Duminică pe la prînzișor, mă sună o rudă mai de departe, care zice:

– Nene, te roagă Drăgoșelu meu să-i faci o compunere cu titlul: ,,De Ziua Internațională a Păcii”, care se zice că e zilele astea, cum i-ai făcut și astă-vară, cînd a terminat clasa a IV-a, compunerea aia despre doamna lui învățătoare...

Și am încruntat sprînceana, amintindu-mi că, nici pînă azi, Drăgoșelu nu m-a căutat să-mi zică ce-a zis învățătoarea despre compunerea aceea. De fapt, mi-a spus mă-sa că doamna a scos-o în fața clasei, să citească, doar pe Patricia, fata primarului, iar celorlalți copii le-a cerut să-și pună foile pe catedră, că le citește ea acasă, să vadă dacă în cei patru ani de școală cu ea copiii au învățat să compună un text.

Aceasta a fost a doua surpriză a învățătoarei. Cu o zi înainte, le adusese de acasă foile acelea A4, care aveau pe o față o căsuță făcută la începutul clasei a IV-a și pe cealaltă încă o casă făcută la sfîrșitul clasei a IV-a, punînd astfel părinții în situația de a constata și ei progresul copiilor lor în școala primară, nu numai la scriere, citire și cele patru operații aritmetice, dar și la cunoașterea mediului înconjurător.

... Doamne, și cîtă simțire pusesem în compunerea aceea despre învățătoare. Începusem pe un ton duios, că-mi dăduseră și lacrimile cînd mi-am adus aminte de cîntecul acela, ,,Îți mulțumesc, tovarășă învățătoare”, lansat de Horia Șerbănescu prin 1960 și ceva. Apoi, am amintit de bădița Vasile și preotul Isaia Teodorescu, învățătorii lui Ion Creangă, domnul Basil Drăgoșescu, al lui Caragiale, care nu cruța nuiaua dacă elevii nu știau să pună virgulele, domnul Trandafir cel Blajin, al lui Sadoveanu, nemernicul de Ion Vucitescu care punea copiii să-i muncească la domiciliu, altfel îi lăsa repetenți. Și loaza asta de Drăgoșelu, făcut la bătrînețe, la 10 ani avea deja 1,80 m și 90 kg. Și părinții nu uitaseră, săracii, să-i cumpere trotinetă, motocicletă și echipament de fotbal personalizat, galben, cu numărul 10 pe spate și inscripționat ,,Dragoș”. Apoi ghete cu crampoane, deși nu joacă fotbal, că i-a scos mă-sa scutire medicală. Au dat bani pe lucrurile alea doar să-și oftice vecinii, altfel hăndrălăul este o mare putoare. Nu mi-e drag defel și să vedeți de ce. Avea un cățel foarte deștept, Ghiocel, care, unde se ducea, pe jos sau cu motocicleta, se ținea după băiat. La fel făcea și cînd ăla se ducea la școală: îl aștepta patru ore în fața școlii. Dar, într-o zi, el știe cum, și-a călcat cu motocicleta minunea aia de cățel, și nici o lacrimă nu i-a dat. De la această nenorocire, să nu-l mai văd. Dar a sărit mă-sa, ca miloaga, și am cedat.

Asta a fost duminică pe la prînzișor, cum spuneam. Seara, au venit amîndoi și le-am dat hîrtiile. Dar luni m-a vizitat iarăși mă-sa, să mă omenească: struguri și smochine, ca în ,,O mie și una de nopți”.

– A citit lucrarea Drăgoșelu? Ce-a zis doamna?

– N-a citit-o. A citit-o doar Patricia pe a ei. Doamna a zis celorlalți copii să-i pună lucrările pe catedră, că le citește ea acasă.

Dar eu am bănuiala: la cei 10 ani ai săi, loaza asta de Drăgoșelu, după cum nu știe să lege nici două propoziții simple, nu știe nici să citească.

* * *

Compuneri școlărești despre pacea lumii, cum ar fi, de exemplu, „Copiii lumii pace vor“, se făceau în toată lumea prin anii ҆80, cînd, într-adevăr, pacea era un vis pentru care merita să te bați pînă nu mai rămînea cărămidă pe cărămidă. La fel se întîmpla și în școlile din România, cînd se făceau expoziții de desene cu porumbei albi, care țineau ramuri de măslin în cioc; concursuri de cîntece și recitări; excursii tematice prin locurile unde, altădată, românii luptaseră și muriseră pentru pace în Europa și în țara lor. Se făceau și marșuri pentru pace, la care participau și tineri, și bătrîni, care se dădeau la televizor, căci, pe vremea aceea, se dădeau la televizor toate succesele obținute de români, dacă era pace-n lume.

Dar, în zilele noastre, nu se mai construiesc nici măcar școli și spitale, că trebuie bani de înarmare. Globalizarea zice că sîntem foarte mulți, peste opt miliarde de suflete, mai ales proști, și săraci, și e nevoie de un război nimicitor, ca să rămînă doar un miliard. Dintre aceștia, o jumătate vor fi stăpînii lumii, adică miliardarii, și jumătate servitorii lor.

Așadar, în aceste condiții, dragi copii, cînd SUA, UE și NATO tot zăngăne armele, profesorul care le cere elevilor o compunere despre pace, ori este atins de cinism și trebuie dat afară din învățămînt, că tulbură mințile copiilor, ori face o greșeală politică majoră și trebuie băgat în pușcărie. Că nu este la prima abatere. Ați uitat, anul trecut, cînd cerea elevilor să-și iubească Țara și Poporul Român? Și, la o adică, dacă li se va cere să-și dea viața pentru țara lor, fiindcă dulce ca mierea e glonțul Patriei? Sau și mai și, să vorbească și să scrie corect în Limba Română, altă dovadă de patriotism? Sau cînd iubitul nostru Iohannis ne îndeamnă să cumpărăm avioane, tancuri și rachete, potrivit dictonului ,,Si vis pacem, para bellum” (Dacă vreți pace, pregătiți-vă de război), iar noi, români proști, nu-l înțelegem și ca atare nu-l merităm.

Vorbim prăpăstii? Deschideți televizoarele, dar nu pe programele de știri mincinoase, ci pe internet, să vedeți că, la anul, sigur vom avea un război cu rușii, care nu e al nostru. Atunci de ce să luptăm cu ei, care sînt cîtă frunză și iarbă, iar noi, vai de cozonacul nostru, n-avem gloanțe nici pentru două zile, după cum spunea un general. De ce să ne trimitem copiii și nepoții să moară pentru alții? Fiindcă așa vor politicienii noștri?

,,Trăiască România, trăiască Tricolorul, trăiască în fericire Măria să Poporul!”

Libertatea de a pronunța și cuvîntul BRICS

Românii, spunea Mircea Eliade, sînt poporul care consumă cel mai mult timp discutînd politică. Așa era pe vremea marelui savant și scriitor, acum aproape un secol, așa este și astăzi cînd există acest diavolesc instrument de tîmpire a popoarelor numit televizor. La începutul anului 2024 toți clarvăzătorii lumii, în frunte cu frumoasa Carmen Hara, ne puneau în gardă că, fiind un an electoral, vom avea parte de evenimente majore – 

războaie, cataclisme naturale și pandemii, tornade și ploi cu sînge și broaște, vor cădea regi și papi, se vor prăbuși rînduieli seculare. Dar, uite, sîntem la începutul lui octombrie și nici una dintre aceste nenorociri nu s-a produs. Dacă excludem același război dintre globaliști și suveraniști, cum s-a împărțit omenirea, au cîștigat tot globaliștii. Acum, cînd scriu aceste rînduri, mai avem doar două luni pînă la alegerile din SUA și România, cînd, previzibil, vor cîștiga Kamala și Geoană și vom fi iarăși status quo ante (starea în care lucrurile erau înainte). Cu o singură excepție: sibienii vor vedea silueta longilină și adusă de spate a pensionarului Klaus Lefter Iohannis preumblîndu-se pe străzile mărginașe ale orașului.

Și la noi lucrurile evoluează ca în lumea întreagă. Avînd atîta timp liber, românii vor înțepeni în fața televizoarelor, întorcînd pe toate fețele evenimentele premergătoare alegerilor parlamentare și prezidențiale din țara lor. Și ele vor sta cam în felul următor: cei nouă sau zece pretendenți la fotoliul prezidențial, împărțiți în două tabere, globaliști și suveraniști, ocupă următoarele locuri în sondajele de opinie: cei cu peste 15% sînt globaliștii susținuți de Servicii: Ciucă, Ciolacu și Geoană. Îi urmează cei cu 10% - suveraniștii Simion și Gușă (care, între timp, s-a retras, nemulțumit că nu i s-a permis accesul la alte televiziuni decît a sa, Gold-Tv, și nici n-a fost prins în vreun sondaj). Și cei sub 5%, veleitarii fără nici o șansă de a intra în turul doi: pastorul Terheș, fosta televizionistă Elena Lasconi și fostul diplomat, Călin Georgescu. 

Toți aceștia au scos armele la vedere și și-au chemat în ajutor partizanii politici, declanșînd un război mediatic nimicitor între ei, după cum ne informează jurnalistul Cozmin Gușă, căci politolog nu-i mai pot spune sau consilier pe lîngă vreo muhaia cu ifose de politician răsuflat, dar nici candidat la prezidențiale. Așadar, după opiniile lui Gușă, taberele s-au așezat față-n față... 

● Strategii peste strategii. În primul rînd, prin prăbușirea previzibilă a impopularului Iohannis, Ciucă nu va intra în finală și se va gîndi la Cotroceni doar ca vizitator al palatului zidit de boierii Cantacuzini. ● În al doilea rînd, s-a aflat despre o înțelegere ce ar fi intervenit între Simion și Ciolacu. ● Din prietenii care erau pînă nu demult, Simion și Șoșoacă au devenit dușmani de moarte, ceea ce, după cum se zice, îl bucură nespus pe Covrigar. Așa se explică de ce, nu demult, România-Tv a difuzat un film în care a făcut-o praf pe Șoșoacă, în timp ce, la Realitatea-Tv, Anca Alexandrescu se afla într-un dialog plin de tandrețuri cu aceeași persoană foarte exuberantă. ● Dacă Simion nu încetează cu greșelile, ca aceea cînd a țipat la un primar dintr-un sat inundat, Ciolacu îi retrage ajutorul. ● Ca să vedeți pînă unde s-a ajuns cu atacurile mediatice: potrivit lui Cozmin Gușă, lidera SOS, care trecea o mare susținătoare a lui Putin, de fapt, este omul lui... Sörös, după cum Becali, sprijinitorul lui Simion creștinul, nu este chiar așa de creștin, ci mai apropiat de LGBT, las′ că venim noi și cu dovezile. ● Dar pericolul cel mare și pentru Ciolacu, și pentru Simion îl reprezintă revenirea lui Geoană, omul la care se pare că s-au gîndit americanii să-l planteze în locul trădătorului Iohannis, dovedit că a scos la iveală mafioți germani pe care i-a făcut miliardari, și oligarhi ruși, apropiații lui Putin. ● Chestia asta i-ar fi înfuriat pe americani, care, și așa îl bănuiau pe sas de joc dublu. ● Ehe, dar cînd vor afla că același joc îl fac și Ciolacu, și Ciucă, și ceilalți politicieni, să vedeți ce iureș se va declanșa. ● Pînă acum, partidele au cheltuit sume mari pe campania electorală. Mai funcționează comisia aceea parlamentară, care cercetează proveniența acelor bani? ● Dar, ajutînd AUR, Becali face praf și acest partid, și pe Simion, împingîndu-l în finală pe Ciolacu. ● Și Năstase, atacîndu-l pe Geoană, îl ajută pe Ciolacu, primind, în schimb, un loc în Camera Deputaților pentru fiul său, Mihnea. ● În încheiere, Cozmin Gușă aruncă bomba: făcînd circul cu Cîțu, Orban și Ciucă prim-miniștri, Iohannis, pe față, tăticul PNL, de fapt, a îngropat liberalii, lăsînd cale liberă pentru ca PSD să guverneze singur începînd din 2025. Acest joc de-a politica subtilă a dus la o primenire a programelor de la televiziunile de partid și de stat, care au permis crainicilor și invitaților să pronunțe cuvintele BRICS, suveranism sau Putin mai des, iar pe Zelenski să-l expedieze spre sfîrșitul buletinelor de știri.

PAUL SUDITU