Chiar dacă nu a publicat pînă acum vreun volum cu poezii-creații personale, judecînd după cele pe care i le-am citit cu diferite ocazii în reviste și antologii, Petruța Stan confirmă faptul că, în cazul său, avem de-a face cu o poetă răsfățată de muze, pregătită parcă de destin să scrie versuri din întîmplări aproape banale, construite din metafore fascinante, care strălucesc ca un petic de cer presărat cu mii de stele, indiferent din care unghi le-ai privi... Toate acestea se petrec cu poezia sa nu pentru că autoarea este o fire prea sensibilă, și nimeni nu-i poate reproșa asta, ci pentru că-și privește creația în mod serios - dînd dovadă, uneori, de prea multă severitate cu sine -, astfel încît poeziile sale, de la început, să nu ducă lipsă de un mesaj coerent, plăcut ca atmosferă lirică, reușind, în poezii de cîteva versuri, să creeze spectacol. Un poet care nu reușește să creeze spectacol cu versurile lui, ci doar să expună o stare a lucrurilor amorfe, acela nu e poet; chiar dacă știe a mînui frumos cuvîntul, cu simț artistic, nu este suficient... Poezia cere ingrediente, gratitudine, cumpătare. Petruța Stan posedă din toate cîte puțin, dar mai ales talentul omului născut pentru a scrie poezie. Și după cum am văzut, talentul i-a mijlocit starea scriitoricească în orice moment al inspirației, chiar și atunci cînd ,,Fumul de țigară/ Învăluie timpul/ Care trage să moară”. Așa cum se manifestă în poezia ,,Interior” sau ,,Sentimente”, în care atmosfera poetică este creată, pe de o pare, de o dezlănțuire violentă a senzațiilor, iar pe de altă parte, de încercarea de a se adapta la urmările unei realități pe care nu o poate schimba, rămînînd doar visarea. ,,Simt cum mi se scurg cuvintele din trup dintr-odată/ Rămîn ca o coajă de fruct uscată/ Pe țărmul pe care adoarme o mare egoistă/ Frumoasă și albastră și verde și tristă/ Mă destramă vîntul/ Mă face una cu pămîntul/ Sînt nisipul ce păstrează/ Urma pașilor tăi și apoi te visează./ Cînd treci/ Privește în jos/ Ca și cum ai călca grațios/ Peste o pajiște din rai/ Fă-mă iarăși cuvînt/ Umbrele sînt atît de reci/ Mai stai”. Versurile autoarei sînt scrise îngrijit, folosind ingredientele cu cumpătare, poeta apelînd, în stilul meticulos, al profesorului de Limba Română, la cele mai atractive tehnici și metode de scriere, pentru ca mesajul liric să ajungă la cititor prin emoția firească a imaginilor specifice poeților cuprinși de reverii aprige. Petruța Stan se îngrijește de poezia sa ca un grădinar iscusit, preocupat de florile din grădina lui. Pentru ea, poezia este ca un cîntec de lebădă zorind în nesfîrșitul valurilor albastre, oferind cititorilor bucuria poemului scris, parcă din toate timpurile și dintotdeauna, într-un stil cu precădere armonios, cu teme din cele mai diverse, și acceptat ca prozodie a veacului în care trăim... Poeta cîntă în egală măsură, în efemeritatea voinței sale, dragostea de orice fel, moartea, viața de după moarte, fără să facă o obsesie a scrisului pentru vreuna din teme. Obsesia cuvîntului, în schimb, există pentru Petruța Stan, doar ca formă de scriere și concept scriitoricesc, determinate de dorința de adîncire a cunoașterii propriului eu.
Petruța Stan este o voce lirică plăcută, profundă, cu o poezie îmbrăcată spiritual în multe nuanțe, evoluînd, în mod special, ca forță de creație și puterea de a reda imagini convingătoare. Talentul, în cazul său, funcționează după norme tipice omului cu o cultură apreciabilă în domeniul poeziei, iar ce are de spus, o spune prin poezie, la modul direct. Pentru că ea creează poezie din lucruri aparent banale, care pot sta la îndemîna oricui, dar nu oricine poate să le pătrundă rostul și să le dea formă poetică, așa cum o face Petruța Stan, doctor în științe filologice, care, nu de mult, și-a publicat lucrarea de doctorat ,,Revolta unui cobai – Miron Radu Paraschivescu” (2022), despre care îndrumătorul său, regretatul Eugen Simion scria: ,,Petruța Stan are un umor intelectual de calitate”. La care noi adăugăm că Petruța Stan este poeta care deține toate elementele necesare pentru a scrie versuri de calitate, fără să braveze pe o terminologie gravă ca limbaj poetic.
Poezia sa este scrisă în concordanță cu moder­nismul acceptat de toată lumea, fără exces de zel în manifestare publică și conduită artistică, stăpînind teoria literară ca rigoare a conceptului de creație... Este o bucurie știind că printre noi se află poeți ca Petruța Stan, cu un potențial artistic deosebit, ca marcă poetică și discernămînt literar de anvergură.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”