Motto: ,,Românii au calităţi dublate de defecte”.

(Constantin Rădulescu-Motru – 1868-1957)

Am văzut la TV că a apărut în public Ion Iliescu, fostul preşedinte, care ne ţine în comunism de 70 de ani! El le-a spus ziariştilor şi celor cîţiva gură-cască din jurul său cine va fi ocupantul fotoliului de la Cotroceni pentru următorii 10 ani (2014-2024). Toţi îl ascultau fascinaţi, sorbindu-i cuvintele pline de înţelepciune (?!). Uitaseră că el a adus sălbăticiunile alea de mineri (vorbesc în cunoştinţă de cauză, fiindcă am fost şi eu 5 ani miner la plumb) să ne bată cu lanţuri, bîte şi topoare. Se plimbau pe Bd. Magheru ca la Petrila. Cîţiva dintre criminalii ăia au ajuns pînă în Piaţa Titan şi au lovit-o peste picior pe nevastă-mea, femeie cu părul alb, fiindcă îi luase apărarea unei profesoare, de la care ar fi putut învăţa şi ei ceva matematică. Scriau comuniştii, prin ,,Scînteia”, despre omenie şi, în 14-15 iunie 1990, s-a văzut că e… sălbăticie. Susţineau că la PNŢ sînt arme depozitate în subsol şi că la PNL se tipăreau bani. Tovarăşii fac mereu propagandă. Acum, în mai 2014, cînd luptăm cu inundaţiile, pentru că promisiunile din 1970 au rămas vorbe în vînt, banii se folosesc pentru propagandă electorală, pentru susţinerea aceloraşi tovarăşi şi tovarăşe care, deşi au mai fost la Bruxelles, nu am citit pe nicăieri că ar fi avut vreo realizare notabilă. Tot alţii dictează, aşa cum s-a văzut şi cînd a fost anulat votul celor 7,5 milioane de români care îl vroiau demis pe tovarăşul de la Cotroceni. A mai venit şi Phil Gordon, din SUA, iar toată distracţia cu referendumul ne-a costat vreo 22 milioane de euro, bani aruncaţi pe fereastră.

Înţeleg că s-au decis, cei din guvern, să ofere ajutor sîrbilor, care se confruntă, şi ei, cu mari inundaţii. Tocmai cînd ar fi trebuit ca noi să primim ajutoare, ne-am gîndit că e mai bine să le dăm lor. Sigur că ei sînt prietenii noştri şi fraţi întru credinţă ortodoxă, numai că, pe vremea comunismului biruitor, ei îi dădeau pe mîna Securităţii pe cei care, cu riscul vieţii, voiau să se salveze, trecînd frontiera. Un coleg de-al meu, profesor la vremea aceea, s-a rugat de ei să nu-l trimită înapoi, să nu-l predea autorităţilor române, dar sîrbii i-au spus că, pentru asta, primesc un vagon de sare!

Aşadar, vine fostul preşedinte, ,,tovarăşul” care a stat 10 ani la cîrmă, să ne mai ofere 10 ani de preşedinţie comunistă: 2014-2024! Constituţia Iorgovanului prevedea un mandat de 4 ani la Cotroceni, dar a venit tov. prim-ministru din 2001-2004 şi le-a livrat românilor farsa cu ,,preşedintele e o locomotivă”, el fiind sigur că va ajunge în fruntea ţării. Şi, în aceste condiţii, de ce să stea numai 8 ani (2 mandate) şi să nu stea 10? Acum, fostul preşedinte zîmbăreţ, în loc să ne spună de ce a distrus industria, cînd putea să o retehnologizeze, bătea cîmpii. Înainte de război, Uzinele Malaxa exportau locomotive. Deşi industria românească nu strălucea, preponderentă fiind agricultura, produceam, totuşi, utilaje chimice şi chiar avioane, competitive pe piaţa externă. Românii trebuie să aibă unde munci, să nu plece pe alte meleaguri, cum a plecat fiul meu, cu statut de refugiat politic, tocmai în Pennsylvania (SUA). În timpul Cîrmaciului erau 3 milioane de hectare de pămînt irigate, dar Iliescu i-a lăsat pe ţigani, dar şi pe români, să fure. Fără irigaţii, se moare de foame, pentru că nici Dumnezeu nu mai ţine cu noi. Avem parte cînd de tornade, cînd de secetă, cum a fost aceea năpraznică, din 1946.

Am văzut, recent, un reportaj impresionant despre dezastrul de la Uzinele ,,Republica”. Printre invitaţi se aflau şi foştii directori, cărora Iliescu a avut grijă să le dubleze pensiile. Parcă rîdeau, în loc să plîngă de jale. S-au pensionat şi, între timp, au votat ,,cum trebuie”. Fostului preşedinte i s-a făcut dosar că a adus minerii în 1990, iar procurorul Dan Voinea a muncit la el vreo 20 de ani, după care a ieşit la pensie cu 18.500 lei noi. Dosarul a fost aruncat la coş, pe motiv că un procuror militar nu are voie să ancheteze un civil. Au trebuit să treacă două decenii pînă să observe cineva această inadvertenţă? Nu, tovarăşi, acestea sînt nişte cacealmale.

Cînd s-a modificat Constituţia în 2003, punîndu-se bazele desfiinţării serviciului militar obligatoriu, a fost mare bucurie: primul-ministru de atunci avea, şi el, doi băieţi, aşa că s-a asigurat, la fel ca şi alţii, că progeniturile vor scăpa de corvoadă. Acum, dacă vin ruşii peste noi, ce vom face? Tineretul nostru n-a mai fost instruit militar de vreo 11 ani. Fiul meu, absolvent de şcoală militară de Transmisiuni, a ajuns doar caporal – regimul nu l-a vrut sergent. Funcţionarea Justiţiei este temelia unei societăţi civilizate. Şi noi – ce vedem? Judecători, procurori şi poliţişti corupţi, ba chiar şi medici (care nu se poate spune că o duceau prea rău), dar şi preoţi, ca acela de la Bacău, care le căra telefoane mobile deţinuţilor din penitenciarul unde slujea, în loc să-i sfătuiască să muncească şi să nu mai trăiască pe spinarea noastră. Puşcăriaşii de azi vor WC-uri englezeşti, nu turceşti. Noi, foştii deţinuţi politici, am fi fost fericiţi să le avem chiar şi pe astea. Dar nu am avut; stăteam permanent într-un miros pestilenţial, care, mai ales vara, era insuportabil. Am purtat, şi eu, cîţiva ani, acest ,,blazon”, dar am intrat în puşcărie nu pentru căpătuire, ci pentru libertatea Neamului Românesc şi pentru întregirea lui.

ION BAURCEANU