Motto: „O naţie nu se poate mîntui decît prin sine însăşi”. (Nicolae Bălcescu)

Turnul Babel nu a fost dărîmat niciodată – există în inima nerecunoscătoare şi fudulă a prea multor oameni. Masa critică, necesară acceptării calităţii de fiinţe care gîndesc, NU care în primul rînd poftesc, ei bine, această masă critică nu a fost atinsă. Civilizaţia dominantă a fiecărei epoci a crezut că stăpîneşte lumea şi conduce destinul planetar, dar a eşuat în războaie sîngeroase şi, mai ales, în umilinţe la care şi-a supus semenii. Oamenii nu sînt zei, dar mă tem că asta nu se va înţelege vreodată. Am scris acest preambul în speranţa unui dialog sincer asupra evenimentelor prezente – multe, stupide şi periculoase.

Occidentul şi SUA s-au autodefinit „Lumea civilizată” sau „Lumea liberă”. Cît de civilizată, vedem prin oceanul de promiscuitate numit „exprimare artistică”, în care pornografia este pe primul loc, urmată, alternativ de perversiune şi violenţă. Cît de liberă – vedem prin legile care proclamă dreptul de a asculta orice convorbire, de a viola intimitatea – doar pentru că „interesele strategice” o impun. Dar ceea ce mi se pare mai cumplit la această „lume liberă“ este chiar… libertatea principală pe care o oferă cetăţeanului – aceea de a fi manipulat. Se spune că regimul comunist ne minţea cu cifre de plan care indicau bunăstarea; regimul „democratico-strategic” ne îndoctrinează cu duşmănii şi vinovăţii.

Ruşii sînt duşmanii noştri ereditari, Islamul e religia urii, dar şi creştinismul ortodox este ceva retrograd, creator şi el de ură, epoca socialistă a fost urîtă şi trebuie urîtă, iar peste toate românii au fost nişte (mici) mari vinovaţi ai istoriei, iar tot ceea ce am învăţat din cărţile de istorie este fals, legendele marilor români sînt şi ele nişte falsuri; da, toate astea se inoculează zilnic, sînt picătura de arsenic menită a ucide această naţiune, fără urme, ca o moarte firească a unei creaturie decăzute, bolnave…

Acel ţinut bogat al Spaniei, Catalunya, şi-a cerut independenţa; şoc şi groază pentru „Lumea Civilizată“, care a reacţionat cu nişte bătăi sinistre, amintind de piaţa Tien An Men.

De ce cer catalanii independenţa? Pentru bani! Da, şi-au făcut socoteala, e mai avantajos să nu verse la bugetul naţional, din care să se redistribuie şi zonelor mai sărace ale Spaniei… La asta a dus „educaţia” aşa-zisei „lumi civilizate” – pentru bani, sîntem gata să ne spargem ţara în bucăţi! Şi ce ţară!… Sigur, Spania plăteşte pentru păcatele ei, pentru miliardele de victime ale sutelor de ani de cuceriri războinice, culmea ipocriziei, în numele lui Hristos, Iubirea divină…

Pentru noi, Catalunya poate însemna un pericol, fiindcă planul revizionist al unor grupări maghiare nu este vreun secret. Or, în condiţiile în care „Lumea liberă” foloseşte cel puţin două măsuri, nu ar fi de mirare ca victimizările unor minorităţi să fie luate în considerare. S-a văzut asta în Yugoslavia, s-a văzut chiar şi în Crimeea, unde minoritatea apărţinătoare cotropitorilor tătari e mai importantă decît majoritarii slavi.

Pe agenţia Sputnik Moldova România am făcut un sondaj, cu două întrebări: prima – dacă „se va organiza un referendum pentru autonomia «Ţinutului Secuiesc» după modelul Catalunyei?” şi a doua, despre ceea ce scriam mai sus – „Credeţi că UE va susţine necondiţionat România?”. Am menţionat că întrebarea fusese pusă de Mircea Badea în emisiunea lui Mihai Gîdea, iar originalul realizator exprimase dubii în această chestiune. Ei bine, reacţia a venit interesant şi semnificativ, de la un „istoric”. Pun ghilimele, fiindcă e unul de tip Lucian Boia, doar că acesta e mai la început, nu a vîndut încă decît România, nu şi propriile cărţi. Ideea insului e că „ruşii provoacă, ruşii stîrnesc ungurii” – chestii din astea. Adică, de fapt, diavolul – iredentismul maghiar – nu există, ci ruşii îl scornesc, iar românii să nu dea crezare şi să respingă asemenea alerte! Citez: „Evident un atac al ruşilor în războiul informaţional pe care Rusia îl duce împotriva NATO”! Acum, iată personajul: are doctoratul în istorie la Budapesta, în afară de „Adevărul” crie în „Dilema” şi „22”. Clar pînă aici? Nu? Atunci iată abordările preferate ale insului: istoria pe care o ştiu românii este falsă, Mircea, Mihai Viteazul sau alţi eroi nu au repurtat marile victorii pe care le ştiam din cărţi şi filme, dimpotrivă; sau, sub unguri, românii din Transilvania se bucurau de „evitarea taxelor, libertatea de mişcare, moşieri înţelegători şi români putrezi de bogaţi”; sau – „Şi noi am jefuit, am omorît, am violat de la 14 ani în sus fără nici o ruşine, am dat foc la casele ungurilor”. Cît despre Unirea cea Mare, hm, „istoricul” a ajuns la concluzia că transilvănenii o duceau mai bine decît regăţenii şi că „În 1916, Bucureştiul nu i-a întrebat pe românii din Transilvania dacă vor Unirea cu România”. În fine, aveaţi certitudinea că numai ungurii iredentişti îi spun lui Avram Iacu „criminal”? Nu, iată „istoricul” a întocmit un „dosar” al eroului nostru naţional, şi l-a publicat în „Historia”. Rezultă că revoluţia lui Iancu a fost, de fapt, o „contrarevoluţie”, din nou românii au dat foc, au violat, au ucis, Iancu nu s-a purtat fain cu ţăranii şi alte minuni istoriceşti! Să vă mai spus că „istoricul” se numeşte Marius Diaconescu şi, cum necum, a ajuns conferenţiar universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Adică e unul care învaţă tinerii români istoria! Diavolul a îmbrăcat odăjdii…

Un alt mic diavol care s-a manifestat în contexul actual este fostul meu coleg din Parlament, Eduard Hellvig, român neaoş şi absolvent pe toată linia al diverselor şcoli Sörös. Zilele trecute, în plin episod al secesiunii spaniole şi al altor pericole reale, directorele SRI declara fain frumos: „Cooperarea euroatlantică este, din perspectiva Serviciului Român de Informaţii, esenţială în faţa ameninţărilor revizioniste ale Rusiei şi pentru a contracara pericolul terorist (…) spiritul euroatlantic este pus sub semnul întrebării şi cîştigă teren ideea unei Europe cu geometrie variabilă”. Aţi mai auzit asemenea aberaţii? Da, desigur, le auziţi pe diverse canale „partenere”, care molfăie ritos barbarisme euroatlantice şi diverse acronime fără alt sens decît bani-murdari-de-sînge.

Ca să nu lungesc vorba, i-am adresat măreţului personaj o scrisoare deschisă: „Tu, Edi, directore, te uiţi la televizor? Citeşti ziare sau site-uri? Nu ruseşti, româneşti, frate! Eu am impresia că nu citeşti, că te-au blocat cumva, fiindcă altfel, dragă colega, ai vedea că e groasă, nasoală şi pute al naibii! Nu chestia cu Rusia, Edi, ci justiţia, statul de drept, propria ogradă informativă, finanţările din politică, imixtiunea în deciziile statului – prietene, păi ce se spune prin presă, chiar de unii din sistem, securişti, magistraţi, păi nici în mintea celui mai nebun rus nu putea să apară!”.  

Da, diavolul nu vrea decît ca lumea să creadă că el nu există… Că nimic din ceea ce doare cu adevărat, din ceea ce poate lovi mortal – nimic din toate astea nu există. Iar Babelul este construit pe minciună – şi epocă de epocă poartă un alt nume, dar are acelaşi sens. Lumea întreagă să-l accepte că ajunge mai sus decît orice creaţie a lui Dumnezeu.

DRAGOS DUMITRIU

De ce nu – un alt PRM?