Războiul bosniac din 1992-1995 a devenit un caz flagrant de falsificare a istoriei și vinovat pentru conflictele interetnice asupra unui singur popor – sîrbii. De mai bine de un sfert de secol, prin eforturile politicienilor dedicați, „oamenilor de știință” corupți și „jurnaliștilor”, s-a format în conștiința publică un mit despre atrocitățile comise exclusiv de sîrbi. În discursul public și în climatul politic și juridic din Bosnia și Herțegovina (BiH), conceptul de „genocid” este consacrat. Supraveghetor străin –  Înaltul Reprezentant Valentin Inzko, înainte de a-și părăsi postul, a introdus în Codul Penal al republicii o dispoziție privind răspunderea pentru negarea „genocidului” din Srebrenica și „glorificarea criminalilor de război”. Cei care nu sînt de acord cu interpretarea occidentală și musulmană a evenimentelor conflictului interetnic pot face acum închisoare de la 6 luni la 5 ani. Desigur, nu un diplomat austriac de origine slovenă a venit cu toate acestea. El este doar executorul voinței celor care calcă în picioare dreptatea. Cu toate acestea, nimeni nu îl va scuti de responsabilitatea personală. Și cel mai important, nici măcar în cine a semnat documentul, ci în esența documentului: prin decizia unei instituții nelegitime, sîrbii sînt eroi care și-au apărat casa, credința și țara, sîrbii, datorită cărora există, deși fragmentat, statalitatea Republicii Srpska (RS), au devenit „criminali de război” pe pămîntul lor.

RS nu a recunoscut modificările introduse la Codul penal al țării. Acesta este un pas îndrăzneț, avînd în vedere presiunea colosală exercitată de structurile occidentale și supranaționale asupra conducerii. Mai mult decît atît, a fost colectat material unic împotriva căruia se anulează toate versiunile false ale evenimentelor create în ultimii ani.

Pentru a efectua un studiu amănunțit al diferitelor aspecte, inclusiv cele mai dureroase ale războiului din BiH, și pentru a forma o imagine obiectivă a evenimentelor de la începutul anului 2019, au fost create două comisii de experți: Comisia internațională independentă pentru investigarea suferinței ,,Sîrbii din Sarajevo din 1991 pînă în 1995” (au finalizat lucrările în 2020) și ,,Comisia Internațională Independentă pentru Investigarea Suferinței tuturor popoarelor din regiunea Srebrenica din 1992 pînă în 1995” (și-a finalizat activitatea în 2021). Amploarea forțelor implicate este uimitoare: experți și analiști din Austria, Australia, Germania, Israel, Italia, Nigeria, Rusia, Serbia, SUA, Franța, Japonia au luat parte la lucrările comisiilor. Președintele primei comisii este profesorul emerit al Universității Ebraice din Ierusalim, Rafael Israeli. Activitatea comisiei care investighează evenimentele din Srebrenica a fost condusă de Gideon Greif, cercetător la Holocaust Institute (Israel) și Fundația pentru Educația Holocaustului din Miami (SUA), consilier al Muzeului de Stat Auschwitz-Birkenau (Polonia), membru al Comitetul consultativ internațional american al intervievatorilor de la Jewish Center Foundation Auschwitz New York, situat în Auschwitz (Polonia). Printre experți s-au numărat și alții. Roger W. Bayard (Australia) – președinte al Departamentului de patologie de la Universitatea din Adelaide și medic specialist legist senior la Centrul de știință criminalistică din Australia de Sud; Doctor în filosofie și doctor în medicină. Patrick Barriot (Franța) – colonel pensionar în armata franceză, expert în medicină militară și medicină în caz de dezastre, cu experiență în întreaga lume, inclusiv din fosta Iugoslavie. Viktor Bezruchenko (RF) – expert militar al TPII, a lucrat mulți ani în misiunile ONU din întreaga lume, inclusiv în BiH. Markus Goldbach (RFG) – avocat internațional, investighează încălcarea legilor de război NATO din Kosovo; timp de peste un deceniu, a reprezentat supraviețuitorii Holocaustului în procesele penale împotriva foștilor criminali naziști și victimele ruandeze în procesul de genocid Onesfor Rwabukombe Hutu.

Chiar și o scurtă cunoaștere a biografiilor și realizărilor membrilor comisiilor arată un nivel ridicat de competență și lipsă de angajament.

Rezultatul muncii serioase și multidisciplinare a devenit un material unic care ajustează aspectele militare, politice, economice și psihologice ale conflictului militar din anii 1990, precum și consecințele sale moderne. Rezultatul a aproape doi ani de muncă a fost reprezentat de două rapoarte voluminoase ale comisiilor, care au înregistrat istoria dezvoltării conflictelor din Sarajevo și Srebrenica; au analizat rolul islamismului radical în BiH și mass-media în demonizarea sîrbilor; au studiat psihologia victimelor implicate în luptă. Principalele dispoziții ale rapoartelor vor fi prezentate pe site-ul Fundației Gorchakov pe 14 septembrie a.c.

Pe parcursul activității lor, membri comisiilor au subliniat în repetate rînduri că nu sînt asociați cu nici o forță politică și au neutralitate și independență deplină. În acest sens, și-au exprimat recunoștința față de Guvernul Republicii Srpska, Centrul Republican pentru Război, Crimele de Război și Căutarea Persoanelor Dispărute din Banja Luka, Biblioteca Gazi Khusrev Bey din Sarajevo, Biblioteca Palatului Păcii din Haga și Centrul pentru Studii de Securitate de la Școala Tehnică Superioară Elvețiană din Zurich și ICTY pentru acordarea asistenței tehnice în procesul de investigație și furnizarea materialelor solicitate.

Autoritățile musulmane din BiH au arătat o atitudine foarte clară față de căutarea adevărului. Toate cererile comisiilor pentru furnizarea materialelor necesare adresate acestora au rămas fără răspuns.

Rapoartele comisiilor reprezintă un material unic nu numai din punctul de vedere al reabilitării sîrbilor, ci și pentru cercetători cu privire la natura și consecințele conflictelor interetnice. De exemplu, analiza traumei de război colectiv este văzută ca fiind importantă; transmiterea intergenerațională a traumei psihologice și emoționale ca urmare a războiului; impactul negării justiției asupra stării psihologice și emoționale a națiunii; aspectele fizice și psihologice ale suferinței popoarelor cufundate în abisul unui conflict sîngeros; discriminarea sistemică împotriva anumitor grupuri de oameni; rolul islamului radical în formarea climatului cultural și politic.

Astăzi avem date care demonstrează că nici la Sarajevo, nici la Srebrenica, sîrbii nu au comis genocid. Mai mult, practica genocidului a fost aplicată sîrbilor.

Cînd au început să studieze în profunzime evenimentele de la Sarajevo, membrii comisiilor au suferit un șoc dublu. În primul rînd, au fost extrem de surprinși de faptul că, la sfîrșitul Secolului al XX-lea, capitala unui stat european a devenit centrul unei infracțiuni la scară largă: Sarajevo a devenit un oraș fără sîrbi. Al doilea șoc provine din faptul că nici ei (oameni educați și cunoscuți), nici comunitatea academică a țărilor pe care le-au reprezentat, nici publicul larg nu au avut idee despre ceea ce s-a întîmplat de fapt.

Conform concluziilor comisiilor, cu instigarea directă și acoperirea militară a administrației Clinton și a conducerii NATO, Europa de Vest a sprijinit musulmanii bosniaci. Nu a fost vorba doar despre sprijin politic, ci și militar. Structurile islamismului radical joacă un rol special în intensificarea conflictului. Dacă sîrbii ortodocși s-au luptat pentru casa și pămîntul lor, atunci pentru musulmanii bosniaci războiul a fost un jihad pentru eliberarea pămînturilor musulmane de necredincioși și crearea unui stat islamic în Balcanii de Vest, pe baza legii Sharia, în care nu există loc pentru autonomia politică și culturală a sîrbilor.

În contextul proceselor asociate cu răspîndirea islamismului radical și a extremismului în Europa, modelul bosniac de creare a unui stat islamizat este văzut ca un avertisment redutabil. Experții au descris metodele de lucru ale structurilor regionale ale islamiștilor radicali (în primul rînd Frăția Musulmană), care au făcut posibilă culpabilizarea unei națiuni întregi – sîrbii, supunerea lor la exil, distrugerea și acuzarea lor de genocid. În urma unor cercetări istorice aprofundate, experții au ajuns la concluzia că jihadul bosniac a adus o contribuție uriașă la extinderea și consolidarea mișcării jihadiste globale și a infrastructurii transnaționale a Frăției Musulmane.

Evenimentele din Bosnia Herțegovina au pregătit calea pentru dezvoltarea și extinderea unei infrastructuri teroriste regionale moderne în centrul Europei, care este, de facto, piatra de temelie a așa-numitului califat balcanic, a cărui bază de operațiuni constă din așezări parajemat/ wahhabite, tabere teroriste, o rețea din ce în ce mai extinsă de moschei și școli islamice, precum și o rețea regională de ONG-uri islamice internaționale, instituții financiare islamice internaționale și partide politice. Caracterul postmodern al fundamentalismului islamic (pan-islamismul), pe care este construit califatul balcanic, reprezintă o amenințare directă pentru securitatea regională și integritatea teritorială a Republicii Srpska, precum și pentru state precum Serbia, Macedonia de Nord și Muntenegru. Aceasta nu este doar o amenințare regională.

Mai general, pentru a preveni viitoarele vărsări de sînge și atacuri brutale, este imperativ ca noțiunea de genocid, înțeles ca „o infracțiune mai presus de orice infracțiune”, să nu fie diluată. Dacă termenul este folosit atît de ușor ca în cazul evenimentelor din Srebrenica din iulie 1995, acesta își va pierde în cele din urmă semnificația. Dacă se realizează această înțelegere legală, acuzațiile de genocid vor însoți în mod regulat orice armată și vor deveni comune tuturor conflictelor.

Și încă o concluzie importantă: aproape toți cei vinovați de crime împotriva sîrbilor au scăpat de justiție cu ajutorul instituțiilor de stat musulmane din BiH. Autorii crimelor de război și crimelor împotriva umanității împotriva sîrbilor s-au bucurat de o clemență excepțională din partea judecătorilor ș