În cartea „Marea resetare” Klaus Schwab scria despre nați­onalismul agresiv care va înlocui ordinea și cooperarea în era post Covid. Reieșea teama omului de afaceri față de mișcările naționale care puneau în pericol construcția la care el muncește cu atîta osteneală de multă vreme.  
Naționalismul îți conferă o identitate națională, un trecut și îți proiectează viitorul așa cum ți-l dorești tu. Naționalismul-liberal de tip incluziv, teoretizat în ultimii ani de profesori universitari din Israel, Suedia și Spania, este unul și mai periculos, pentru că îmbină poli­ticile economice liberale cu
protecția națiunii formată din tota­lita­tea cetățenilor unei țări,
fie ei români sadea, fie imigranți care au adoptat limba română și care se inte­grează în sis­temul nostru de valori. Toți acești intitulați progresiști se revendică, vrînd nevrînd, de la nepieritorul Cațavencu, avînd toate caracteristicile cu care l-a înzestrat creatorul său, nenea Iancu Caragiale: demagog, vi­-
c­lean, oportunist, mincinos, ires­ponsabil. Toți sînt foarte curajoși atunci cînd sînt „în gașcă” și cînd au puterea, pe care uită că noi le-am dat-o, au gura mare și dau mult din ea, dar sînt la fel de lași ca o hienă în fața unui leu atunci cînd se ciocnesc de oameni cu argumente și poziție verticală. Băieții aștia sînt modelul perfect al omului nou pe care și-l doresc cei care-i conduc, anume Ursula, Macron, Trudeau, Rutte și, desigur, Schwab.
Omul nou a făcut de mic tot ce a vrut el, dezvoltîndu-și o personalitate egoistă și egocentristă. Urmare a acestei evoluții, a ajuns la concluzia că pe lume există doar două păreri: a lui (și a celor ca el) și cea greșită. Omul nou nu citește. E sub demnitatea lui să-și umple capul cu prostii. El e conectat permanent la internet, trăindu-și viața virtual în Metavers. Dacă totuși se simte singur, își cumpără pisici. O consecință a lipsei de lectură este faptul că omul nou este cam incult. Nu posedă decît cunoștiințele necesare la locul de muncă și ceea ce îi varsă în urechi canalele media în care are o încredere oarbă. Astfel, tot ceea ce îi livrează acestea reprezintă adevărul absolut și incontestabil. Nici nu ar avea cum fi altfel de vreme ce omul nou, progresistul, nu-și pune întrebări. Nu are îndoieli. La el totul este așa cum spune vedeta de la televizor în care s-a obișnuit să aibă încredere. Omul acesta fără lectură și, pe cale de consecință, fără cultură, nu are, în mod evident, argumente la nimic. Nu poate să demonteze nici o afirmație, pentru că mintea lui nu a învățat cum să construiască o argumentație bazată pe logică și cunoștințe; prin urmare lipește etichetele pe care le-a învățat din media. Ei bine, un astfel de om este disperat cînd vede că masele din jurul lui își aduc în fruntea lor modele și lideri de tipul Giorgiei Meloni, un politician construit de la zero de el însuși. Un politician cu un discurs național distrugător la adresa tipului de om nou pe care toți progresiștii îl întruchipează. Un politician care nu vrea să fie un cetățean anonim, fără identitate, un simplu consumator de bunuri, care stă liniștit în pătrățica lui, muncește conștiincios, fără să pună întrebări și care își cere eutanasierea ca drept suprem atunci cînd societatea nu mai are nevoie de el, fiindcă a devenit o povară care consumă resurse în loc să le producă. Giorgia Meloni nu dorește să fie părintele 1 sau părintele 2 și nici nu consideră normal să-ți schimb sexul în funcție de cum ai tu chef, să poți avea relații sexuale cu cine vrei tu, cum a spus Ministrul Egalității din Spania.
Legat de programul ei politic,  cei de la ProTv titrează: „Giorgia Meloni este împotriva UE şi NATO, dar a promis că va sta cu ochii pe ele. La fel ca alţi lideri populişti europeni, ea exploatează criza scumpirii nivelului de trai, îmbătrînirii, oboseala din cauza pandemiei Covid-19, migraţia şi incertitudinile economice”. Remarcați, vă rog, cuvintele cheie prin care mințile progresiștilor trag semnale de alarmă: „împotriva NATO și UE”, „populiști” (adică numai gura-i de ei) „exploatează criza”; cum s-ar spune, se urcă la putere pe niște probleme sociale de care nu se știe cine este responsabil (sanchi!). Pînă aici, orice progresist i-ar fi lipit niște etichete. Mai departe. „Ea promite să redea puterea poporului şi nu elitei, să securizeze frontierele şi să relanseze economia printr-o reducere a impozitelor şi reglementărilor. Vrea să renegocieze cu UE uriaşul plan de relansare post-Covid, să modifice Constituţia în vederea alegerii preşedintelui italian cu sufragiu universal şi să oprească migraţia musulmană printr-o blocadă navală a Libiei”. Cum s-ar spune, e o demagoagă perfectă, care vrea să redea puterea poporului și să relanseze economia micșorînd impozitele. Adică prin mijloace populiste, nu prin politici economice performante. Desigur, se induce ideea că Meloni vrea să modifice Constituția și, mai ales, să împiedice migrația – ceea ce este nepermis în capetele lor seci. Simt cum revolta pune stăpînire pe micii progresiști pentru că politicile înțelepte emise de Bruxelles privind migrația sînt nesocotite de această... Giorgia!
Să vedem, însă, ce scriu mai departe jurnaliștii de la ProTv preluînd de pe News.ro un articol scris de Luminița Turcu. „Programul său, care are la bază pretinse valori culturale ale familiei italiene «tradiţionale», anunţă un recul al drepturilor lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBTQ). Ea a atacat un popular serial de desene animate pentru copii, «Peppa Pig», şi vrea să cenzureze episoadele în care apar cupluri homosexuale”. Cu alte cuvinte, cei care au scris știrea asta numesc valorile culturale ale familiei italiene, „pretinse”, adică nereale, inventate, o prosteală declarată de Meloni doar așa, ca să devină prim-ministru. Înțelegeți cît sînt de disperați progresiștii aștia văzînd că li se clatină pernele de sub popouri? Revenind, ei o acuză pe Meloni că a atacat drepturile persoanelor LGBTQ și are nerușinarea să cenzureze un popular serial de desene animate unde apar personaje homosexuale. În primul rînd, nu a atacat pe nimeni, ci doar a tăiat panglica propagandei nerușinate a acestor indivizi. În al doilea rînd, serialul de desene animate menționat are personaje extrem de urîte și nu pot spune că e foarte popular printre copii. Nu știu dacă v-ați mai uitat la desene animate în ultima vreme, dar majoritatea acestora, în proporție de peste 85%, au niște personaje urîte, disproporționate, capete prea mari pe corpuri mici, ochii exoftalmici, corpuri hidoase, e o întreagă paradă a urîtului acolo, iar exemplele de viață pe care le dau copiilor nu sînt întotdeauna cele mai bune. Una peste alta, cred că Ursula von der Leyen are coșmaruri cu ideile Giorgiei Meloni și, probabil de aceea, marcată fiind, a amenințat Italia cu sancțiuni dacă îndrăznește să aducă la putere partidul lui Meloni. Iată că de ceea ce i-a fost frică nu a scăpat. S-o văd ce va răspunde cînd va fi întrebată, mai în detaliu, de ce a aruncat miliarde de euro din banii Uniunii Europene pe niște vaccinuri pe care nu le mai folosește nimeni și a căror neutralizare (distrugere) va costa alți bani. Va veni și acel moment.
Firește că presa progresistă nu s-a sfiit să numească alianța „Fratelli Di Italia” una fascistă, de extremă dreapta, care se revendică de la naziștii lui Musollini și ai lui Hitler. Publicul progresist a intrat deja în trepidații imaginîndu-și cum vor defila naziștii pe străzi și cum or să-i chinuiască ca pe hoții de cai, și strigă disperat împotriva alegerii democratice a italienilor. Dacă s-ar fi obosit un pic să studieze discursurile Giorgiei Meloni ar fi văzut că nu are elemente fasciste și nici naziste.
Nu doar în Italia se întîmplă astfel de lucruri, ci și în Suedia, unde un partid cu accente anti-emigrație și pro-suedez a ieșit al doilea ca număr de voturi obținute, lucru care i-a deranjat pe mulți dintre băieții ăștia sclifosiți de la Bruxelles, care nu mai știu cum să-și exprime indignarea atunci cînd văd că majoritatea populației gîndește altfel decît ei – adică normal.
Lucrurile nu se vor opri aici, fiindcă temele astea privind emigrația, drepturile cu pretenție de lege ale comunității LGBTQ, depersonalizarea cetățenilor, distrugerea tradițiilor și a identității naționale nu vor fi acceptate de majoritate, așa că își va alege conducători care să respecte familia, patria și pe Dumnezeu, așa cum spune și deviza lui Meloni.
E drept că, pînă în anul 2024, cînd vor fi alegeri europarlamentare, care ne vor scăpa de prezența Ursulei, mai e mult, dar pînă atunci vor fi alegeri prin statele membre ale Uniunii și rezultatele acestora e posibil să aducă la putere partide naționaliste, care să își dorească reformarea Uniunii Europene și readucerea ei la direcția inițială, de la care au deviat-o toți corigenții ăștia de la Bruxelles. Primul pas e în apropierea noastră, în Bulgaria, unde sînt semne că Boiko Borisov conduce în sondaje și probabil va cîștiga alegerile, ceea ce se va întîmpla și în celelalte țări membre ale UE, unde oamenii nu vor mai suporta multă vreme partidele progresiste care le conduc.
Dacă Europa dă semne că se scutură de progresism, ce facem noi? În România multă vreme a fost liniște, pînă de curînd, cînd din orașul Unirii a răsunat vocea profesorului Andrei Marga, spunînd lucruri care au deranjat niște indivizi. Mai mult, Marga continuă să vorbească despre situația politică generată de războiul din Ucraina, argumentîndu-și spusele de la Alba Iulia și vorbind, cum bine observă jurnalistul Bogdan Iacob, de la inpolitics.ro, ca un prezidențiabil. Bine, bine, dar al cui? Deocamdată al nimănui, pentru că o forță politică naționalistă de dimensiunile sale încă nu există în România. Se va forma cu siguranță în următorii ani pînă la alegerile din 2024, atît cele parlamentare europene, cît mai ales cele naționale.
Mă bucur să văd că de ce le-a fost teamă progresiștilor nu au scăpat: de trezirea oamenilor normali din această lume, de trezirea conștiințelor care nu au mai putut accepta bătaia de joc la adresa valorilor, culturii și tradițiilor pe care generații întregi le-au creat, le-au dezvoltat și pentru care au murit.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA