În anii ’50, pînă la începutul anilor ’60, Direcția Generală a Securității Poporului opera cu criterii clare. Toți cei cei care se opuneau regimului, erau ,,convinși” să admită că au fost legionari ori că au avut legătură cu mișcarea acestora. Pe motiv că a recunoscut, în circumstanțele (necunoscute) ale anchetei, că ar fi citit manuscrisele unor poezii din temniță semnate de Radu Gyr, unui preot i s-a aplicat eticheta de ,,legionar”, deși nu făcuse vreodată parte din mișcarea legionară, fiind condamnat la 15 ani de temniță grea. Mărturiile despre soarta cumplită a celor ce își ispășeau pedepsele în închisorile staliniste sînt cutremurătoare. În raportul întocmit în septembrie 1949 de lt.col. Tudor Dincă, adjunct al Direcției de Cercetări Penale, în urma ordinului direct primit de la Alexandru Nicolschi (Boris Gründberg) de a se deplasa la direcția regională Suceava, pentru ,,a duce munca de control și îndrumare”, va descrie astfel modul în care decurgeau acolo anchetele: ,,Metodele întrebuințate în asemenea împrejurări nu sînt demne de oamenii de Securitate” După care, relata cazul a două surori, ,,sub acuzația că aveau cunoștință de banda Gărzile lui Decebal”, care au fost bătute crunt, una dintre ele, gravidă cînd fusese arestată, pierduse sarcina, și continua să sîngereze abundent, iar celeilalte surori, în urma bătăilor, îi plesnise timpanul, urechea i se infectase și suferise o hemoragie timp de 2 luni. Ambele, nota Dincă în raport, ,,sînt fete sărace, fără nici o brazdă de pămînt”. Alt caz se referea la o tînără care era întemnițată de 9 luni pentru aceeași ,,vină”, în condiții mizerabile. Fata era dementă și era ținută, la ordinul maiorului Fuchs, ,,într-un regim de exterminare”: într-o celulă neaerisită, unde colcăiau viermii pe podea și unde nu exista decît un pat format din 2 scînduri. Colonelul Dincă îi arăta, fără menajamente, lui Nicolschi: ,,În toată Regiunea Suceava se întîmpină greutăți din cauza curentului antisemit, provocat în sînul populației de faptul că majoritatea instituțiilor sînt conduse de tov. evrei. Datorită faptului că în această regiune tov. evrei au fost primii care s-au încadrat și activat în organizațiile muncitorești și de partid, poate din ilegalitate, au fost puși în munci de răspundere, însă elementele reacționare speculează această situație, întreținînd o atmosferă de ură împotriva oamenilor noștri”. Față de situațiile constatate, Dincă venea și cu propuneri. Prima era mutarea maiorului Fuchs în alt loc din țară. S-a aprobat. Fuchs Behr a primit gradul de colonel și funcția de șef al Casei de Cultură a Ministerului Afacerilor Interne. Unde nu mai ancheta pe nimeni. (Sursa: Marius Oprea - ,,Istoria fără perdea – Crime și criminali. De la rabinul Rubin la maiorul Fuchs”, articol publicat pe mediafax.ro)

Analizînd în profunzime motivațiile marilor acte politice ale PCR, săvîrșite atît sub conducerea lui Gh. Gheorghiu-Dej, cît și a lui Nicolae Ceaușescu, autorul cărții ,,România ca o pradă”, Radu Theodoru, a personalizat cîteva constante fundamentale: asigurînd populației majoritare un loc determinant în stat, în conducerea tuturor sectoarelor economice, sociale, politice, științifice și cultural-spirituale, procesul declanșat în România, la doar 7 ani de la instaurarea la conducerea statului a echipei Ana Pauker, Vasile Luka, Iosif Kișinevski, instaurare făcută prin dictatul lui Vîșinski, avea să se bucure de sprijinul tacit al Uniunii Sovietice, care declanșase același proces după 36 de ani de dureroasă dominație evreiască.

În aceste condiții, procesul de valachizare a tuturor structurilor statului, începînd cu Securitatea și terminînd cu cercetarea științifică, avea să fie dificil și s-a întins pe o perioadă de 20 de ani, avînd drept revers emigrarea în masă a evreimii din România. După instaurarea lui Nicolae Ceaușescu la conducerea PCR și a statului, procesul de emigrare spre Israel s-a accentuat. Pe măsură ce Nicolae Ceaușescu plătea Fondului Monetar Internațional datoriile și dobînzile acestor datorii, evreii din țară rămași în anumite posturi de conducere au organizat un complot vast împotriva șefului statului și un sabotaj economic bine pus la punct, mai ales în domeniul comerțului exterior”.

Ce a urmat? S-a săvîrșit un mare păcat, în sfînta zi de Crăciun a anului 1989. Și de atunci... ,,industria e pe butuci”, fabrici și uzine date la fier vechi, emigrări în țări străine pentru o bucată de pîine...

Sfîrșit

LILIANA TETELEA