De ce neagă omenirea amenințările climatice evidente și nu se teme de dezastre? (3)
  • 17-11-2021
  • 0 Comentarii
  • 23
  • 0

Schimbările climatice
sînt inventate de chinezi (2)
În primăvara lui 2017, Trump a anulat decretul predecesorului său, Barack Obama, care vizează combaterea încălzirii globale. Cîteva luni mai tîrziu, Statele Unite s-au retras din Acordul de la Paris privind clima și au anunțat, de asemenea, o reducere drastică a finanțării pentru climatologie, inclusiv proiectul NASA menit a observa schimbările planetare din spațiu. După aceea, NASA și-a exprimat temerile că țara se va întoarce în Evul Mediu. Acțiunile lui Trump au fost criticate în mod regulat de academicieni și de adversarii săi politici. Cu toate acestea, fostul președinte s-a bucurat de un sprijin extraordinar în rîndul populației – conform unui sondaj din 2019, Statele Unite au fost pe locul trei în lume la numărul de sceptici climatici. 17% dintre americani au fost atunci de acord cu afirmația că teoria încălzirii globale este o farsă.
Sociologii invocă mai multe motive pentru respingerea masivă a acestui concept științific în Statele Unite. Potrivit oamenilor de știință, oamenii atît de dreapta cît și de stînga pot nega adevărul descoperirilor științifice care nu corespund ideologiei lor. Mai mulți experți americani au publicat studii conform cărora forțele politice de dreapta din Statele Unite au mai puțină încredere în oameni de știință. În 2020, întrebat de jurnaliști dacă problema încălzirii globale poate fi minimalizată, Trump a răspuns: „Nu, deloc. Aceasta nu este o farsă. Nu este nimic fictiv în asta. Acesta este un subiect foarte serios. Îmi doresc să beneficiem de cel mai curat aer și de cea mai curată apă”. Și asta în ciuda faptului că, în 2013, pe contul său de Twitter, a apărut o postare în care se afirma că americanii nu ar trebui să fie „distrași de o păcăleală costisitoare despre încălzirea globală”. Cu toate acestea, astfel de contradicții au fost găsite în mod repetat în declarațiile publice ale miliardarului.
 Politicienii ruși sînt, de asemenea, interesați de teoriile conspirației despre încălzirea globală. Potrivit unora dintre ei, comunitatea mondială este atît de preocupată de dezvoltarea economiei ruse, încît a decis să inventeze schimbările climatice antropice. Aceste idei au fost deosebit de populare printre membrii Partidului Rusia Unită. De exemplu, șeful acestei asociații politice, Serghei Mironov, a negat de mulți ani natura antropică a încălzirii globale și consideră că semnarea acordurilor internaționale privind clima servește doar intereselor economice ale companiilor și țărilor individuale. „Acest acord este un mecanism de gestionare a economiilor țărilor în curs de dezvoltare, cărora  li se spune: continuă să stai în umbră, fără fabrici, instalații de producție proprie. În caz contrar, le vom construi noi înșine pentru emisiile de carbon”, consideră politicianul. Mironov a declarat că obligațiile Rusiei în temeiul tratatelor internaționale privind clima sînt incompatibile cu creșterea economică a țării și nu contribuie decît la subminarea exporturilor de combustibili.
Deputatul Dumei de Stat din cadrul fracțiunii „SR” Igor Ananskikh a mai susținut că unul dintre obiectivele Acordului de la Paris este refuzul economiei mondiale de a se afilia la complexul rusesc de combustibil și energie. Vladimir Polevanov, consilier al ministrului resurselor naturale al Rusiei și membru al SR, a încercat să avertizeze Duma de Stat asupra ratificării convenției climatice: „Nu există încălzire globală – există o înșelătorie globală. Sper că acest lucru nu se va termina cu distrugerea țării prin ratificarea Acordului de la Paris”.
Teoreticienii conspirației împotriva Rusiei pot fi găsiți în alte partide și chiar printre academicieni. Andrei Illarionov, consilier pe economie al președintelui Vladimir Putin, este încrezător că noțiunea de încălzire globală a fost creată pentru a opri creșterea economică țărilor care își vor asuma obligațiile din acordurile internaționale. Iar directorul Institutului de Optică Atmosferică al Academiei Ruse de Științe, Gennady Matvienko, a subliniat în repetate rînduri că inițiatorii Protocolului de la Kyoto intenționează să distrugă economia rusă.
Guvernele din întreaga lume
s-au unit pentru a preveni o catastrofă
Luna aceasta, la Glasgow, are loc cea de-a 26-a Conferință internațională a ONU privind schimbările climatice, cunoscută și sub numele de COP-26. Discuțiile au avut loc în perioada 31 octombrie - 12 noiembrie, și au fost co-prezidate de Regatul Unit și Italia. Summit-ul este a treia întîlnire a părților la Acordul de la Paris privind clima. Țările au raportat progresele lor în combaterea încălzirii globale și au discutat planurile de viitor. COP26 este cel mai mare și mai important forum interguvernamental privind schimbările climatice. Se așteaptă ca statele să prezinte noi obiective mai ambițioase pentru salvarea planetei în comparație cu angajamentele conferinței precedente - COP21. Printre cei mai cunoscuți și influenți colaboratori sînt: președintele SUA Joe Biden, președintele turc Recep Tayyip Erdogan, eco-activista Greta Thunberg, premierul canadian Justin Trudeau, președintele francez Emmanuel Macron, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și șeful guvernului britanic Boris Johnson. Cu toate acestea, liderii celor mai „poluante” țări, președintele chinez Xi Jinping și președintele rus Vladimir Putin au anunțat că nu vor participa la întîlnire.
Principalul subiect al negocierilor COP-26 a fost articolul 6, extrem de important, din Acordul de la Paris, care conține dispoziții pentru reducerea emisiilor globale de carbon. Această parte a acordului din 2015 nu a fost încă reglementată definitiv de către părți. La următorul summit, statele vor discuta detaliile articolului și vor organiza activitatea piețelor internaționale de comercializare a carbonului. Această industrie este structurată după cum urmează: țările care nu își pot îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor pot cumpăra cote (permise) pentru emisii suplimentare din alte țări care au reușit să-și depășească planul climatic.
Un alt punct cheie al negocierilor a fost așa-numita „finanțare climatică” pentru țările sărace. În 2009, țările dezvoltate au convenit să ajute țările mai puțin bogate, în special vulnerabile la efectele încălzirii globale. Economiile mari s-au angajat să ofere 100 de miliarde de dolari în sprijin anual. Cu toate acestea, sumele reale s-au dovedit a fi mult mai mici decît cele promise. Țările în curs de dezvoltare insistă asupra aderării la angajamente și susțin că de sprijinul financiar pentru economiile dezvoltate depinde succesul acestora în atingerea obiectivelor Acordului de la Paris – în limitarea creșterii temperaturilor medii la 1,5 grade Celsius față de cele preindustriale.
Sfîrșit
Pagină realizată de N.K.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite