De-ale vieții valuri (XVIII)
  • 30-04-2025
  • 0 Comentarii
  • 59
  • 0

Motto: ,,Ipocrizia-i ca o scară,/ Pe care urci ca patriot,/ Spunând că suferi pentru țară/ Atuncea când te doare-n cot” (Elis Râpeanu).

Când am auzit că un azil de nebuni se poate înființa numai dacă are minim zece locuri, m-am întrebat cum s-ar putea numi România, dacă am înconjura-o cu sârmă ghimpată și am pune la poartă o tăbliță pe care am scrie... IRECUPERABILI! Și ar mai fi ceva, legat de modul cum ar conviețui nebunii cu proștii, că și din ăștia avem cu duiumul.
Până acum s-a mizat pe o procedură de-a dreptul sinucigașă, adică proștii îi votau pe nebuni, ăștia furau apoi tot ce le ieșea în cale, iar când proștii începeau să jelească că n-au ce pune pe masă, nebunii le săreau în ,,ajutor”, inventând noi biruri și taxe, plus că le majorau pe cele existente.
Chiar mă întreb: ,,De ce nu puneți și pe râs impozit/ Și birul progresiv pe sărăcie?/ De ce nu puneți taxe pe-ntuneric?/ Impozitați și vântul ce adie!/ Taxați iubirea, somnul nostalgia,/ Penumbra, deznădejdea și oftatul/ Și unghiile care cresc într-una,/ Distrugeți tot de-a lungul și de-a latul/ Taxați sever și strângerea de mână!/ Impozitați total telepatia!/ Luați atâtea piei câte vă pace/ Și desființați prin taxe România!/ Adăugați impozite și taxe/ Pe taxe și impozite, cuminte,/ Impozitați și lacrima, și ploaia!/ Taxați adânc și morții din morminte!/ Impozite pe floarea dăruită,/ Impozite pe cald, ca și pe rece,/ Impozite pe rouă și pe lună,/ Impozite pe notele de 10/ Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,/ Fereastra, ușa merită accize/ Impozite și taxe pe cuvinte,/ Biruri pe ecou și pe tăcere,/ A jupui poporul este nobil,/ Când nu-i mai lași nici dreptul să mai spere” (Adrian Păunescu, ,,Impozite, biruri și taxe”).
Parcă am fi blestemați și nimic nu s-a schimbat în ultimii 35 de ani: ,,Ca să te-nsori,/ Te-nsori cu plată,/ Iar ca să mori,/ E și mai lată;/ Ca să trăiești,/ Ce cheltuiești?.../ Ca să bolești,/ Cu ce plătești?/ Cum stăm acuma,/ E groasă gluma:/ Nu poți să mori,/ Nici să te-nsori,/ Nici să bolești,/ Nici să trăiești!” (Alexandru Macedonski, ,,Satira Epocii”).
Satiră, satiră, dar ce ne facem că, acum, în opinia mea, ,,Zadarnic ne zbatem, drumu-i trasat!/ E multă neghină în grâul curat/ Pierdută e lupta, pierduți suntem noi/ Prostia ne-a tras în turma de oi” (Marius Budărăscu, ,,Zadarnică luptă”). Și atunci, ,,Vă-ntreb pe cei ce sunteți la putere/ Cam ce-ați făcut pentru acest popor?/ Și cum l-ați păcălit în voi să spere/ Când cruce nouă îi ciopleați de zor?/ Mai ieri, în funcții grase cocoțați,/ Aveați butoane roșii la comandă/ Și astăzi, fără jenă declarați/ Că sunteți dizidenți. De contrabandă!/ Vă bateți joc de sufletele noastre/ Și-ați profitat de clipa când am plâns/ Să provocați doar haos și dezastre/ Ca să furați în voie tot ce-am strâns/ Păduri și aur, sare și petrol/ Ați tot vândut, amanetând și țara/ Comisionul și-a intrat în rol,/ Usca-vi-s-ar și ochii-n cap, și gheara!” (Elis Râpeanu, ,,Vă-ntreb!”).
Ce mai, întreaga Românie zace într-o mocirlă cleioasă și mefitică așa cum n-a mai fost vreodată. Așa-zisul Stat paralel nu mai are cu cine să fie paralel, din simplul motiv că poporul, pur și simplu, NU MAI EXISTĂ! Sincer să fiu, nici nu-mi vine să cred cine a ajuns să lupte pentru fotoliul prezidențial: mai toți sunt
niște pramatii și lichele, mai că te apucă sila când îi vezi sau când îi auzi expunându-și inepțiile.
Distribuția e de comă: Crin, Ponta, Lasconi, Nicușor Dan, Terheș, Funeriu, deci, oricând, cu o mascată dispensă, s-ar putea deschide o casă de nebuni irecuperabili. Din ăia care sunt dispuși să sară de la platforma de 10 metri într-un bazin golit de apă, doar cu condiția să scrie pe ei ,,PREȘEDINTE”.
Ce mai, unul și unul, cu mucii pe piept, mai ales Nicușor Dan, care a inventat un nou concept: ,,Nimeni nu mă poate trage la răspundere pentru banii cheltuiți în PRECAMPANIA ELECTORALĂ!. Precampanie care poate să țină o jumătate de oră, dacă e coadă la bancomat, 2-3 luni sau chiar vreo zece ani. Șmecher, puturosul de ,,mucușor”, n-ai ce să zici, nu degeaba și-a ales ca sloganuri de campanie: ,,Nu a făcut, dar nu a furat” și ,,Să-l votăm, să scăpăm de el!”.
Dar ce să mai vorbim de Crin, căruia se pare că i-a plăcut să toarne, și nu doar în pahar. Cică el făcea un bine, ca să nu fie rău, sau altfel spus: El este băiat bun, doar Pământul e rău că-l ține.
Despre Ponta, numai de bine, o cutră și o lichea de colecție, adică tocmai bun de împăiat și expus la Muzeul ,,Grigore Antipa”, în sectorul dedicat erorilor genetice. Nu putem trece cu vederea de tanti Lasconi, mamă de lesbiană și șefa unui partid care a dat-o afară. Se dă profesionistă, deși a fost prompteristă, plânge de cât de cinstită e ea, dar l-a înfipt pe bărbat-su într-un post călduț și ne tot amenință cu consilierii ei specialiști, dar nu ni-i arată, din simplul motiv că nu are așa ceva. Ajungem și la monseniorul Terheș, care a votat-o cu două mâini și cu picioarele pe Ursula von der Leyen în funcția de Președinte a Comisiei Europene, culmea, după ce o acuzase, în prealabil, de implicare consistentă în procedurile netransparente vizând achiziționarea și distribuirea vaccinului în timpul pandemiei. Chiar i-ar fi solicitat anumite documente secretizate legate de eficiența și prețul vaccinului, ceea ce Ursula i-a dat și l-a rugat: ,,Pentru că nu am marker, te rog să acoperi tu pasajele secrete, ca să evităm orice comentarii!”. Zis și făcut, că așa se întâmplă în orice relație dintre o slugă îngenuncheată și stăpânul ei, plus că Terheș, ca orice pramatie, a emis nișe vrăjeli de doi lei, cum ar fi: ,,Ia uitați ce mi-a trimis nemernica asta: zeci de pagini cu paragrafe șterse cu marker-ul!”.
Despre Funeriu nu pot să vă spun decât că a intrat în istoria parlamentară cu un discurs magistral: ,,Onorată adunare, aflați că termenul «coleg» e de genul
neutru!” (sic).
Potrivit tuturor sondajelor din ultimele două luni, primul, în intențiile de vot ale românilor, rămâne suveranistul George Simion. În urma lui, trăgând linie, ce avem noi aici pentru funcția de președinte al României? ,,Niște netrebnici, fără Dumnezeu/ Ce ne taie pofta de-a trăi sub soare” (Corneliu Vadim Tudor). Acum ,,Plătim cu petrol, cu lemn și cu morți,/ Cerșim rămășițe la marile porți/ Lumina se stinge și noi o plătim/ Și n-avem putere să ne-mpotrivim” (Marius Budărăscu).
Din păcate, în România ultimilor 35 de ani, Istoria a fost scrisă sub semnul unui diletantism politic total, al corupției generalizate și al unei trădări de Țară fără limite. Așa a ajuns România la marginea comunității și civilizației europene. Mereu românii au fost amețiți cu tot soiul de promisiuni, angajamente, contracte, pariuri și proiecte, toate dovedindu-se a fi pure minciuni electorale. Mereu se dregea busuiocul, cu speranța că se va reveni la normal prin vot democratic, adică să-i alegem pe alții, numai că de votul popular nu s-a ținut cont niciodată. Numirile în posturile de vârf ale Statului au venit totdeauna din afara țării și, oricum, românii nu puteau vota de atâtea ori pe cât de mult au furat și trădat acești indivizi fără scrupule.
După 1989, România a fost condusă de personaje fără nici o probitate morală și profesională, motiv pentru care Poporul Român a ajuns sărac într-o Țară bogată. Românii mor de frig și de foame. Vorba lui Corneliu Vadim Tudor: ,,Vai de țara în care este frig în școli și cald în cazinouri”. În România, un volum de poezii costă 30 de lei, iar o doză de drog se poate procura cu doar 5 lei, și asta mi-a spus-o un puști de vreo 13-14 ani. România a ajuns paradisul pedofililor, traficanților și al evazioniștilor. La noi, pușcăriile sunt arhipline cu amărâți care au furat o pâine, o scânduri dintr-un gard sau un sac cu lucernă, în timp ce marii infractori sunt scăpați printre degete, iar atunci când sunt prinși, sunt condamnați cu suspendare sau eliberați pe motive medicale, cum ar fi platfus, greață sau mătreață.
În România s-au închis fabricile și uzinele, s-au desființat marile ferme agricole, zootehnice, pomicole și viticole, s-au sigilat minele, s-au distrus și s-au vândut pe nimic navele. România a devenit un deșert economic, nu mai produce nimic, doar importă și se împrumută la greu. De unde și concluzia care-mi aparține: ,,Acum, rentabile mai sunt, se știe,/ Doar cimitirul și prăvălia cu sicrie”.
Românii au ajuns în pragul disperării, unii dintre ei se spânzură, se aruncă de pe bloc, își trag un glonț în inimă sau își dau foc. Circa 6 milioane de români au plecat pe alte meleaguri, în țară rămânând aproape 3 milioane de copii, 5 milioane de pensionari, vreo 2 milioane de zilieri, majoritatea dintre ei muncind la negru, iar restul, șmecheri de tot soiul. Ce mai, managementul politic a fost catastrofal după 1989, și asta pentru că toți guvernanții și-au bătut joc, pur și simplu, de acest popor. Toți și-au dat aere de mari specialiști, sfătuitori și salvatori ai nației, dar s-au dovedit numai buni de pus în lanțuri sau închiși la balamucul central. Pe toți i-a interesat numai Ciolanul, schimbându-și culoarea politică și alianțele în funcție de interese, ambiții sau relații. Nu degeaba spunea Napoleon Bonaparte că ,,Puterea ajunsă pe mâna nebunilor și a proștilor e vitriolul oricărei societăți”. Da, așa este. Iar în România se întâmplă asta pentru că ,,Pe cei plătiți să-și facă datoria/ Îi doare-n cot, sunt nesimțiți și proști/ Nu-i poți schimba – îi apără Mafia/ După mașini și vile-i recunoști” (Corneliu Vadim Tudor, ,,Demisia!”).
Observați și dumneavoastră, dragi cititori, cu ce măscărici și maimuțoi vor să continue ăștia această poveste apocaliptică, mizându-se mult și pe faptul că, atunci când ziua votului va sosi, ,,Femeia va dormi, iar soțul/ Reviste porno va citi” (Corneliu Vadim Tudor, ,,Zeflemeaua”).
Nu e greu de constatat că majoritatea celor peste 200 de partide politice înființate în România au în titulatura lor termeni precum ,,Democrație”, ,,Creștin”, ,,Unitae”, ,,Liber”, ,,Prosper”, ,,Patriot”, ,,Social” etc., numai că poporul le identifică după denumiri precum ,,Cel mai penal partid” – PSD, ,,Ciuma galbenă” – PNL sau ,,Ușchiți Sacii Repede” – USR.
Deși de vreo 2.000 de ani se știe că ,,Democrația este un rău unanim recunoscut“ (Alcibiade, general roman), ăștia ne tot aburesc cu șansa de a schimba lumea prin participarea la așa-zisele alegeri libere și democratice, organizate pe banii norodului. De fapt, este vorba de o cacealma vizibilă de pe Lună, exact ca și cum pe un dric ai scrie ,,Ambulanță”.
Ce mai, ,,Niște netrebnici, puși pe jaf și chefuri/ Mințind că-s «frecventabili», «democrați»/ Ne-au am­putat din pensii și din lefuri/ Dar ei trăiesc ca niște îmbuibați” (Corneliu Vadim Tudor, ,,Demisia!”) Așadar, deșteptați-vă, frați români, și înțelegeți că nu e logic și obiectiv să votezi persoane juridice (partide politice), iar în Parlament și în Guvern să apară persoane fizice (parlamentari și guvernanți). Iată de ce alegerile vor fi cu adevărat libere și democratice numai atunci când parafa nu se va mai aplica pe numele partidului, ci în dreptul numelui persoanei agreate.
Ăsta este și motivul pentru care la cârma țării ajung tot soiul de neisprăviți, pe care ,,Dacă-i scuturi, sar păduchi din ei/ Care joacă, orișicât, mai bine”. Deci, ,,Ce alegeri? Jaf îngrozitor!/ Mascaradă nemaipomenită!/ I-a lăsat să fure-n legea lor/ Europa asta ipocrită”; observați cum toate aceste pramatii și lichele, ,,Zi și noapte se maimuțăresc/ Defilând pe micile ecrane/ Parcă-i un blestem țigănesc/ Ce coșmar! Ce fețe mitocane!” (C.V. Tudor, ,,Lumea românească”).
Luați-l ca exemplu pe Victor Ponta, care, în ultima vreme, e pe toate ecranele TV. Ce mai, un campion al ipocriziei, care repetă la infinit: ,,Când eram premier, știam toate mecanismele corupției, aveam informații și cunoștințe privitoare la orice se producea în spatele cortinei”. Bravo, Victoraș, dar de ce nu ai dat în vileag toate acestea atunci, în vremea când erai premier? Dacă acum te dai zmeu, înseamnă că atunci erai prostănac, adică un fel de Geoană nr. 2. Acum, vorbele matale nu mai fac doi bani, chiar dacă te-ai autointitulat consultant politic, avocat, analist politic, formator de opinie și... ,,dottore”, cum te alintă Băsescu când te scuipă să nu te deoache. Mai pune frână la clăbuci, că vorbești mult și prost, cum zicea Anton Pann: ,,Știe vorbe să îndruge/ Parcă tot la țâță suge!”. Sau, altfel spus: ,,Ni se deșartă tone de palavre/ În casele cu frigider pustiu/ Ne zgârie pe creier niște javre/ Chiar morții își fac cruce în sicriu/ Încrengături de rude și amante/ Sufocă-ntregul Aparat de Stat/ Blindați cu grade și hârtii savante/ Toți impostorii au un doctorat” (C.V. Tudor, ,,Demisia!”). Ce mai, ,Îmi înăbuș voma tot mai greu/ N-am mai întâlnit așa duhoare/ Cât s-a degradat poporul meu/ Nu-l mai recunosc. Se stinge. Moare” (C.V. Tudor, ,,Lumea românească”). România este pe catafalc, toate sistemele social-politice ,,funcționează” neîmbălsămate, iar poporul varsă lacrimi, și va mai vărsa, multe și amare, chiar dacă...
,,Paharul cu lacrimi e plin și se varsă
Sunt lacrimi ce curg din ochi de român
Străbunii de-acolo, din cer, ne veghează
Și-l ține Christos în mână, acum.

Sunt lacrimi de prunci rămași fără mamă
Plecate departe ...muncind în surghiun
Purtând zi de zi în suflete rană
Of...cât să mai rabde sărmanul român?

Sunt lacrimi din ochi de bătrâni ce așteaptă
Doar ziua în care la cer vor pleca,
Bolnavi și săraci...tot stau să socoată
Ce-or face atunci când n-or mai putea?

Sunt lacrimi vărsate în focul durerii,
Săraci suferinzi pe-un pat de spital.
Azi vracii moderni slujesc doar averii
De nu le dai plată...ți-e boala calvar!

Sunt lacrimi de mame...ce trupul își vând
La colțuri de stradă, pe câțiva mărunți
Să-și crească cum pot copilul flămând,
Dar tot nu le pasă acelor corupți.

Sunt lacrimi vărsate de cei fără casă,
Orfani ce-și duc viața prin guri de canal!
Bogații nu văd sau nu le mai pasă
Cu banul încalcă și codul penal.

Nimic nu se pierde, nimic nu se varsă,
Christos ține-n mână paharul durerii
Și-n clipa cea mare, de Domnul aleasă,
Gusta-vor amarul... noi, calea-nvierii!”
(Eliana Popa – ,,Sunt lacrimi…”)

P.S. Serialul ,,De-ale vieții valuri” va fi reluat după alegeri.
VALENTIN TURIGIOIU


Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite