Dacă ar fi să măsurăm în procente, nu am crezut nici măcar în proporţie de 1% că scăpăm de PSD, fost PDSR, fost PFSN, fost FSN, fost PCR. De la 23 August 1944 aştept să mi se dea dreptate. Or, asta a fost mîna lui Dumnezeu, fiindcă în viaţa mea nenorocită, în care am îndurat foamea şi frigul, numai El m-a ajutat atunci cînd am fost lovit. Am rămas fără serviciu, în 1979, cînd m-au dat afară din fabrică, iar „Puiuţu”, în vîrstă de 13 ani, era internat în Spitalul CFR 2, din cauză că avea febră foarte mare. Şi cîtă ură s-a dezlănţuit în mine atunci… Nici un român nu se întreabă de ce în timpul lui Pingelică (spun aşa pentru că m-a hărţuit cu anchetele 25 de ani: 1964-1989) se fabricau 71.000 de tractoare, iar astăzi nu se mai fabrică nici unul. Este mai mare nevoia de tractoare decît înlocuirea maşinilor pentru Miliţie şi Securitate. Citim, adesea, în presă, că a fost înlocuit parcul auto, ca să-i poată urmări pe hoţi. Însă aceşti hoţi au unde să muncească, poate nu le place puşcăria cu telecomandă, biliard, frigider, pastă de dinţi ş.a.m.d. În ultimii 25 de ani s-au construit 4.000 de biserici, dar infracţionalitatea se dezvoltă mereu. Şi nu numai în lumea calicilor, dar şi în Poliţie, spitale, pînă şi omul bisericii, ce slujea în penitenciarul din Bacău, le ducea telefoane mobile, în loc să le explice că munca nu e blestem biblic, că ne putem sustrage blestemului. Să ne cîştigăm pîinea cu sudoare, nu prin furt, că sîntem în Mileniul III. Între cele două războaie mondiale, România avea 4.000 de puşcăriaşi, iar astăzi are cîteva zeci de mii. Eu nu am fost la Mînăstirea Necula, să mă tîrîi în genunchi, şi nici la Moaştele Cuvioasei Parascheva. Dar nu poate fi om mai credincios ca mine, după ce am supravieţuit la 3 accidente, care, teoretic, ar fi fost mortale. N-am mers la biserică pînă cînd nu s-a înfăptuit minunea lui Dumnezeu, de ne-a scăpat de comunişti, şi mai mergeam pe la PNŢ, dar, în timp, a fost atît de infiltrat, încît poarta a rămas închisă. Totul era pentru Occident, să creadă că a avut loc, şi la noi, o schimbare. Nu pot să le dau numele celor care ne-au adus sub pragul de 1%, deşi eram un partid de centru-stînga, pentru că există riscul să mă poarte prin tribunale. Vă pot spune doar că mi-au luat cheia de la Biroul de Relaţii cu Publicul încă din anul 1991, afirmînd că eram incoruptibil. Se vedea că erau invidioşi, fiindcă am fost singurul care a rezistat regimului politic de la acea vreme, refuzînd să-i jure credinţă, în 1975, „conducătorului iubit”. După Revoluţie, este adevărat că am candidat la Galaţi şi Bacău, dar nu am obţinut rezultate notabile. Însă, dacă ajungeam în Parlament, aveam de gînd să nu deranjez pe nimeni, decît cu un vot cinstit. I-am spus, cîndva, lui Ion Diaconescu: „Dacă mă puneai pe mine…”, iar el a răspuns: „Ăsta e inteligent!”. Cum poate fi inteligentă persoana cu pricina, dacă a reuşit să ia 7 ani, mai mult decît atît, împreună cu alţi politicieni, a contribuit la prăbuşirea economiei?! În regimul trecut produceam 13 milioane de tone de ţiţei, iar astăzi numai 6.

ION BAURCEANU

P.S. Sebastian Ghiţă, căruia îi mulţumesc pentru faptul că, după Revoluţie, am apărut, şi eu, la România TV, 30 de minute, în 18 septembrie 2013, şi 50 de minute, în 20 septembrie 2013, mi-a spus că tov. Ion Iliescu conduce şedinţele PSD (fost PCR) de 25 de ani. Şi dvs. îl mai vreţi încă 10 ani?