De ce-ai plecat, Vadime?
  • 20-09-2020
  • 3 Comentarii
  • 408
  • 9

Stimată redacție,

Durerea este cea care mă face să scriu din nou despre cea mai tristă zi din ultimii 5 ani – 14 septembrie 2015, ziua în care mentorul meu, Corneliu Vadim Tudor, a plecat la Ceruri.

Înainte de toate, vreau să precizez un amănunt important, care pentru mine reprezintă ceva deosebit: la poarta casei mele am amplasat un panou pe care sînt lipite șase afișe cu fotografia lui Corneliu Vadim Tudor. Trec oameni pe stradă, se opresc, îl privesc și mulți își exprimă regretul, iar eu sînt extrem de mîndru cînd aud atîtea vorbe frumoase la adresa lui. De multe ori intru în vorbă cu ei, le povestesc despre adevăratul Vadim, cel care a ajutat mii de români. Eu, care l-am cunoscut personal, chiar am ce povesti – toate momentele trăite alături de el – nu cei care l-au văzut doar la televizor, unde deseori era denigrat de o serie de ,,gunoaie politice” în schimbul unei pungi cu talanți. Prin intermediul vorbelor mele, oamenii află detalii pe care nu le cunosc, și toți au numai cuvinte de laudă la adresa Tribunului, deoarece își dau seama ce om de valoare a pierdut România.

În urmă cu cîteva zile a început campania electorală. Mă aflam în curtea casei cînd pe stradă a trecut un grup de politicieni ai Partidului Mișcarea Populară, în fruntea cărora se afla viceprimarul Sucevei, Marian Andronache, președintele PMP Suceava și candidatul partidului la funcția de primar al municipiului. Îmi oferă două pliante electorale și mă invită să mă alătur grupului pentru o scurtă plimbare. Îi arăt panoul cu afișele lui Vadim și îi spun: ,,Am fost alături de Vadim cînd trăia, sînt alături de el și acum, cînd nu mai este printre noi”. Răspunsul lui Andronache m-a uimit: ,,Nimeni nu a fost ca el, nimeni nu este ca el nici în prezent: cinstit, drept, un luptător, un mare om de cultură”. Mi-au dat lacrimile și l-am felicitat pentru vorbele frumoase rostite în fața grupului în fruntea căruia se afla. Nu i-a adus laude lui Tolomac (pardon! Tomac), nici măcar lui Băsescu, președintele partidului în care se află, ci a rostit un mare adevăr despre inegalabilul Vadim.

Am o întrebare pentru peremiștii pe care Vadim i-a făcut parlamentari, cei care l-au trădat și care acum ocupă funcții importante în alte partide: ați avut, oare, curajul de a merge la mormîntul Tribunului pentru a pune flori, a aprinde o lumînare și a-i cere iertare pentru că l-ați uitat?

Sînt sigur că românii adevărați, cei care l-au iubit și îl regretă, au aprins o lumînare în memoria lui Vadim, pentru sufletul lui. Dumnezeu să-i odihnească sufletul în ceata drepților! Nu te vom uita niciodată!

În final, redau cîteva versuri scrise în amintirea Tribunului:

,,De ce-ai plecat, Vadime,

Și ne-ai lăsat singuri pe lume?

Tu ai plecat acolo, sus, la Dumnezeu

Iar noi oftăm, te regretăm mereu

Nu mai avem, ca tine, nici un luptător

Sîntem batjocura tuturor

Nu mai avem speranță și nici un ajutor

Iar țara asta nu mai are viitor

Vino, Vadime, de acolo, din cer

Avem nevoie de tine, de-o mînă de fier!

«Astăzi, degeaba mă chemați

Degeaba plîngeți și mă regretați

Să vă ajute cei pe care îi votați

Batjocura și soarta grea le meritați!

Nu pot să vă ajut de-aici, de unde sînt

Pot doar să vă îndemn:

Români, nu vă lăsați înfrînți!»

Acum, 5 ani se împlinesc

De cînd oftez și tot bocesc

Un OM ca el nu mai găsesc

Un PATRIOT cinstit și drept

C-o inimă de luptător în piept

El a plecat și nu mai vine

Iar eu întreb mereu:

«De ce-ai plecat, Vadime?»”

 

Cu lacrimi în ochi,

VASILE CERLINCĂ, Suceava

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite