Cutia cu bijuterii
  • 29-03-2021
  • 0 Comentarii
  • 243
  • 0

* În 1712, abatele Charles de Saint-Pierre publica trei volume cu un titlu valabil și azi, deși utopic: ,,Proiect pentru menținerea unei păci perpetue în Europa”. Exact în acel an se năștea cel mai teribil războinic al Europei, Frederic cel Mare.

* În cartea ,,Din istoria doctrinelor morale”, Ernest Stere descrie șocul anual pe care îl trăia Voltaire: ,,În fiecare an, la 24 august, ziua celebrării Sfîntului Bartolomeu, Voltaire era bolnav: cuprins de febră, auzea clopotul de la Saint-Germain, vedea asasini cu torța într-o mînă și cu pumnalul în cealaltă, auzea strigătele celor schingiuiți; Sena, o albie prin care curgea sîngele celor uciși. Într-o viziune halucinantă, rememora trecutul omenirii și, din toate părțile, din Franța, din Germania, din America și Palestina, i se părea că aude gemetele înnăbușite ale celor gîtuiți. Această viziune nu l-a părăsit niciodată”.

* La 20 februarie 1816, la Roma are loc prima reprezentație a operei ,,Bărbierul din Sevilla”, cu un Rossini imberb (avea doar 24 de ani, a compus opera în numai 13 zile). Eșec pe toată linia, ,,fiasco” (,,sticlă”, într-un dialect italian, adică vulgul azvîrlea cu sticle pe scenă). Două accidente au marcat răsunătorul rateu: un cîntăreț se împiedică în primul act, cade, și trebuie să cînte, pînă la sfîrșit, cu nasul plin de sînge; o pisică scapă pe scenă și îi înnebunește pe toți, în rîsetele poporenilor.

* Caragiale, plecînd cu trenul de la Berlin, către acea temniță din Ungaria unde era închis tînărul Goga, îi zicea fiului său, Luca: ,,Mă duc, mă, să-i spun băiatului să nu se mai măsoare cu prostul. Prostul îți dă întotdeauna la cap. Nu vezi și cu mine? Am fugit din Țară din pricina proștilor”.

* Mormîntul lui Napoleon, de la Domul Invalizilor, se pare că este unul dintre cele mai puternice centre energetice din lume. Într-o seară din anul 1855, Regina Victoria a Angliei și Împăratul Napoleon al III-lea s-au recules la giganticul sarcofag. Regina l-a apăsat, ușor, cu mîna pe umăr, pe un puștan care era lîngă ea, șoptindu-i: ,,Îngenunchează în fața mormîntului marelui Napoleon!”. Și copilul a îngenuncheat! Nu era altul decît viitorul Rege Edward al VII-lea. ,,Micul caporal” era răzbunat, Anglia îi era la picioare.

* Sosit la Paris ca să cîștige bunăvoința primului-consul Bonaparte pentru Țările Române, boierul radu Dudescu presară zahăr pe jos (produs extrem de scump, din colonii), de la caleașcă pînă la palat, apoi așază sub șervetul doamnelor, la masă, cîte o piatră scumpă. Moare ruinat, la cutia milelor. Și nici n-a apucat să-l vadă pe stăpînul Franței, așa cum, cu numai cîțiva ani mai tîrziu (1805) avea să-l zărească, la Castelul Schönbrunn, tînărul Gh. Asachi.

* Unul dintre cele mai frumoase titluri livrești: ,,Cartea întîlnirilor admirabile”, de Anton Dumitriu. Pe la începutul anilor ʼ80, cînd i-am dat bătrînului logician Premiul ,,Săptămîna”, vorbeam la telefon cu el. O ast­fel de ,,întîlnire admirabilă” are loc în 1762, la Frankfurt pe Main, între adolescentul Goethe (13 ani) și copilul Mozart (6 ani). Mai tîrziu, scriitorul avea să-și amintească de ținuta copilului-minune: frac, spadă la șold, perucă.

* ,,Bătu-te-ar stelele de bou!” – așa îl suduia Caragiale pe cîte un ucenic tipograf. E înjurătură, sau poezie?

a Crinul a devenit emblema regilor Franței din anul 496 d.Chr. – atunci, Clovis, regele merovingian, a trecut la creștinism și legenda spune că un înger i-a dăruit un crin de aur, drept semn al purificării.

a Abia plecați, în noapte, de la casa lui George Călinescu, oaspeții s-au pomenit cu acesta alergînd de zor pe lîngă ei: ,,Vreau să aud cum mă bîrfiți”.


CORNELIU VADIM TUDOR

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite