Mă aflam într-un magazin alimentar cu ștaif... Lume multă... Oameni de toate vîrstele, răspîndiți printre rafturile cu marfă, încă indeciși asupra cumpărăturilor pe care urmau să le facă... Alții, cu cărucioarele pline, sau doar cu cîteva produse, erau gata de pornire spre casele de marcat. Cum stăteam așa, cuprins de o moleșeală a nostalgiilor – pentru că afară era o toamnă frumoasă, care mă purta pe cărările timpului spre anii copilăriei, cînd toamnele străluceau de rod sub razele soarelui – numai ce văd în fața mea un cetățean cam de aceeași vîrstă cu mine, cu părul alb, lung de vreo două degete, că se oprește la doi metri în fața mea și, măsurîndu-mă lung cu privirea, de parcă m-ar fi cunoscut de undeva, mă întreabă:
- De ce ți-ai acoperit toată fața cu masca, bașca ți-ai tras pînă peste frunte și fesul, că abia ți se văd ochii?
Așa era, omul observase bine, nu-l puteam contrazice... Dar aveam un motiv anume pentru modul în care mă protejam. Și anume, teama de Covid... Și iată că atrăsesem atenția cuiva. Poate or fi fost și alți cumpărători care să fi remarcat același lucru... În tot magazinul nu era un altul care să poarte masca așa cum o făcusem eu. Individul care mă abordase avea și el mască, dar doar cît să-i acopere gura. Nu-l las să mă aștepte cu răspunsul la întrebarea pe care mi-o adresase, fie din curiozitate, fie doar ca să se bage în seamă, și-i zic:
- De teamă să nu vină.
- Cine să vină?
- Ai să vezi dumneata!
- Ce am să văd?
- Cînd o să vină.
- Și dacă nu vine?
- Toată lumea în tîrg vorbește că o să vină.
- Cine o să vină?
- Ai să vezi.
- Și a mai fost vreodată pe aici?
- Nu știu... De-asta mi-am luat măsurile de siguranță... Cică este mult mai periculos decît primul...
- Cine?
- El, omule... El!
- Care el?
- Cel despre care specialiștii spun că intră în corpul omului prin ochi, nas, gură, urechi... Acum înțelegi?
- Dar de unde vine?
- Păi a venit!
- Și unde este?
- Nu știu!...
- Atunci?
- S-avem răbdare, că dacă o fi așa, ne va găsi el, domnule!
- Cine?
- Covidul!
- Aoleu!, zise omul speriat. Îndesîndu-și masca mai bine pe figură, își trase în grabă geaca, ridicînd-o pînă peste frunte, că abia vedea pe unde calcă, și-o tuli printre cumpărători murmurînd ca pentru sine: ,Iată că a venit... A venit din nou, cînd toată lumea credea că a scăpat de el și că viața va fi la fel ca în vremurile bune!”...Un bărbat din apropiere, auzindu-l vorbind și văzîndu-l cît de speriat era, îl opri din drum și-l întrebă:
- Cine a venit, omule?
- Covidul... Covidul a dat buzna peste noi!
Auzindu-l și alți oameni aflați în magazin, s-a produs o panică generală, că fiecare nu știa cum să iasă mai repede, renunțînd la cărucioarele pline cu marfă, la hainele smulse de pe ei în îmbulzeala creată... În scurt timp, magazinul se golise de cumpărători, parcarea de mașini, de parcă nici nu ar fi fost vreodată oameni pe acolo.
ION MACHIDON,
directorul revistei ,,Amurg sentimental”