Frunze aurite prin copaci

Vîntură destine efemere

Întomnate nostalgii, himere

Sfinxul rugăciunii dinspre daci!

Slovele au urme de tăcere

Leacuri noi se nasc, aceiași vraci

Lan de cimitire, somn de maci

Oamenii trecuți ca o părere...

Crimele-s conduse de-un cîrmaci

Rîsul din final e la putere

Gîlgîind de moarte și durere

Sîngerează Țara… și tu taci?

O să mori cu-ntreaga ta avere

Însă nu cu ruga dinspre daci

Cu ,,baronul” care ți-a fost ,,baci”

Și cu ,,ciuma roșie” în fiere!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Sîngerează slovele-n tăiere

Întomnate nostalgii îmbraci

Și sînt toate, toate la vedere

Moare, însă, Țara… și tu taci?

Să nu uiți! Va fi Înviere!

Însă tu… O umbră... doar părere.

Liviu ZANFIRESCU