată”. Dați-mi voie să rîd. Unde o fi populația aia ucraineană modernă, urbană și foarte educată… s-o văd și eu. Ah, și industrializată, da. Care o fi industria aia, că momentan e „un morman de fier vechi” la propriu, nu doar la figurat cum zicea Petre Roman prin 1991.
Aberațiile nu se opresc aici. „Restaurată la granițele sale din 1991, economia Ucrainei este suficient de mare pentru a-și susține propria armată. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și-a angajat recent țara să-și înființeze propria sa industrie militară, inclusiv prin înființarea de joint ventures cu firme occidentale în beneficiul Ucrainei și a partenerilor săi”. Aha, da. Mai ales în beneficiul partenerilor occidentali ai Ucrainei. În primul rînd, că Ucraina nu va fi restaurată în următorul secol la granițele sale din 1991. În al doilea rînd, ca să reconstruiești fabricile distruse, să le retehnologizezi, să convingi milioanele de ucraineni să se repatrieze ca să muncească în ele și apoi să faci profit cu care să susții armata, îți ia pe puțin 7-8 ani. Ca să nu zic 10. Pînă atunci Rusia poate invada Europa de o mie de ori.
În continuare, cei de la ISW ne prezintă patru situații militare legate de acest război și de rezultatele acestuia și iau în considerare implicațiile lor militar-strategice și financiare pentru Statele Unite. Ați reținut, da? Pentru Statele Unite, nu pentru Europa. Bun.
Situația 1: Pre-februarie 2022
„Înainte de invazia rusă pe scară largă din februarie 2022, statele NATO non-baltice nu se confruntau cu nici o amenințare militară convențională serioasă din partea Rusiei. Forțele terestre ruse aveau o divizie aeropurtată și o brigadă de infanterie mecanizată în apropierea granițelor cu Estonia și Letonia și echivalentul unei divizii din enclava Kaliningrad, care este separată fizic de Rusia și o rampă de lansare proastă pentru un atac asupra Poloniei și Lituaniei, cu care se învecinează. Următoarele forțe rusești, cele mai apropiate de Polonia, se aflau la aproximativ 360 de mile spre est, în partea îndepărtată a Belarusului. Nici o trupă rusă nu amenința Slovacia, Ungaria sau România. Rușii construiau o rețea de apărare aeriană bazîndu-se pe sistemele lor avansate S-300 și S-400 antiaeriene și antirachetă cu rază lungă de acțiune pentru a împiedica capacitatea NATO de a apăra statele baltice. Ei extinseseră acea rețea pe o mare parte a Mării Negre folosind bazele lor din Crimeea ocupată”. Păi și nu era mai bine să fi rămas la situația aceasta?
Situația 2: 12 decembrie 2023
„Înfrîngerea de către Ucraina a invaziei ruse inițiale în 2022 a menținut granițele de est ale Poloniei, Slovaciei, Ungariei și României libere de amenințarea unui atac terestru rusesc. Eliberarea de către Ucraina a regiunii vestice Herson a menținut cele mai apropiate trupe ruse efective la aproximativ 322 de km distanță de granița cu România”.
Am stabilit deja că pretinsa victorie a fost o retragere deliberată a rușilor a căror țintă reală era ocuparea zonei din stînga Niprului.
„Majoritatea trupelor Rusiei se află la mai mult de 563 km de România și mai departe de Polonia, Slovacia și Ungaria. Războiul implică jumătate de milion de trupe rusești – aproape toată puterea de luptă terestră disponibilă a Rusiei. Rușii își finalizează constant eforturile de lungă durată pentru a asigura controlul asupra Belarusului și pentru a fixa forțele ruse acolo, dar Rusia nu reprezintă astăzi nici o amenințare la sol convențională pentru NATO, deoarece armata sa este ocupată în Ucraina”.
Situația 3: Situație ipotetică, dacă Rusia ocupă în totalitate Ucraina
„Prăbușirea bruscă a ajutorului occidental ar duce probabil, mai devreme sau mai tîrziu, la prăbușirea capacității Ucrainei de a reține armata rusă. Forțele ruse ar putea împinge pînă la granița de vest cu Ucraina și într-un astfel de scenariu ar putea stabili noi baze militare la granițele Poloniei, Slovaciei, Ungariei și României. Ei ar putea amenința cu o ofensivă mecanizată de scurtă durată împotriva unuia sau mai multor state NATO cu cel puțin 8 divizii (21 de regimente și brigăzi mecanizate sau de tancuri și trei regimente aeropurtate), susținute de rezerve semnificative, inclusiv Armata 1 de tancuri de gardă, care ar putea să fie reconstituită în jurul Moscovei și a fost întotdeauna menită să fie principala forță de atac împotriva NATO. Forțele terestre ruse ar fi acoperite de o rețea densă de apărare aeriană de sisteme antiaeriene și antirachete cu rază lungă de acțiune S-300, S-400 și S-500, cu acoperire suprapusă a întregului front.
NATO nu ar putea să se apere împotriva unui astfel de atac cu forțele aflate în prezent în Europa. Statele Unite ar trebui să mute un număr mare de soldați americani pe întreaga graniță de est a NATO, de la Marea Baltică la Marea Neagră, pentru a descuraja aventurismul rusesc și pentru a fi pregătite să învingă un atac rus. Statele Unite ar trebui, de asemenea, să angajeze o parte semnificativă din flota sa de avioane stealth în mod permanent în Europa. Strategia de apărare a NATO se bazează pe superioritatea aeriană nu doar pentru a proteja trupele NATO de atacurile inamice, ci și pentru a folosi puterea aeriană pentru a compensa forțele terestre NATO mai mici și stocurile limitate de artilerie NATO”.
Nu merită să comentăm scenariul acesta fiindcă e unul complet aiuristic și fiindcă dacă el ar deveni real, am fi cu toții în mare necaz, fiindcă NATO nu ne va putea apăra.
Situația 4: Victorie deplină ucraineană
„Restabilirea controlului Kievului asupra întregului teritoriu al Ucrainei, inclusiv Crimeea, este importantă pentru Statele Unite și NATO, precum și pentru Ucraina. Posesia Crimeei de către Rusia face din Rusia puterea dominantă în Marea Neagră și permite aeronavelor rusești să amenințe flancul sud-estic al NATO, precum și să desfășoare apărări aeriene pe rază lungă în peninsulă. Pozițiile din estul (stînga) Oblastului Herson pe care Rusia le controlează în prezent oferă baze și mai la vest de Crimeea. NATO va trebui să facă față acestor provocări dacă acele zone rămîn în mîinile Rusiei. Dacă Ucraina își recîștigă granițele din 1991, presiunea asupra NATO se diminuează dramatic. Cele mai apropiate trupe rusești de România ar fi la aproape 800 km distanță. Marea Neagră ar deveni aproape un lac NATO”. Pe lîngă faptul că așa ceva, realistic vorbind, nu se va întîmpla în timpul vieții noastre, probabil americanilor le-ar conveni ca Marea Neagră să devină lac NATO, dar uită că turcilor e posibil să nu le convină deloc treaba asta, iar controlul strîmtorilor îl au ei.
Concluzie
„Această scurtă lucrare evaluează doar problema îngustă a unora dintre compromisurile militar-strategice și financiare ale diferitelor rezultate posibile ale războiului rusesc din Ucraina. Am susținut cu tărie că valorile americane se aliniază cu interesele americane în Ucraina și că există un argument puternic și convingător, bazat pe valori, pentru a ajuta Ucraina să-și elibereze tot pămîntul și poporul său. Încă credem că este adevărat”.
Consider că dacă America ar avea interese economice în Coreea de Nord așa cum are în Ucraina, poporul din acea țară scăpa de mult de dictatura familiei Kim. „Poporului american i se cere să cheltuiască o mulțime de bani pentru a ajuta Ucraina să lupte împotriva Rusiei și nu este nerezonabil ca ei să se întrebe care ar fi costul financiar de a nu ajuta Ucraina. Acest raport este menit doar să servească drept punct de plecare pentru o discuție realistă și bazată pe date, care să răspundă la această întrebare”.
Domnii de la ISW recunosc singuri că unicul scop al acestui raport a fost acela de a convinge contribuabilul american să mai parieze pe războiul pierdut din Ucraina. „A permite Rusiei să-și cîștige războiul în Ucraina ar fi o înfrîngere strategică pentru Statele Unite. Acestea s-ar confrunta cu riscul unui război mai mare și mai costisitor în Europa. Statele Unite s-ar confrunta cu cea mai mare amenințare din partea Rusiei de la prăbușirea Uniunii Sovietice, deoarece o Rusie victorioasă va apărea probabil reconstituită și mai hotărîtă să submineze Statele Unite”. Din ciclul, „povești vînătorești”.
„O victorie a Rusiei i-ar încuraja pe alții cu intenția explicită sau latentă de a dăuna Statelor Unite. O victorie a Rusiei ar crea o lume urîtă în care atrocitățile asociate cu modul de război al Rusiei și modul de a conduce populațiile aflate sub controlul acesteia sînt normalizate. Cel mai periculos dintre toate, totuși, adversarii americani ar învăța că pot rupe voința Americii de a acționa în sprijinul intereselor lor strategice. Adevărurile de bază ale acestui război nu s-au schimbat: Rusia încă intenționează în mod explicit să ștergă Ucraina ca popor și stat; Voința Ucrainei de a lupta rămîne puternică; Rusia nu a făcut nici un progres semnificativ din punct de vedere operațional în acest an; iar voința Ucrainei combinată cu capacitatea colectivă a Occidentului (care o depășește pe cea a Rusiei) poate învinge Rusia pe cîmpul de luptă”.
Raportul e mult mai lung și voi reveni la el cu siguranță. Pînă atunci, cum spuneam, dormiți liniștiți, NATO veghează pentru voi, chiar dacă nu ar fi în stare să ne apere de o invazie rusească, cum scriu cei de la ISW. Invazie care nu cred să aibă loc, fiindcă deși de la Marea Invazie Mongolă din 1241, rușii nu și-au mai luat bătaie în mod decisiv, considerîndu-se „a treia Romă” care nu va mai fi cucerită vreodată, dacă s-ar hotărî totuși să facă pasul ăsta, sînt convins că acela va fi ultimul lor război.

IOAN TEODOR