,,Ora” lui Radu Banciu, din 13 martie a.c., s-a vrut a fi una la fel de denigratoare cum sînt mai toate emisiunile şi intervenţiile sale, deşi, fiind o zi de duminică, ar fi fost firesc ca realizatorul tv să o facă oarecum mai relaxantă, mai în ton cu preocupările unei astfel de zile. Printre numeroasele subiecte lătrate de acest individ, care împroaşcă totul cu otravă, fără nici un fel de discernămînt, s-a aflat, în ziua amintită, cel referitor la omul politic, poetul şi marele pamfletar Corneliu Vadim Tudor. Insul pe nume Banciu, cu binecunoscuta-i obsesie patologică, de scormonitor în dejecţii, cu acelaşi băţ pe care-l mai vîră cînd în gard, cînd în spiţele roţilor, a ţinut, încă o dată, să-l denigreze pe Tribun, chiar şi acum, cînd s-au scurs 6 luni de la trecerea lui la cele veşnice. Cît de needucat, de lipsit de bun simţ poate fi acest descreierat, încît nu se poate abţine de a împroşca venin nici în anumite momente de pioşenie, cum au fost parastasul de 6 luni şi slujba de la mormîntul unui om care a plecat dintre noi? A comentat cu o plăcere sadică acele evenimente, ironizînd ,,luxul” de la parastas şi subliniind, cu vădită satisfacţie, că lumea bună (politică) l-a părăsit pe Tribun. El ignoră în mod voit faptul că, în viaţa unor oameni mai sînt şi momente intime, de familie, care nu trebuie amestecate cu show-ul TV, cu politica de can-can băsistă, cu care sînt obişnuiţi Banciu şi gaşca lui de la B1. Tupeul acestui infatuat, care îşi închipuie, în paranoia lui, că e atotştiutor, denaturînd, cu o lejeritate inimaginabilă, adevărul, a mers pînă într-acolo încît pune la îndoială opera Tribunului. Reamintesc că, la o zi după înmormîntarea lui Corneliu Vadim Tudor – a cărui dispariţie a îndurerat sufletele a milioane de români, care au văzul în el exponentul patriotismului ardent, apărător al Interesului Naţional şi luptător neobosit pentru demnitatea Poporului Român, într-un cuvînt, omul care le dădea speranţe – acelaşi banciu (cu b mic) a găsit de cuviinţă să afirme că ,,peste 2 ani, nu se va mai auzi de opera lui Vadim”. A prorocit în pustiu! Prezicerea lui neroadă nu s-a adeverit. Viaţa a demonstrat exact contrariul. Domnule Banciu, încearcă să fii un bun român, apleacă urechea la ceea ce spun oamenii de bună credinţă din această ţară. Doar atunci vei înţelege Fenomenul Vadim şi Fenomenul România Mare.

VOICU ANTON