Doriți ceva divin? Practicați amorul total
  • 23-10-2020
  • 0 Comentarii
  • 135
  • 0

Se dedică scriitorului timișorean Șerban Foarță care, în această vară, a împlinit frumoasa vîrstă de 78 de ani. Pe Șerban Foarță l-am descoperit într-un anticariat din București, cînd mi-a căzut în mînă lucrarea ,,Un mire fără căpătîi”, un miniroman în versuri, care s-ar putea încadra în ceea ce numim astăzi ,,literatură porno-epică”.

Tema

Gigi se flanela pe Gabroveni cu gîndurile sale, cînd aproape că se izbi de Junona, o fostă colegă de la industrial. Vai, tu, ce surpriză, mțup!-mțup! Profilîndu-se o narațiune shoking la orizont, se opriră la o cafea și o apă cu lămîie. Relaxată, Junona își aprinse o țigară și se avîntă în eposul întîmplării, într-o scenă mai lungă, fără tăieturi la montaj.

Darling, imaginează-ți că m-am întîlnit cu Maxenția de la a XII-a D, o mai știi? Și care a început s-o dea în spasme cum că s-ar fi cuplat cu un neamț borțos, patronul unei multinaționale din Pipera, și s-a mutat cu el într-o vilă din Balta Albă. Da, dar pînă atunci, gagistra se ardea cu un dentist la care îl cărase și pe neamț, să-i rezolve un molar. Și ce s-a gîndit? Ia stai, nene, să-l păstrez și p-ăsta, că nu știi ce vremuri vin. Dar Iohann e așa de bou, că nu s-a prins de treabă. Degeaba s-a tot vopsit și tuns Măxica noastră, boul bagă la bere în el și doame pe daravelă. Cu dentistul se vede o dată pe săptămînă, joia, de la 2 la 4, în cabinetul lui din blocul ,,Potcoava”. Și, închipuie-ți, fac toate nebuniile din lume. După aia, se duc acasă, el la nevastă-sa, ea la boul ei, fericiți și încrezători în destin. Buun. Dar, deși nu-i place deloc, biata fată se pisicește și pe lîngă nemțălău, s-o ardă și el, în speranța că, rămînînd în poziție cu ăllalt, care sparge avioanele, să dea vina pe ăstălalt și s-o ia el de nevastă sau măcar să-i lase ceva din avere lui ăla micu’. Te-ai prins?

... Ce să zic! Fapte de viață dintre cele mai comune...

Dar, nu zici, zice Junona, că a sărit Maxenția cu gura, nu zici că, zilele trecute, dentistul vine umflat în glandă că fă Maxenția, de ce nu ne-o punem și noi ca toată lumea? Păi, cum, Romele, nu-ți place cum am eu grijă de tine? Ba, îmi place, dar vreau și eu amor total, cum e acum trendy. Păi, nu facem amor total? Nu, că ar mai fi ceva (... Moromete – pe lîngă salcîm, să-mi vinzi și terenul ăla înghesuit, din fundul curții; – n-auzi, mă, Bălosule, că nu e terenul meu, e al soru’mii? ... scuze, că am încurcat bobinele). Vreau și colo, și dincolo, ceva ce nu faci cu nevasta sau, ca să fiu mai precis, ceva ce nevasta face doar cu amantul. Așa că Maxenția l-a făcut fericit pe Romi al ei. Dar, nu zici, Junono, tocmai cînd începuse să-mi placă amorul total, s-a întîmplat că nevasta doctorului s-a prins de ce făceam noi acolo și i-a băgat pe gît o verișoară de-a ei, cică asistentă, și s-a ales-bules de fericirea noastră? Și pînă să găsim alt hogeac, ce m-am gîndit? Ia stai, nene, să mă ard în stil modernist și cu boul blînd, că n-oi fi vreo proastă. Dar, nu știu cum să-l iau. Am încercat să-l fac să înțeleagă, m-am tot sucit și răsucit pe lîngă el, însă boul n-a percutat... Tu ce mă sfătuiești să fac?, a încheiat fosta colegă discuția cu frumoasa Maxenția care zice că radia un aer ciudat.

Prima variațiune

Abia mă internasem la ,,Fundeni” într-un salon cu alți 2 pacienți. Nici unul nu începuse să miroasă a pămînt, așa că mai puteam aștepta stentul salvator. După miezul nopții, lumina s-a aprins brusc și în patul liber de lîngă fereastră a fost adus un tip cu un infarct nasol. Cu el venise și nevasta, care i-a pus pijamaua și i-a așezat perna sub cap. Imediat, 2 brancardieri l-au luat pe sus și l-au dus în sala de operații. Ora aia, cît a durat coronografia, nevasta l-a așteptat stingheră pe marginea patului. Ședea cu capul în jos și dădea alene din picioare. Dacă au văzut asta, ceilalți pacienți au stins lumina și s-au culcat.

Am invitat-o pe doamnă la o țigară, pe hol, că nu era să-i frec un ness la 1 noaptea. Și mi-a zîmbit. Încurajat, i-am zîmbit și eu. Era frumoasă și locuia prin Balta Albă. Eu locuiam prin Vitan și mă gîndeam că dacă luam autobuzul 102, în nici un sfert de oră, eram în Parcul IOR. Îmi pierise somnul și îmi părea rău că nu aveam la mine măcar o picătură de ceva tare. A doua zi, în salonul scăldat în soare, mi-a prezentat soțul, un ăla mărunțel, rotund și cu un început de chelie. Figură tipică de încornorat, aducînd oarecum cu Vladimir Juravle în tinerețe, dintr-un film cu niște tîmpiți care tot aleargă printr-o pădure și tuta de nevastă-sa, Irina Mazanitis, îl trage-n piept cu șoferul. Operația fiind un succes fulminant, soții Juravle urmau să plece acasă pe la amiază. A apărut și nevastă-mea în peisaj. Doamnele au fumat cîte o kentană în părculețul din fața pavilionului și au convenit să ne revedem cît de curînd. Ei, fericiți că scăpaseră ușor din acel infarct, noi, că poate eram la fel de norocoși.

Am sunat eu primul și am convenit să ne vedem în apartamentul nelocuit din Dorobanți al unui amic. Dar, deși ultracentral, apartamentul era inutilizabil din cauza prafului, adunat an-de-an, ca nisipul, peste tot. Degeaba avea 3 camere mobilate, căci n-am putut folosi nici pat, nici covoare și nici măcar masa din bucătărie. În schimb, am descoperit deliciile amorului total în cada cu apă caldă – șamponul cu adieri de levănțică și vinul spumos din fructe, pe marginea căzii – precum Ștefan Iordache și Maia Morgenstern. Cît privește prezența apei calde, tot amicul m-a lămurit: vecinătatea cu Cartierul Primăverii făcea ca bunăstarea edilitară să ajungă și în Dorobanți. Doar Borcea, peste ani și ani, mai avea să procedeze la fel cu elevele de liceu pe care le îmbăta în vila sa din Snagov cu șampanică de 1.000 de euro sticla, astăzi e ziua ta, zi frumoasă ca tine, și le prelucra în cada plină cu trandafiri ca de jar, trandafiri mari și roșii...

– Ah, Gigioacă, ești un delicios, mon amour...

– Dar și tu îmi depășești toate așteptările, Maxen...

Dar, să vedeți pătărania dracului. Pe la începutul primăverii, era 6 seara și veneam acasă. Coborîsem din 123 și îl așteptam pe 102. În spatele meu, un bloc mare. Ceva, ca un borcan de iaurt, a căzut de la etaj. M-am întors și ce-am văzut? Dacia vernil a neveste-mii. M-am apropiat. Da, ea era: 2 B-41... Nu mi-a venit să cred. Doamne, ce să caute ele acolo? Cînd s-a întors, am întrebat-o, relaxat. Nici vorbă de ,,Potcoava”. La ora aia, avusese ședință de bilanț la Centrală, pe Magheru. Pune-ți ochelari, scumpule... În postura în care eram, prăbușit pe canapea, ca un cimpanzeu, cu palmele adunate deasupra capului și cu picioarele întinse, îmi simțeam coarnele crescînd. Așadar, îmi venise și mie rîndul... Cu ochii ei albaștri și cu gîtul ca de lebădă, Valpurgia n-avea cum să-mi aparțină doar mie. Pe urmă, am întrebat-o și pe Maxi, în Dorobanți. Găsisem pe balcon o damigeană de vișinată în care se mai zăreau doar vișinele stafidite. În scurt timp, ne-am cam făcut. Stăteam pe marginea căzii cu picioarele în apa caldă și scuipam sîmburii în iubita mea. Scumpi, iar și-a gonit dințarul verișoara? Scumpi, riscînd să facă accident vascular, era cufundată în apă, pînă la gît, și aduna sîmburii în savonieră. Dar, ți-am mai spus parcă. Mai spune o dată. A prins-o cu administratorul blocului...

A doua variațiune

Era pe la începutul verii, cînd Junona, proaspăt vopsită roșu tițian și botoxată, mă atacă direct într-un club de manele din Regie: Gigico, nu că ești mai bătrînă, scuză-mă, dar ai fost căsătorită de două ori, plus atîtea concubinaje și chiuretaje, și se presupune că știi multe... Cum e cu estetica ménage à trois? Iar eu, de colo: drăguță, decît să mă epuizez în explicații docte, și tu să nu înțelegi nimic, mai bine hai la tine acasă, să-ți arăt, că tu ești singură și ai mai mult spațiu... Dar cine e a treia persoană?, că nu e de rangul meu să mă adun cu oricine.

Acasă la Junona, 2 camere pe hol, la etajul 9, pe lîngă Piața Miniș, tot în Baltă. Un dormitor înghesuit, ca o debara, cu mobilier cretin, cumpărat, ca porcii, la tîrg, din ochi. Un pat cu droturile schiloade și neîncăpător chiar și pentru 2 persoane, și un șifonier care împiedică ușa camerei să se închidă complet. Mai adaugă și draperia neagră și grea, total inutilă, căci ferestruica dă într-o curticică interioară, unde, printre gunoaie, se chinuie să respire un copăcel ofticos. Și astfel, am reconstituit salonul de pompe funebre al lui Lăscărică. La Junona lipsesc lumînările și orga la care Sergiu Nicolaescu improvizează cîteva acorduri din ,,Augustin, Augustin”, ceva nemțesc. Dar, ce mă înspăimîntă cu adevărat, este monstrul maroniu, care stă cu botul pe labe în holișorul din fața ușii deschise și se uită la noi răbdător, căci, deși n-am apucat să ne dezbrăcăm, nenorocitul dă semne că ar înțelege tot.

Concluzii

Față de ce era odată, în epoca de romantism erotic și erogen, acum societatea românească a decăzut îngrozitor. Unde sînt vremurile cînd te sculai de lîngă nevastă la 6, că, sanchi, te duci să iei lapte și iaurt pentru copii? Luai lapte imediat, că era coada mică, lăsai sacoșa cu sticle și borcane în grija vînzătorului și o rupeai la fugă pînă-n gura Dristorului, la amicul Toni care încă nu plecase la uzină, să-ți dea cheia garsonierei, unde, pe la 9, o aduceai pe tovarășa Lili, diriginta lui fi-tu. Și pe la 12, o conduceai înapoi, la metrou, lingîndu-te pe bot, după care alergai de nebun prin oraș, să găsești o vodcă mai ca lumea, nu genocidul numit ,,Săniuța”. Și, în loc să te duci la birou, că te învoisei doar cîteva ore, te întorceai în garsoniera lui Toni, să faci puțină ordine și să-l aștepți pînă la 4, cînd venea de la muncă, să-i raportezi tot – cine era bucățica și cum se prezentase la examen. Iar tu pozai în mare corditor, hai, bă, că n-a fost cine știe ce de capul ei, degeaba făcea pe călugărița de la ursuline, fiindcă abia aștepta să o invit la cameră, ofticată că-l prinsese pe bărba-su cu vecina, în patul lor din Macaralei. În mintea ei deșteaptă clocise această răzbunare mai demult, să-l dea gata pe nenorocit, cum se tăvălise și ea într-un pat străin. Și nu aștepta decît momentul cînd să o abordeze primul mascul. Ce mai, îți luasei o țeapă ca-n filme. Nu tu o cucerisei pe grăsană, ci ea te făcuse ca pe un puștan de liceu...


PAUL SUDITU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite