În cele 3 decenii care s-au scurs de la momentul schimbării de regim din România, au fost dezvăluite multe mărturii și relatări despre partea nevăzută a istoriei recente a țării. Un personaj-cheie din viața de dinainte de decembrie 1989 și din lunile fierbinți care au urmat a fost, fără îndoială, generalul Iulian Vlad, fost șef al Departamentului Securității Statului. La 30 septembrie a.c., se împlinesc 3 ani de la moartea sa. El a trecut la cele veșnice, cu conștiința împăcată, convins că, atunci, în acel decembrie sîngeros, înțelegînd că soarta lui Nicolae Ceaușescu fusese pecetluită, acesta fiind izolat pe plan extern, a luat o decizie corectă și înțeleaptă: „Cred că am făcut tot ce se putea face, pentru a evita un masacru. Ordinul dat de mine, ca unităţile de securitate să nu tragă, a fost unul extrem de important. În Bucureşti aveam aproape 2.000 de oameni pregătiţi să apere obiectivele din centrul Capitalei. Ce s-ar fi întîmplat dacă nu-i retrăgeam? Un măcel!“.

Dar și soarta generalului Iulian Vlad avea să fie decisă de cei care preluaseră puterea, momentul arestării sale și perioada din pușcărie – decembrie 1989-august 1990 -  fiind descrise în ,,Jurnalul Generalului Iulian Vlad, însemnări din închisoare: despre eroi și trădare” (text apărut în revista ,,Evenimentul Istoric” - general de brigadă Aurel Rogojan și Dan Andronic).

,,31 decembrie 1989. Deplasarea la Ministerul Apărării Naționale, pentru a-i prezenta ministrului, generalul N. Militaru, propunerea de reorganizare a Departamentului Securității Statului ca Serviciu de Informații al M.Ap.N. și planul de investigare și elucidare a diversiunii teroriste din zilele de 22-25 decembrie 1989.

(În acel moment, generalul Iulian Vlad era secretar de stat la M.Ap.N., calitate în care, în zilele anterioare, a emis unele documente. Între orele 14,30 și 15,00 a avut loc arestarea sa în cabinetul de lucru al generalului N. Militaru, de către prim-viceprim-ministrul guvernului provizoriu, însărcinat cu probleme speciale, Gelu Voican Voiculescu, generalul-colonel Vasile Ionel, șeful Marelui Stat Major. Orele 16,30, îmbarcarea generalului Vlad, sub escortă, în transportorul ce avea să-l ducă într-o cazarmă dezafectată, unde a fost depus într-un arest improvizat. Momentul a fost trecut în revistă de generalul N. Militaru și ambasadorul URSS la București, Evgheni Tiajelnicov.)

Însemnările generalului: Sînt 8 zile, nimeni nu s-a interesat de mine, nimeni nu a întrebat ceva.

Luni, 8 ianuarie: Procurorul Ioan Dan și Vasile Stanca: aroganți, ură, intenția de a fi umilit și zdrobit. Mi s-a aruncat o pernă și un cearceaf. Am fost percheziționat corporal, privit cu ură. Alți inspectori veneau să mă zărească precum sînt privite fiarele în cușcă la grădina zoologică sau la o menajerie de circ.

Mi s-a adus la cunoștință învinuirea: «complicitate la genocid», care se pedepsește cu moartea sau cu închisoarea pe viață. Învinuirea este îngrozitoare și absurdă, prin faptul că nu am săvîrșit așa ceva. Pentru mine este clar un lucru, și anume că vor să mă implice cu tot dinadinsul, și încă în probleme foarte grave. Numai că eu nu am săvîrșit așa ceva. Nu le vine pur și simplu să creadă că eu n-am făcut ceea ce, prin funcție, ar fi trebuit sau aș fi putut să fac, și am făcut exact contrariul. Trebuie să mă apăr și să demonstrez, dar în situația în care mă aflu, fără nici un sprijin, fără avocat, este foarte greu s-o fac. În zadar l-am așteptat pe procuror, acesta nu a venit.

26 martie: procurorul col. N. Zaharia mi-a lăsat un ziar din care am văzut că sînt mari probleme în Transilvania (Tg. Mureș).

45 de zile în afara timpului și spațiului…

(Ceasul și…. ceasurile. Obsedați de teoria teroriștilor, cei din Armată au demontat ceasul rotiță cu rotiță, ca să caute emițătoare ascunse. După această «percheziție», generalul Iulian Vlad a primit într-o batistă toate piesele ceasului.)

11 aprilie 1990: (Dus la închisoarea Rahova, într-o celulă ca un WC public.) Procurorul Pantea vrea cu tot dinadinsul să mă inculpe și să mă distrugă. Vizita unor ziariști străini. (Jurnalistul Victor Lupan avea să scrie, în urma acestei vizite: «Securitatea a jucat un rol preponderent în răsturnarea lui Ceaușescu» (Le Figaro Magasine, 19 mai 1990).

* * *

În desfășurarea evenimentelor din decembrie 1989, prin ordinul pe care l-a dat, ca armamentul din dotare să fie sigilat și pus sub pază, iar Securitatea să nu se implice în evenimentele respective, dîndu-și seama că se urmărea ca Securitatea română să fie «țapul ispășitor» pentru săvîrșirea atrocităților din timpul Revoluției, generalul Iulian Vlad, cu inteligență și discernămînt, a evitat acest lucru”.

LILIANA TETELEA