Dinu Săraru, vrăjitorul care a schimbat în aștrii cioburile de la Horezu
  • 02-02-2021
  • 0 Comentarii
  • 431
  • 1

Recitesc ce am scris anul trecut de ziua lui Dinu Săraru - și observ ceva în neregulă, chiar la începutul textului: ,,Dinu Săraru este un om ce nu are egal”. E prea simplu, prea banal spus… De fapt, cum e Dinu Săraru? Amîn puțin răspunsul…

Mai departe, în textul de anul trecut i-am descris destul de exact multiplele manifestări: ,,Spirit neliniștit, perfec­ționist, profund, pătrunzător, este învățătorul rural ce a creat punți de cultură de la estul la vestul Europei”. Și, da, în Dinu Săraru, în reflexul său literar și social, a rămas, indiferent de meandrele devenirii, jurnalistul iscoditor al Capitalei, cînd frenetic, cînd fin diplomat, mereu atașat unei ,,averi” (sau moșteniri) pe care a considerat-o, cu egoism și gelozie, numai a lui: șlefuirea ,,prețiosului giuvaer numit spiritualitatea populară românească”.

Este o formulă pe care am gîndit-o anul trecut, cînd Dinu Săraru împlinea o vîrstă ,,rotundă” – 88 de ani. Acum, a mai trecut un an în care am avut timp să mă gîndesc la el – și adaug un aspect: căutător de suflete. Din fărîmele pe care mulți calcă, fără să știe că sînt fărîme de pietre prețioase, Dinu Săraru a ,,iscat” alte diamante.

Altfel decît Arghezi, creînd nu din ,,bube, mucigaiuri și noroi”, ci din cioburi de Horezu - ,,frumuseți și prețuri noi”, Săraru a redat podiumul întîietății originii rurale a românului; a regăsit într-un sat bolta cerească, și a numit aștrii – nu după zei, ci după oameni cărora le-a scos la iveala cărților suflete la fel de cerești ca astrele.

Da, asta nu am scris anul trecut: Dinu Săraru, căutătorul de suflete. De cînd l-am cunoscut am fost uimit de felul în care întreabă, descoase, află – intră într-un fel de abataj prin care sapă în tine, în mintea și comportamentul tău, după sufletul tău - de multe ori atît de ascuns, că nici tu nu îți dai seama unde este, pe unde l-ai uitat! În schimb îl găsește Dinu Săraru! Este talentul romancierului! Pentru că… atenție – ce e Dinu Săraru? Scriam anul trecut de ,,polivalența acestui intelectual de o rară dinamică: romancier sensibil, dramaturg nelimitat de lăsarea cortinei, analist desăvîrșit, cel mai bun director de teatru, șef de gazete, om de radio... ba chiar și tată a două ziariste excepționale – Ruxandra și Alexandra!”.

Dar ce este, de fapt, Dinu Săraru, în primul și în primul rînd? Este ROMANCIER. Sau este ROMAN­CIERUL. Ce este romancierul? Este creatorul de romane. Ce este un roman? Este un suflet care are viața lui, destinul lui – ceva ce articolul, schița și nuvela – sau chiar drama și poezia – nu au. Spui ,,Luceafărul… de Eminescu”. Spui ,,Romeo și Julieta… de Shakespeare”. ,,Spui Albatrosul, de Baudelaire”, ,,Faust, de Goethe”. Dar la ,,Frații Karamazov”, nu trebuie să mai adaugi și autorul, chiar dacă e vorba de zeul Dostoievski. Nu e nevoie de autor nici la ,,Muntele vrăjit” sau la ,,Delirul”… Nici la ,,Ion” sau la ,,Desculț”, nici la ,,Clipa”, nici la ,,Niște țărani” – mă rog, aici poate trebuie, pentru că apare fenomenul invers. Unii cred că pe Dinu Săraru îl cheamă ,,Niște țărani de Dinu Săraru”.

Artistul, creatorul, romancierul a găsit sufletele și le-a dat clipa eternității, transformîndu-le în romane.

Poate că aici aflăm și răspunsul la întrebarea ,,De fapt, cum e Dinu Săraru?”. Cum poate fi un om a cărui viață este o permanentă căutare a sufletului pentru a-i da Clipa - Clipa nemuririi?

Amîn răspunsul pentru la anul, cînd îl vom sărbători la 90 de ani. Pe al nouăzecilea an a pornit azi copilul năzdrăvan și genial din  Slătioara Vîlcei, iubit și trimis de Dumnezeu - care i-a dat un toiag sub forma condeiului, cu care să-i îndrume turma către minunata dar ascunsa pajiște a sufletului autentic românesc.

La Mulți Ani, maestre Dinu Săraru!


DRAGOȘ DUMITRIU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite