Cînd ne naștem, destinul ne dă în dar Cupa vieții – cleștar. În ea adunăm - picătură cu picătură – Speranță, Iubire, dar și ură că nu putem să umplem Cupa doar cu vise în aur poleite.

Noua Putere vrea declarații de avere, pentru a ști cu ce s-a ,,pricopsit” fiecare individ. Disciplinată, am declarat de îndată că averea mea e UN CAL VERDE CU COPITE DE ARGINT. Am trecut că era hrănit cu stele și adăpat cu albastrul sidefat, avînd mereu în miere botul înmuiat. De la un timp, însă, bătut de vînt, Calul meu verde cu copite de argint s-a rătăcit în labirint. M-am lovit de crudul adevăr că l-am pierdut, și viața mea a devenit un coșmar, ca pensionar, căruia nu-i vine a crede că a avut Calul verde.

Departe, în singurătate, simt clipirea lui din pleoape. Cu lacrima ce s-a prelins din ochii de tăciune-aprins, am pecetluit un sfîrșit. Bîjbîind prin labirint să găsesc o cărare, am zărit, la capătul lui, o lumînare. Încrezătoare că este ieșirea din labirint, am început să plîng cînd am văzut că aici nu-i decît un licurici. Calul verde cu copite de argint era Viața mea. Privind pe micul ecran la declarațiile de avere ale ,,aleșilor”, nu-mi vine a crede că poți avea bijuterii ce ar costa un an din pensia mea, limuzine, 5-6 case, vile la munte și la mare, chiar și peste hotare, conturi bancare, elicopter, avion și cîte și mai cîte...

,,Ceașcă”, după cum a fost în batjocură poreclit ,,conducătorul iubit”, în sfînta zi de Crăciun împușcat, e destul de trist că a murit fără a ști că a fost păcălit. Cînd mergea în vizite, alimentarele goale erau umplute cu de toate; apoi, cînd pleca, marfa dispărea fără urme, în cîteva secunde. Doar că el, ,,Ceașcă”, a lăsat moștenire o economie echilibrată, nici un leu datorie externă și rezerve valutare consistente. În schimb, datoriile externe din prezent vor fi plătite și de urmașii urmașilor noștri...

În anii ’80 a început campania de plată a împrumuturilor, deși în paralel se realizau lucrări de mare anvergură, cum ar fi: Casa Poporului, Centrul civic, Canalul Dunăre-București, Centrala atomoelectrică de la Cernavodă și altele.

Poporul a îndurat anumite neajunsuri și impunerea unor restricții, care au determinat declanșarea evenimentelor din 1989. A urmat blocajul financiar premeditat, care a condus la închiderea întreprinderilor și aruncarea pe drumuri a angajaților. În perioada 1989-2001, numărul celor ,,disponibilizați” se apropia de 60%, iar nivelul de trai al pensionarilor se afla sub limita sărăciei, ajungîndu-se chiar la ,,contestarea” existenței lor. Se aștepta ,,ieșirea lor din sistem”, după cum spunea un fost președinte.

Între o Românie adusă la sapă de lemn și statele bogate se duce o luptă inegală. Nu beneficiem de aceleași drepturi, adică sîntem marginalizați. În prezent, românii sînt dezmembrați de țara și de familiile lor. Democrația din școli a avut serioase efecte secundare: fumatul a fost legalizat, elevii îi servesc pe profesori cu țigări, iar cînd nu le convine vreo notă, își atacă dascălii cu gaze paralizante; elevii (nu doar băieții, ci și fetele) se bat între ei cu sălbăticie. Etc., etc.

Vine, însă, o zi cînd totul pare c-a fost vis. Viața și moartea sînt mînă-n mînă, ca să le unească puterea dumnezeiască. Iar cuvîntul IUBIRE îl înțelegi doar cînd ,,te fură” somnul de veci. Bogați sau săraci, mai devreme sau mai tîrziu, cu toții adormim, punînd Stop Averii lui Iov!

LILIANA TETELEA