Motto: ,,Eu cred că naţiunea română doarme îngrijorător de profund, iar horcăitul acestui somn nu-mi sună deloc a bine”.

Adrian Pintea

La fel de bine puteam să titrez Iohannis – față cu România sătulă de atîta „pro”! Iohannis, față cu România curajoasă. Președintele eșecurilor, al pierderii suveranității, al desprinderii de firesc... Președintele celei mai umilitoare situații pe care românul de rînd a resimțit-o zilele trecute. Mai exact duminică, atunci cînd s-au încheiat Jocurile Olimpice de la Tokio, cea mai importantă competiție a lumii. O zi care a marcat pentru a doua oară consecutiv cel mai slab rezultat din istoria participărilor României.

Ca și la ediția de la Rio, prima din mandatul Iohannis, România a luat în total 4 medalii, clasîndu-se pe locul 47 la Rio și 46 la Tokio. Astfel, dacă pe vremea lui Ceaușescu România urca pe uluitorul loc 2 pe națiuni, România lui Iohannis este ultima din zona balcanică, dar și ultima din UE, dacă scoatem din calcul țările minuscule ca populație. Să nu mai vorbim că anul acesta bilanțul a fost salvat de efortul și talentul excepțional al veteranei Ana Maria Popescu (Brînză), așa cum la Rio salvator a fost ,,importul” rusului (cecenului) Albert Saritov. În rest, vechea școală lipoveană (iar rușii!...) de canotaj și-a mai făcut o dată datoria, în timp ce gloria olimpică a României, gimnastica feminină, pare ceva ce intră în legendă, odată cu retragerea ultimei noastre zeițe olimpice, Cătălina Ponor. 

Dar, pe lîngă dezastrul de bilanț, rămîne rușinea decăderii sportului românesc – o prăbușire  bazată pe mai mulți factori: dezinteresul, nepriceperea și corupția (politică) a sistemului, scăderea dramatică a nivelului Educației – care a eliminat practic Educația Fizică, un capitol esențial sănătății publice, dar și selecției timpurii și, implicit, performanței sportive. Și, nu în ultimul rînd, prăbușirea în sport este datorată îndepărtării de valorile tradiționale românești și de decăderea morală a societății, factori care au îndepărtat tot mai mult tinerii și chiar copiii de sport.

În acest sens, este semnificativă realitatea datelor care arată că performanța olimpică se prăbușește odată cu preluarea puterii de guvernele aservite Occidentului, începînd cu 2005, și după aderarea la UE, la 1 ianuarie 2007. Da, din 2008 asistăm la căderea totală a sportului românesc, dacă este să analizăm prin intermediul rezultatelor la cea mai importantă competiție a lumii, Olimpiada. În 2008, la Beijing, a fost ultima dată cînd vechea școală românească a mai avut un cuvînt de spus, ulterior survenind prăbușirea, ,,apogeul” fiind epoca Iohannis. Astfel, dacă Iohannis rămîne în mintea contemporanilor ca președintele care a călcat Constituția în picioare, dar și președintele care a incitat personal, direct, în stradă, la proteste împotriva guvernului ales democratic – în schimb, în istorie, mandatele sale vor rămîne marcate de aceste cifre olimpice dezastruoase, care NU se pot nici șterge, nici interpreta.

Se spune că ,,sportul este cel mai bun ambasador”; mandatele Iohannis, caracterizate prin transformarea diplomației în instrument al intereselor NATO, SUA și UE, nicidecum al națiunii române, iată că au „demis” și acest ,,cel mai bun ambasador”, sportul olimpic – dar și sportul, în general.

De fapt, Olimpiada nu este o simplă competiție multi-sportivă, ci este un simbol mondial! Un singular și puternic simbol al păcii, al speranței (slabe, acum!) că omenirea se poate înțelege și autodepăși prin efort și talent – nu prin conflicte și manevre murdare. Pe scurt, Olimpiada rămîne un loc al păcii într-o lume atinsă prea mult de conflicte și tensiuni și pervertită în cele mai felurile moduri. Din acest loc unic este scoasă România lui Iohannis, o țară preocupată NU de creșterea valorilor naționale (inclusiv sportive!) – ci de dezrădăcinarea din credință, limbă, morală și tradiții, de mutilarea tinerei generații cu teorii ,,de gen”, cu soluția ,,pușcăriei”, cu înarmare, ,,amenințări” iluzorii, cu politizare – și mai ales de transformarea într-o colonie a unor interese pe cît de străine de națiune, pe atît de murdare.

Sigur că pentru o anumită parte a societății, deja transformată de Occident, nu contează gloria sportivă, ridicarea Drapelului național pe catargele olimpice! Contează mai mult scandalurile din sport, contează atitudini „progresiste” precum îngenuncheatul sau purtatul curcubeului, ori ,,ecologia” mersului pe trotinete și biciclete electrice. Probabil că membrii acestei părți a societății sînt singurii care nu se simt rușinați de prestația României lui Iohannis. 

În schimb, pun o întrebare esențială: ce simte românul cînd aude că este în urma bulgarului, a ungurului, a cehului sau sîrbului? O mare rușine! Asta e ceea ce rămîne în urma mandatelor Iohannis, conform datelor celei mai importante competiții din lume! O mare RUȘINE!

Revin însă la o temă esențială, în opinia mea: prăbușirea sportului, ca efect și semn clar al decăderii și pervertirii societății românești. Dacă sub Băsescu România a intrat sub controlul serviciilor americane, sub Iohannis dominația externă se extinde – inclusiv prin cele mai periculoase tentacule ale caracatiței progresismului ,,neomarxist” sau ,,soroșist”. Mă refer aici la fenomenul anarho-violent ,,REZIST” și la isteria ,,de gen”.

Prima este un fel de ,,braț armat”, care se manifestă contra celor nedoriți – în special suveraniștii din statele în care progresiștii au poziții cheie. SUA lui Trump și România lui Dragnea sînt exemplele pe care le cunoaștem cel mai bine – și pe care le-am trăit uluiți toți cei ce ne ocupăm de politică. Două state, complet diferite ca forță și importanță geo-politică, au fost date peste cap, în moduri strident de asemănătoare, de mișcări ,,civice” (!!!) violente și vehemente, radicale, aducătoare de tensiuni și dezbinare totală în societate! Au dezbinat societatea americană, ca și pe cea românească, inoculînd, culmea, ideea că liderii politici suveraniști vor să izoleze țările și să le asocieze cu… Rusia, dar și aruncînd acuzații incendiare: rasism generalizat în cazul SUA, corupție totală în cazul României! Ce a rezultat de aici? În SUA au avut loc cele mai scandaloase alegeri, evident viciate, fiind ales unul dintre cei mai corupți lideri americani, exponent al progresismului; în România au fost aleși tot felul de bizari fără merite sau cunoștințe, ba chiar și cu pete mari în biografie, iar puterea a încăput total pe mîna unui președinte, Iohannis, tarat de combinații ilegale, de atitudini anti-naționale și de o crasă lipsă de pregătire. Deci a fost acțiunea primului ,,tentacul” progresist –  fenomenul anarho-violent ,,REZIST”, în SUA și în România. 

Cea de-al doilea ,,tentacul” progresist, isteria de gen, se manifestă printr-un veritabil proces de descompunere, de degradare a societății. Ceea ce menționam la început, decăderea sportului, a calităților competiționale ale românilor, reprezintă un efect al acestei descompuneri. Pe scurt, conform acestei isterii a perversiunii, eufemistic numită ,,politici de gen”, dispare nevinovăția și pudicitatea firească a copilului, rușinea la fel de normală față de abordarea unor teme firești ale vîrstei și etape ale dezvoltării, apoi bărbații nu mai sînt bărbați și femeile nu mai sînt femei, mama și tata dispar ca noțiuni și repere clare ale vieții… Nici măcar știința nu mai contează, cromozomii marcînd degeaba cele două sexe, pentru că isteria de gen a decis că… altfel stau lucrurile!

Isteriei îi cad pradă în general tinerii de azi, mult mai puțin școliți – sau formați în sistemul semidoct de educație. Rebeli și încrezători prin firea vîrstei, inconștienți față de realitățile, complexitatea și greutățile vieții, ei cad pradă vechiului îndemn al diavolului. Și continuarea – de fapt, lumea e a ta, poți face ce vrei din ea, tu poți, dar te opresc ,,dogmele” și ,,dogmaticii”, ,,retrograzii” – și de aici varii broderii tembele cu „rușii”, ,,Putin”, ,,comuniștii” și altele.

Un comentariu necesar – imbecilul nu este musai un prost congenital sau un cretin; este mai curînd un ins prostit, imbecilizat, care însă devine cronic într-o societate în care ,,tentaculul” isteriei acționează.

Și vedem cum Bucureștiul, Brașovul, Timișoara sau chiar Clujul au fost lovite de această imbecilizare – și cunosc multe persoane care se miră cum de populația zonelor în cauză nu își dă seama că este condusă spre prăpastia decăderii umane de personaje compromise –  cu probe clare! Nu, mare parte din populație nu realizează asta, pentru că a fost imbecilizată!

Scriu asta și sub efectul unui text excepțional, unul dintre cele mai curajoase pamflete la adresa isteriei progresiste și de gen, scris în calitate de cetățean, nu de om al legii, de judecătoarea Adriana Stoicescu, ex-președinte al Tribunalului Timiș.

Adriana Stoicescu se revoltă contra acestei imbecilizări, după ce Timișoara, considerat un oraș model de civilizație, se degradează pe zi ce trece de la preluarea de către useristul Fritz, fapt reclamat și de alți internauți… dar ignorat sau contrazis de un segment masiv local. Imbecilizat! Desigur, primarul și liderul progresist Fritz, un german ale cărui acte de studii, de domiciliu, biografie sînt controversate, acordă atenție unor manifestații publice pro-LGBT. Adriana Stoicescu observă că isteria progresistă care susține acest fenomen îndepărtează cu totul noua generație de la reperele civilizației și chiar de la normele de bun simț!

În acest sens este scris pamfletul Adrianei Stoicescu – iar reacțiile au fost virulente. Stoicescu a fost atacată dur, făcîndu-se referire la calitatea sa de magistrat, deși ea nu a folosit-o în text. ,,Postarea mea încalcă standardele imbecilităţii”, a reacționat Stoicescu după atacurile violente, completînd ironic – ,,Gleznuţe goale, aştept deportarea în Siberia, precedată de un sejur într-un lagăr de reeducare”. Încrezătoare, Adriana Stoicescu le-a transmis celor care o combat prin metode specifice – ,,Mă, nu puteţi voi bloca şi incita cît pot eu scrie!”. Ei bine, aș sfătui-o să nu mai fie atît de sigură în privința blocajului, pentru că ,,mîna lungă” a lobby-ului progresist poate bloca orice azi – vezi cazul Donald Trump, la vremea aceea „cel mai puternic om al planetei”. Ei, uite că nu era chiar cel mai puternic și pe planeta virtuală… dar extrem de influentă azi.

Închei deci cu textul fulminant al Adrianei Stoicescu, o revoltă a unui om ale cărui repere morale și civice sînt agresate – la fel ca în cazul majorității românilor (conform multor sondaje). Numai că Adriana Stoicescu își folosește dreptul la opinie, dreptul la exprimare – și mai ales își face datoria de om al unei cetăți ale cărei bastioane vor unii să le dărîme astăzi. 

,,O mînă de imberbi, cărora nu le crește barba și care nu se hotărăsc dacă să poarte sau nu sutien, a pus mîna pe planetă. În numele unei libertăți prost înțelese sîntem chemați să înțepenim în poziție de drepți în fața unor specimene care, dacă trăiau în preistorie, ar fi fost micul dejun al unui animal mai pricăjit.

Bărbații adevărați, avîndu-i în preajmă, i-ar trimite după țigări, dacă ar ști că se pot descurca în trafic. Femeile, privindu-i, își redescoperă instinctul matern. Altceva, bieții de ei, nu pot să trezească…

Oameni mici și frustrați, înțepeniți în traumele copilăriei în care, probabil, s-au simțit neiubiți, vor să legifereze frustrarea lor. Să ne facă să ne simțim vinovați pentru neîmplinirile lor. Apoi să întoarcă lumea cu susul in jos. Pentru că vor și pot.

Se pretind torturați și marginalizați și ne cer să facem doi pași în spate. Să ne fie rușine că ne simțim și ne numim femei și bărbați, să ne ascundem în grote și, atunci cînd ieșim, să îngenunchem cuviincios, în fata oricui, dar nu în fața Lui.

În numele unei imbecilități numită corectitudine politică îi lăsăm să dea foc planetei. Și, mai ales, îi lăsăm să Îi dea foc Lui Dumnezeu.

De parcă toată nebunia planetară nu ar fi de ajuns, mîna lungă a corectitudinii politice a invadat Timișoara. A murdărit-o, distrugîndu-i spiritul. Oameni care nu au nici cea mai mică idee despre ce înseamnă Timișoara vor să ne înregimenteze în nebunia lor. De ani de zile avem Festivalul Inimilor. Aveam zilele în care Timișoara devenea o uriașă grădină. Aveam micile noastre bucurii ale unui oraș pe care NU ÎL MERITAȚI!

Azi avem o imensă disperare. Parcurile sînt distruse. Florile au dispărut. Timișoara e plină de gunoaie și e în paragină.

Mîine veți acoperi Catedrala cu o imensă pînză neagră, ca să nu vă mai deranjeze marșurile. Domul îl veți transforma în birt.

Și cînd veți termina de transformat planeta după chipul vostru, îngropînd Chipul Lui, cînd noi, penibilii, vom dispărea, ce credeți că se va întîmpla?

Veți fi fericiți? Cu cine veți mai lupta? Cînd veți distruge orice urmă de normalitate veți găsi, de fapt, ceea ce nu vreți să vedeți acum. Marele gol care vă mînă înainte.

Poate în următorii ani ne veți urca în spatele autobuzului și tramvaiului. Ne veți pune semne distinctive pe haine. Ne veți trimite în lagăre să ne reeducați și să acceptăm cele 124 de genuri ale voastre.

Mi-e milă de nefericirea voastră, a celor care credeți că a fi bărbat sau femeie e rușinos. Vă înțeleg frica de normalitate și frica de moarte.

Dar, într-o zi, tot veți muri. Și promit să vă aștept Dincolo și să vă întreb: A meritat?”.

Am început cu decăderea națională, istorică, de sub Iohannis și regimul său progresist și isteric. Trebuia să aduc un omagiu clipelor înălțătoare ale Nadiei, ale victoriilor lui Gruia și Stîngă, ale Doinei și Maricicăi, ale Iolandei și Ivan, ale bătăliilor eroice ale fraților Cuțov și așa mai departe. Într-o lume oricît de cenușie, ei vor rămîne mereu lumini…

Întrebarea din titlu ascunde, în ironia jocului de cuvinte: devenim o țară bună doar să stea la fund, să pupe în fund și să le facă pe plac celor ce iubesc fundul în alt sens decît în rostul lui natural? În scris, depinde dacă punem sau nu liniuță; în viață, depinde dacă ne mai simțim sau nu români.

DRAGOȘ DUMITRIU