,,Primul lucru care îmi vine în minte cînd vorbesc despre Săvîrșin este armonia castelului și a parcului. Proporții frumoase, culori extraordinare, o lumină caldă și plină, spațiu și tihnă. Armonia a fost completată – fără îndoială –
de mîna bunicii mele, Regina-Mamă Elena, care a transformat edificiul într-un cămin plăcut, cald și elegant. Pe urmă, există această amprentă istorică de neșters a întregului domeniu. Sute de ani din Evul Mediu și istoria modernă a Europei, într-un loc strîns legat de lumea puterii politice, economice și de efervescența culturală a celor cinci secole din urmă ale continentului. Castelul și parcul de astăzi au, exact ca și în timpul vieții Regelui Mihai, un rol de catalizator, de punct vital în dezvoltarea comunității, de aceea am și făcut timp de atîția ani eforturi să refacem patrimoniul construit și patrimoniul natural”. Asta declara, în urmă cu cîțiva ani, Principesa Margareta a României care, alături de întreaga Familie Regală, locuiește în prezent pe domeniul din județul Arad.


Castelul locuit de baroni, contese şi consilieri regali
Săvîrșin este o comună așezată în bazinul Mureșului, la poalele Munților Metaliferi, la granița dintre Banat și Crișana. Are puțin peste 3.000 de locuitori. În 1479, cînd a fost amintit într-un document notarial regal, Zawasyn era o așezare fără însemnătate. Abia în Secolul al XVII-lea apare o atestare documentară certă despre un domeniu de 6,5 hectare cu conac aparținînd baronului András de Forray, consilier guvernamental. Pe atunci, satul avea 12 case și se numea Soborszin. Totuși, vestigiile regăsite într-o nișă de la „parterul coborît” indică o vechime considerabilă a castelului: piatra de temelie este inscripționată cu anul 1650.
 Incendiat în 1784, conacul este reconstruit de fiul baronului de Forray și de soția acestuia, contesa Julia Brunszvik de Korompa, între anii 1805-1816, cînd a fost pictat de pictorul Tide. În această perioadă castelul a fost vizitat, cu mare probabilitate, de Beethoven, prieten de familie cu familia Brunszvik. András jr. era un pianist talentat și iubitor de muzică. Mai tîrziu, prin 1846-1847, Franz Liszt a concertat aici.
Ferenc de Nádasdy, nepotul baronului András de Forray și al contesei Julia, care moștenește domeniul la 31 de ani, va reface clădirea pentru a-i da un aspect de castel, în stil neoclasic, terminat în 1876. Domeniul se mărise pînă în 1852 cu 20 de hectare de parc și pădure. Căsătorit cu contesa Ilona Zichy, stinsă în viață de holeră la 24 de ani, baronul a lăsat moștenire castelul de la Săvîrșin unei dintre cele trei fiice, contesa Irma, căsătorită cu contele Károly de Hunyady. Aceștia extind clădirea în 1905, adăugîndu-i cîte un etaj pe părțile laterale.
În 1932, proprietatea este cumpărată de un înalt demnitar al Curții regale de la Viena, baronul Anton Mocsonyi de Foeni, care o transformă în societate pe acțiuni sub numele de „Corvinul”. De la acesta cumpără domeniul tînărul rege Mihai în martie 1943, cu 7,5 milioane lei, plus acțiunile societății, care se desființează după acest an.
Castelul Săvîrşin sub amprenta Reginei-Mamă
Din 1943 și pînă la confiscarea de către statul comunist în 1948, castelul s-a aflat într-o zodie bună: a intrat în renovare și modernizare, sub supravegherea Reginei Elena. S-au realizat instalațiile de încălzire cu centrală proprie, s-a adăugat uzina electrică, s-au modernizat instalațiile sanitare și aducțiunile de apă.
Pe perioada lucrărilor, Regina-Mamă a locuit într-o căsuță anexă, cu aspect rural, care se păstrează și este azi în renovare. În puținii ani cît s-au putut bucura de locul tihnit și verde, unde tînărul rege se simțea eliberat de constrîngeri, membrii Familiei Regale au amenajat Salonul Mare, camera Reginei-Mamă, Biblioteca, Biroul Regelui și au îngrijit parcul și grădina din preajma castelului.
Bunul gust al Reginei Elena care a adus la Săvîrșin atmosfera aristocratică a Vilei Sparta, reședința sa florentină din exil, a fost decisiv și pentru aspectul de acum al castelului. Multe dintre obiectele castelului, piese de mobilier, chiar și o ușă toscană medievală, redau din eleganța Reginei-Mamă. „Bunica mea, Regina Elena, a fost ghidul meu spiritual, mentorul, steaua mea călăuzitoare (...). Ea ne-a ajutat să înțelegem frumusețea lumii, care există pentru a fi simțită și trăită”, mărturisește Principesa Margareta în volumul ,,Povestea Castelului Săvîrșin”.
Declinul
Naționalizat în 1948, domeniul regal a cunoscut un declin accelerat. A dispărut tot mobilierul, s-a turnat beton peste parchet, spațiul a fost recompartimentat de mai multe ori pentru funcțiuni inadecvate unui castel: ba spital sau școală, ba un loc de distracție și vînătoare pentru conducătorii comuniști. Cea mai drastică modificare a suferit-o biblioteca, împărțită în trei încăperi pentru a face din ea o bucătărie, un hol și un dormitor. Reconstituirea vechiului spațiu a fost un adevărat test pentru arhitecții și meșterii lemnari aduși să salveze locul. Pînă și ușile au trebuit refăcute, după ce au fost complet distruse. Arhitectul Șerban Sturdza a făcut calcule folosind fotografiile păstrate pentru a aprecia dimensiunile și proporțiile corecte ale ușilor.
Felul irațional în care a fost distrus totul în castel în timpul comunismului, de la pereți și uși, la obiectele lăsate de familia exilată, este considerat revoltător de membrii Familiei Regale. Ce s-a păstrat, este pavimentul Sufrageriei de iarnă, acolo unde se ține în fiecare an masa de Crăciun. Pavimentul este realizat din cărămidă roșie, datează probabil de dinainte de 1816, și păstrează dispunerea în formă de „oase de hering”.
Revirimentul castelului (1)
În reședința de la Săvîrșin au fost montate și instalații electrice: de telefoane, de sonerie, de radio și de lumină, castelul fiind iluminat cu lămpi electrice și 14 felinare din fier forjat, oferite de firma lui C. Ruffer. Au fost amenajate și spații pentru recreere: o popicărie, o cameră de scrimă și o sală de cinema. Pentru că Regele Mihai I era un pasionat pilot și venea la Săvîrșin cu avionul, pe domeniu a fost amenajată o pistă de aterizare. La Săvîrșin existau doi administratori: unul al castelului – dr. Ioan Popescu; și altul al domeniului – Octavian Cioflec. Domeniul forestier de la Săvîrșin a fost înscris în Asociația Proprietarilor de Păduri din București, condusă de Vasile Rădulescu-Mehedinți și de Constantin Grigore Cantacuzino. O parte a terenurilor de la Săvîrșin (823 ha) au fost arendate, la 1 aprilie 1943, lui Vasile Vasiliu, administratorul Casei Regale, pentru suma de 1.000 lei anual.
După abdicarea silită a Regelui Mihai I al României, castelul de la Săvîrșin a fost repartizat Ministerului de Interne, obiectele de artă (cu excepția unei părți din argintărie și a 50% din mobilier și covoare) revenind Muzeului de Artă din București.
(va urma)
R.M.