Fărădelegea nu cunoaște frontiere

Problematica Diasporei Românești – cea originală, formată într-un răstimp rezonabil, la care s-a adăugat cea sezonieră, o diasporă în ghilimele – constituie o temă complexă, un subiect vast și cu multe meandre determinate de un conglomerat de factori de natură subiectivă împletită cu cea obiectivă. Rămînînd numai între aceste coordonate de sorginte temporală, fără a aborda principiul particularității geografice și naționale, constatăm o limitare majoră a domeniului care se dorește a fi exploatat, fără a ne extinde pe durata unei telenovele.

Am deschis acest episod cu un fel de studiu axiologic, în vederea estompării unor pretenții de abordare radicală a subiectului propriu-zis, dînd, astfel, posibilitatea pătrunderii subiectului prin mai multe canale, unele dintre acestea cu derivații în respectarea Legilor Statului.

Dacă este să vorbim de aspectul legislativ în contextul valului masiv de intrare în Țară a diasporezilor din linia a doua, prilej cu care presa consemna – numai într-o zi – 22.700 de persoane și peste 13.600 de mijloace de transport intrate pe la Vama Nîdlac, nu trebuie să facem decît un minim efort și să ne reamintim. De ce anume?

1. De halul în care au lăsat hotelurile în care au fost carantinați o parte dintre românii intrați în Țară: mobilier distrus, obiecte sanitare și electrice furate, mormane de gunoaie (cu resturi alimentare neconsumate) lăsate chiar în mijlocul dormitorului!

2. Nesocotirea regimului instituit prin Starea de Urgență și prin Ordonanțele Militare (prin manifestări elocvente – și demonstrative – de sfidare a tot ce înseamnă Lege românească), contribuind la răspîndirea Coronavirusului în rîndul populației.

3. Provocarea de scandaluri și bătăi între diferitele clanuri sau familii, neînțelegîndu-se pe spațiul de influ­ență, conflicte în care s-a folosit un arsenal complet (bîte, lopeți, ciomege, furci, arme albe și chiar arme de foc).

4. Riposta neconformă cu intervenția Forțelor de Ordine, incidente în urma cărora mai mulți polițiști și jandarmi au suferit răni grave, fiind nevoie de internarea acestora în spital, iar o parte din autoturismele Poliției au fost avariate.

5. Intimidarea populației – cea localnică și cea în tranzit – prin blocarea unor artere de circulație, locuri unde au încins grătare și au ieșit la joc. Rămîne emblematică pentru acest capitol al nesimțirii și al sfidării oricărei Legi imaginea unui cetățean întors din afară, care, probabil, incitat de alcoolul îngurgitat, a scos două pistoale mitralieră (unul cu încărcător tambur, celălalt cu încărcător sector), și s-a filmat cu ele – ce vreți!, ,,Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!” – după care a tras cîteva focuri pe un loc cu iarbă, care părea a fi curtea casei!?

Desigur, nu toți românii care s-au repatriat acum de frica virusului care a speriat lumea sînt de teapa celor care au provocat nelegiuirile descrise mai sus. Dar, nu despre aceștia vorbim noi, așa cum procedează și primarul Timișoarei, Nicolae Robu, care, într-o dec­larație de presă, ne avertiza: ,,Vă semnalez, păziți-vă, oameni buni! Au venit în țară, alături de compatrioți de-ai noștri, demni de tot respectul, și indivizi care nu sînt destul de demni de acest respect. Au venit inși care nu s-au ocupat cu lucruri legale pe unde au fost și aici nu au din ce trăi. Azi am văzut din mașină trei și sînt convins că nu mă înșel”.

Referitor la același aspect, președintele Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (S.N.P.P.C.), Dumitru Coarnă, spunea: ,,Ne vom confrunta cu spargeri de magazine, furturi și, foarte grav, tîlhării. În mediul rural vom avea cazuri în care infractorii vor intra peste oamenii bătrîni în case, îi vor lega și îi vor bate pentru a spune unde au bunurile de valoare sau banii. Din păcate, mă tem că vor fi și tîlhării urmate de moartea victimei, pentru că la țară sînt mulți bătrîni care stau în locuințe izolate”. Cam tenebroasă această declarație a unuia care cunoaște mediul acestor infractori, declarație care, din păcate, în mare parte s-a adeverit!

Ministrul de Interne, Marcel Vela, nu putea rata acest subiect, deși era mai bine să ia măsuri concrete înainte de a debita niște lucruri pe care le știam și noi (sau le intuiam). Pentru a folosi metoda comparativă (acum, retroactiv, cunoaștem cum s-au petrecut lucrurile), să-l cităm și pe ministrul Afacerilor Interne: ,,Pe zone punctuale, avem într-adevăr un impact al celor care vin de afară și nu trebuie să ne ferim de acest adevăr, sînt specializați în săvîrșirea de infracțiuni. Ei nu țin cont de pandemie sau de condițiile – să le spunem – impuse de Ordonanțele militare și, probabil, își păstrează prostul obicei pe care l-au avut în România și înainte de a pleca, și în unele state unde au ajuns”. Pe urmă i-a avertizat – avertisment rămas fără efect, după cum s-au desfășurat lucrurile pînă în prezent: ,,Vreau să-i atenționez pe toți că vom aplica legea, că am luat măsuri, inclusiv Guvernul României, am modificat acte normative prin care infracțiunile comise în această perioadă de stare de urgență sînt pedepsite – faptele – cu mai multă, să spunem, rapiditate și cu sporuri de pedeapsă pentru că toate faptele lor, într-o asemenea stare, sînt considerate ca și zonă agravantă”.

Vă rog să scuzați textul reprodus așa cum a fost rostit de domnul ministru! Prin anagramarea lui într-un stil rebusist, poate a avut în vedere încercarea de a-i provoca pe infractori la dezlegarea de enigme infracționale, pentru a cădea mai ușor în plasa Poliției!

Vorbind serios despre acțiunile acestor bande și indivizi imuni la avertismente, fie ele și de la înălțimea unui ministru de Interne, vreau să ridic o problemă de inechitate juridică. Despre ce este vorba? Despre decizia Curții Constituționale de anulare a amenzilor date de Poliție pentru nerespectarea Ordonanțelor Militare. Așa cum a apărut public, se vor șterge aceste amenzi (în urma unor procese). Bine, bine, s-ar putea spune (deși, a se începe și a se rezolva peste 350.000 de procese care ar putea fi pe rol constituie un blocaj total al judecătoriilor din România), dar de ce să fie puși pe aceeași poziție – ștergerea amenzii – o bătrînă care s-a dus să cumpere o pîine (poate nici nu avea ceas), și acei derbedei care au făcut grătare în stradă sau au benchetuit fără nici o protecție anticoronavirus, într-un număr destul de mare? N-ar fi nimerit să se facă o separație, prin Lege, între faptele de natura celor explicate?

Iarba verde de acasă

Fenomenul migrației, care afectează profund portofoliul forței de muncă din Țara noastră, ar trebui să constituie o preocupare esențială a oricărui guvern instalat la Palatul Victoria. Vizibilă cel mai mult în rîndul a tineretului, migrația creierelor spre țări care oferă condiții mai bune de muncă (și implicit, salarii pe măsură) provoacă un mare gol în economia românească, atingînd cifre alarmante.

O statistică pe acest subiect arată că România este țara cea mai afectată de acest fenomen internațional în care, aproape jumătate din eșalonul de vîrstă cuprins între 16 și 34 de ani se pregătește să părăsească România. Cu această tendință nu este de mirare că Țara noastră se clasează în topul țărilor cu cei mai mulți emigranți, ajungînd ca, împreună cu Bulgaria, Polonia și Portugalia, să asigure peste 50% dintre emigranții europeni, însumînd 6,1 milioane de persoane din totalul de 17,6 milioane – emigranți intraeuropeni. Chiar dacă unii se întorc după o vreme, România rămîne cel mai mare exportator pentru piața forței de muncă, cifrele spunînd totul: în anul 2018 s-a înregistrat o creștere de 7% față de anul 2017 – în cifre concrete, 140.000 de români au emigrat în țări din Uniunea Europeană (Italia, Germania, Spania, Franța, Marea Britanie), ca să nu mai punem la socoteală miile de ,,plimbăreți” ocazionali, care nu sînt cuprinși în nici o statistică...

Dacă Guvernul bate pasul pe loc, ba mai mult, aranjează, în mod subversiv, plecarea ,,sclavilor” pentru moșiile de sparanghel din Germania, o parte dintre oamenii de afaceri din România au inițiat un program național de reîntoarcere a emigranților, în special a celor cu pregătire superioară. Programul denumit Repatriot nu pune la dispoziție doar logistica, ci și un număr complex de informații și de date despre accesarea unor fonduri rambursabile și nerambursabile necesare începerii unei afaceri. Făcînd un lobby rodnic pe lîngă Guvern, cu o inițiativă concretă, s-a reușit elaborarea unei legi – ,,Diaspora Start-up” – în virtutea căreia românii care se întorc pot primi un sprijin financiar în limita a 40.000 de euro pentru a porni un business.

În momentul în care scriu aceste rînduri este în plin scandal ,,Afacerea Sparanghelul”. După cîte am scris despre decăderea unei părți a populației României, ajunsă (cu acordul și cu sprijinul nemijlocit al Guvernului) pe post de salvatoare a producției agricole din unele țări din UE, cînd aflu ce se întîmplă cu cei plecați pe ascuns în Germania, sfidînd toate regulile impuse nouă de Starea de Urgență, primul instinct este acela de respingere a compasiunii și de formularea unei răutăți cu tentă emoțională: Bine vă face! Ce-ați căutat, ați găsit! Totuși... prin ce clipe grele trec acești conaționali, să nu fii în locul lor! Auziți: contracte duble (un exemplar fiind mistificat); diminuarea salariului cu peste 400 de euro pe lună; cazarea în condiții inumane; ridicarea actelor de identitate; alungarea în stradă din rulotele ocupate, pentru că și-au cerut drepturile, încuindu-le și toaleta; neasigurarea transportului de întoarcere etc.

E dureros. E jalnic. Sclavii moderni ai României plîng și cer ajutor de pe plantațiile și cîmpiile Europei! Îi aude Guvernul? Îi aude Klaus Iohannis? Nu! De acești diasporezi politicienii români au nevoie doar la alegeri, să introducă buletinul de vot în urna cu ilustrul lor nume ștampilat cu ,,VOTAT”! Încolo - ui­tare, indiferență, batjocoră: într-un cuvînt – Nesimțire!

În timp ce se petrec aceste drame în Europa, fermierii români dau de greu (aproape de imposibil), căutînd forță de muncă în agricultură. Contracararea mirajului străinătății nu se poate realiza doar la nivelul fermelor agricole, fără sprijinul consistent al Guvernului. Cunoscînd realitatea de pe continent, sindicatele și patronatele din agricultură și indistria alimentară vin cu propuneri în ajutorul salvării agriculturii noastre, și așa lovită de o secetă cruntă. După calculele Uniunii Patronatelor Business România, necesarul de forță de muncă în agricultură este, în prezent, de pînă la 350.000 de muncitori.

Specialiștii din domeniu își exprimă îngrijorarea și aruncă săgeți spre Guvernul Orban, așa cum reiese și dintr-o intervenție a domnului Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindicatelor din Industria Alimentară (Sindalimenta): ,,Agricultura și industria românească nu au forță de muncă, Guvernul i-a adus acasă – odată cu pandemia – pe românii plecați în străinătate, iar acum îi exportă la cererea Germaniei și Italiei”. Credeți că a reacționat Guvernul? Nicidecum! El caută și tot caută soluții, pe care nu le găsește niciodată!

Sosirea zecilor de mii de români de peste hotare, unii dintre ei rămînînd fără serviciu în țările unde ajunseseră (pentru că nu toți erau șuți și cerșetori), a creat speranțe în multe localități din România, unde autoritățile locale și fermierii sau patronii de firme de construcții trăgeau nădejde că vor avea mînă de lucru. Mulți primari se bucurau și își prezentau argumentele, așa cum a procedat și domnul Constantin Dumitraș, edilul comunei Cordăreni, județul Botoșani: ,,Vai, dar cîte s-ar putea face aici, la țară! La plecarea lor au rămas satele goale. Numai cu bătrîni. Vor fi absorbiți imediat pe piața muncii. Vor fi foarte căutați de fermieri care nu au mînă de lucru. Pot și ei să-și facă o microfermă, mai ales că vin cu niște bani. Pot să-și cumpere un tractor mic, cîteva hectare în arendă. Și să se apuce de treabă”.

Iluzii provinciale, din păcate!

După ce s-au însănătoșit și s-a mai calmat starea de sănătate a Europei, recrutați de samsari mincinoși și tranzacționați la tarabă de către Guvernul de la București – diasporezii s-au înghesuit în autocare, avioane și, mai nou, trenuri, și s-au cărat iar în Occident! (a mai rămas să folosească și vaporul, pe Dunăre!) Acum – după cum ați văzut – unii dintre aceștia (mai puțin norocoși) plîng în landurile doamnei Merkel, strigînd ,,Help!”, ,,România, salvează-ne!”.

Prea tîrziu, domnilor!

Iarba verde de acasă, de care ați fugit cu rucsacul în spate, nu mai este ce-a fost. S-a ofilit ca sufletul românului fără țară!

Ce lovitură pregătește Diaspora

Profitînd de concentrarea forțelor umane și logistice în lupta cu Covid - 19, și de noile probleme cu care se confruntă politicienii din Țară, un grup de români din Marea Britanie, autointitulat Diaspora Europeană, a pus la cale o mîrșăvie nemaiîntîlnită pînă acum în mijlocul românilor trăitori în afara României. Acest grupuscul rătăcit pe cărări europene cere președintelui Iohannis... desființarea Curții Constituționale!

Problema nu este o joacă. Diaspora Europeană a înaintat o petiție, care a strîns cîteva mii de semnături pe un document intitulat ,,Petiție pentru organizarea unui Referendum pe tema desființării Curții Constituționale Române”. Dacă citești motivația acestei petiții, cît de prost să fii să nu vezi în conținutul ei exact ideile și perorațiile lui Klaus Iohannis, învelite în ,,grija” Diasporei pentru salvgardarea democrației din România? Dacă aveți îndoieli în acest sens, iată cîteva mostre din... penibila petiție: ,,Înființată în 1992, Curtea Constituțională a României, care trebuie să fie garantul respectării Constituției, a devenit, cu timpul, instrumentul represiv principal al Partidului Social Democrat (PSD). (...) Sondajele efectuate în ultimele zile arată că tot mai mulți cetățeni sînt de acord cu desființarea CCR și înlocuirea judecătorilor cu profesori de drept constituțional. Avînd în vedere faptul că membrii Curții sînt numiți politic, independența acestora este pusă la îndoială din ce în ce mai des. (...) Mai mult decît atît, în ultimele luni, România pare a fi condusă de CCR, judecătorii fiind cei care stabilesc cursul politic al țării. Acest fapt creează în sine un conflict constituțional între CCR și poporul român, suveranitatea poporului fiind subordonată CCR-ului. Pentru aceste motive, noi, societatea civilă, cerem organizarea unui referendum pentru consultarea poporului în ceea ce privește desființarea Curții Constituționale Române și înlocuirea acesteia cu o soluție mai potrivită, în linie cu voința poporului”.

Dacă nu ne-ar apuca sila citind aceste aberații, am putea face o analiză pe text, prilej cu care am descoperi întreaga făcătură cotrocenistă. Dar, și așa, fiecare cititor poate aprecia această oglindă care reflectă chipul și gîndirea președintelui Iohannis!

Și, acum, pentru a cunoaște onestitatea acestui grup pe care-l doare inimioara de șubrezirea suveranității poporului, hai să deconspirăm sorgintea lui, care se revendică din ,,vocile independente ale diasporei”, și care ,,nu face propaganda nici unui partid politic”: nu este altceva decît gruparea implicată activ, în vara anului 2018, în campania de mobilizare a românilor din străinătate ca aceștia să se adune la mitingul de la București, din 10 august, din fața Guvernului – protest neautorizat!

Așa da independență politică! Nu v-ar fi rușine!

Atenție! Achtung!: Această inițiativă este necons­tituțională. De ce? Chiar din cauza Constituției, care, la art. 152 – ,,Limitele revizuirii” – al.2,  stipulează: ,,nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor sau a garanțiilor acestora”. Stop! Curtea Constituțională este singura entitate a Statului care veghează la respectarea  prevederilor constituționale! Stop! Nu poate Constituția să se autodesființeze! Doar în capul grupării antiromânești Diaspora Europeană!

Sfîrșit

GEO CIOLCAN

Nota autorului: Asaltați de problemele curente cu care se confruntă România și Poporul Român, de care presa nu trebuie să stea la distanță, aproape am uitat că pe 4 iunie sărbătorim un eveniment cu rezonanțe profunde în Istoria României.

Despre ce eveniment este vorba? Începînd cu numărul viitor al revistei veți citi, în cîteva episoade jurnalistice, despre actul care stă la baza României contemporane, în ciuda eforturilor disperate ale unora și altora de a anula acest document!

Din acest motiv, pun capăt (deocamdată) serialului privitor la Diaspora Românească – despre care se mai pot scrie multe pagini (și de bine, și de rău).