Trăim în dictatură. Nu a unui singur om, nu a unei familii sau a unui dezaxat. Trăim în dictatura unor umbre, a unui Sistem, a unui angrenaj. Este o altfel de dictatură, militară la o primă vedere, dat fiind faptul că Serviciile sînt militarizate, dar în spatele căreia se află acest Sistem, acest angrenaj bine gîndit, bine pus la punct, care nu poate fi nici înlăturat, nici distrus, nici măcar ,,îndulcit”. Sistemul, acest Matrix care ne conduce, este, de fapt, în spatele tuturor lucrurilor majore care se întîmplă, și fără de care oamenii poate că ar trăi mai bine, sau, poate, mai rău. Iluzia libertății este amplificată pe un fond al lipsei de educație, de gîndire. Cei care au adaptat la noi, în România, acest mod de conducere dictatorial, dar cu iluzia libertății, sînt cu adevărat geniali.

Cînd vorbim despre Sistem, mulți se gîndesc la Servicii, și cam atît. Nu este așa. Serviciile sînt doar parte a Sistemului, doar interfața prin care adevărații conducători trag sforile. Sistemul are în componență piese importante în toate structurile statului, în mod special în instituțiile media, în cele de forță, precum și în liniile 2 și 3, dacă nu chiar 3 și 4 ale ministerelor, administrațiilor etc. Ce văd românii pe la TV sau prin presă, ce cred ei că reprezintă factorii decizionali sînt, de fapt, pozele pe care Sistemul le perindă prin fața lor pentru a le crea iluzia că ei au putere. În realitate însă, aceste ,,păpuși” de paie reprezintă acel veșnic Moțoc pe care păpușarii îl sacrifică din cînd în cînd, acel pion care să inducă în eroare și să prostească și mai mult mintea, și așa obosită, a națiunii. Ei sînt prezenți peste tot, sînt pretutindeni și nicăieri, totodată. Mass media are rolul de a suci mințile celor majoritari, politicienii ,,păpușă” sînt cei care semnează ce este nevoie pentru Sistem, iar cei din Servicii și aliniamentele inferioare au în vedere respectarea programului impus.

Ca țară sîntem terminați, ca națiune sîntem lași, trădători și foarte proști. Iar cei care simt acest lucru ori au plecat din țară, ori s-au consolat cu ideea. Cei care fac jocul sistemului sînt cei care nu au capacitatea intelectuală să înțeleagă că ei sînt, de fapt, masa de manevră, sînt manipulați și că, din cauza lor, România a ajuns cel mai josnic stat, cel mai neînsemnat, cel mai puțin important de pe harta Europei. Un stat fără coloană vertebrală, un stat condus prin telecomandă, o slugă ce s-a predat singură, fără nici măcar un foc de armă. Sîntem o colonie, un stat ocupat, o țară fără nici un fel de reguli, o trestie în bătaia vîntului.

Trăim într-o dictatură, una bine gîndită, care lasă cale liberă celor care nu ajung la interesele celor de sus. Oamenii sînt lăsați să înjure, pentru că, în fond, cu asta rămîn. Au de mîncare, au ceva bani, nu se moare de foame, cel puțin în orașele importante. Mass media, prin internet și TV, ține în captivitate mințile privitorilor și dirijează atenția acolo unde este nevoie, creează emoții, lasă impresia de interactivitate, promovează vedete formate la școala prostiei. Sexualitatea și mondenul dezaxat sînt în prime-time, în timp ce valorile autentice, atîtea cîte ne-au mai rămas, sînt ținute în umbră, oarecum departe de ,,luminile rampei”. Manipularea este cuvîntul de ordine în România începutului de mileniu, minciuna de stat este paradigma anilor în care trăim, iar ineficiența administrației și a instituțiilor este depășită doar de goliciunea intelectuală a celor care o compun.

Și, ce este cel mai trist este faptul că nimic nu se mai poate face, nimic nu se poate schimba, cel puțin cu mijloace democratice. Sîntem în plină dictatură. Una a corporațiilor, una a banilor, dar care este expusă prin Servicii, prin generalii lor. O dictatură militară în cea mai odioasă formă. Așa este România în anul de grație 2020. Și nimic nu se poate schimba, nu prin vot, nu prin democrație.

D.A.