Cum s-au stabilit ungurii în Europa?
  • 21-12-2020
  • 0 Comentarii
  • 582
  • 1

În numeroase articole legate de limbile popoarelor europene, scrise de filologi celebri, întîlnim o informație foarte surprinzătoare: cele mai apropiate rude (în ceea ce privește limba) ale maghiarilor sînt locuitorii din Hantî și Mansi din Federația Rusă. Faptul că limbile slave aparțin acestei familii este de înțeles chiar și din punct de vedere al geo­grafiei. Dar cum s-a întîmplat ca populația din centrul Europei și cea de dincolo de Ural, adică din Asia, să apar­țină aceluiași grup etnic? Să încercăm să ne dăm seama.

Originea maghiarilor

Originea maghiarilor a fost mult timp un mister atît pentru istorici, cît și pentru filologi. Abia la sfîrșitul Secolului al XIX-lea un grup de filologi a stabilit că limba maghiarilor este cît mai apropiată de limba locuitorilor din Hantî și Mansi din Siberia de Vest. Drept urmare, arheologii au început să caute patria exactă a grupului etnic maghiar. V. Petruhin, în cartea „Miturile fino-ugrice” afirmă că patria maghiarilor este în zona Uralilor de Sud, unde s-au constituit la mijlocul mileniului I î.Chr. Cîteva secole mai tîrziu, mai multe triburi au format un grup separat și au traversat creasta Uralului. Poate că atunci a apărut titulatura „maguara”, denumirea originară a ungurilor. Conform teoriei principale, cuvîntul provine de la „magician” și „ar” – în limbajul celor două triburi care s-au unit înainte de tranziția Uralilor; aceste două cuvinte desemnează un „om”.

Ungurii au locuit în apropierea Uralilor pînă la începutul erei noastre, apoi au plecat într-o călătorie lungă. Istoricul I. Antonov, în cartea „Bashkiri în Evul Mediu”, indică faptul că urmașii rămași ai maghiarilor (denumiți „comunitate pro-ugorskă”) au format mai multe grupuri etnice ale trans-uralilor și au participat, de asemenea, la etnogeneza bashkirilor.

În căutarea unui teritoriu

Ungurii au mers cîteva secole pînă la rîul Volga. Au ajuns sub stăpînirea hunilor, apoi a hazarilor. S-au manifestat în liniște, prin urmare în cronicile vecinilor nu există nici o referire despre ei; doar arheologii s-au referit la ei ca fiind „cultura arheologică Kushnarenkovskaya”. Apoi au traversat Volga și, în cele din urmă, au devenit parte a Khazar Kaganate. În acea perioadă, Marea Migrație a Popoarelor se desfășura activ în Europa: după apariția noilor nomazi din Asia, cei anteriori au mers spre vest în căutare de securitate si prosperitate, apoi au apărut noi popoare și procesul a continuat. Așa s-a întîmplat și în cazul maghiarilor: apariția lor a forțat o parte din bulgari să se mute în vest, dar în Secolul al IX-lea pecenegii i-au împins spre vest pe unguri, care s-au îndreptat spre stepele regiunii Mării Negre. Astăzi arheologii găsesc urme în regiunile Zaporojie, Dnepropetrovsk și Kirovograd din Ucraina.

Din a doua jumătate a Secolului al IX-lea începe ceea ce maghiarii numesc „achiziția Patriei”. Cei doi lideri – Arpad și Kursan (ungurii au luat tradiția de a conduce doi împreună din khazar) au plecat să-și cucerească propriul teritoriu, părăsind influența bulgară și khazar.

La început, au ocolit Munții Carpați din sud și în 896 s-au stabilit în Transilvania. Aceștia au luat parte la conflictul dintre bulgari și Bizanț, dar mai tîrziu au fost împinși spre nord, pînă în Cîmpia Panonică. Aici locuiau slavii, avarii și volokii. Ungurii i-au asimilat, preluînd multe elemente din cultura lor materială și spirituală. Din Secolul al X-lea, ungurii au început să adopte un mod de viață sedentar, să-și creeze propriul regat și să-l protejeze de Moravia și Germania. O nouă națiune apare pe harta Europei – maghiarii.

Formarea unui nou popor

Dacă astăzi reprezentanții popoarelor khanty și maghiar ar fi așezate la aceeași masă, cel mai probabil nu se vor putea înțelege, chiar dacă limbile lor aparțin aceluiași grup. Acest lucru se datorează influențelor diferite și unei perioade lungi de separare. În lunga călătorie de la Urali la Carpați, ungurii au fost influențați de huni, bulgari, khazari, pecenegi și de alte triburi, ceea ce a dus în mod firesc la formarea lor ca grup separat. Acest parcurs se răsfrînge asupra limbajului, mitologiei, mentalității și culturii materiale.

Evenimentul care a avut loc în 1000 a avut o mare importanță pentru istoria țării și formarea oamenilor. Domnitorul Istvan a fost uns împărat de către Papa, Ungaria a devenit un regat, iar Istvan însuși a început să introducă creștinismul în țară conform „ritului roman”. Așadar, ungurii și-au „legalizat” prezența în Europa cu ajutorul celui mai autoritar om din lumea medievală – 
Papa. Adoptarea creștinismului i-a determinat să schim­be alfabetul în latină. Au apărut cronici, poeți și scriitori maghiari care scriau într-o limbă înțeleasă în toată Europa.

Mai tîrziu, ungurii au devenit vasalii Imperiului Otoman și apoi ai „coroanei Habsburgilor”. În Imperiul Austriei au trăit bine, dar își doreau mereu mai mult, mai ales în era înfloririi națiunilor. În 1848, maghiarii au lansat o revoluție împotriva habsburgilor. Drept urmare, au fost primul popor din Imperiul Austriac care a obținut autonomia: în 1867, Austria a devenit Austro-Ungaria. Europa și-a amintit de oamenii aparent uitați. După primul război mondial, ungurii și-au cîștigat independența pentru prima dată în multe secole.

Ceva mai mult despre nume

Vechii cronicari ai Europei nu înțelegeau întot­deauna originea popoarelelor atacatoare, ceea ce a provocat o confuzie ale cărei rezultate le putem vedea astăzi. În unele țări, maghiarii sînt numiți cu totul altfel! Chiar și în timpul Marii Migrații a Popoarelor, împăratul bizantin Constantin Porphyrogenitus i-a numit „turci”, cronicarii francezi și italieni i-au numit huni, iar în unele țări, bulgari. În ziua de astăzi sînt, de asemenea, folosite mai multe denumiri:

Auto-denumiri – „maguars”, maguar. Ucrainenii care locuiesc în Transcarpatia (la granița cu Ungaria) îi numesc „maghiari”.

Ugrieni – datorită faptului că triburile bulgare din Europa erau numite „onoguri”, cuvîntul „ugrieni” sau „ugori” a fost utilizat în unele țări. În Rusia antică, Carpații erau numiți „Munții Ugrici”.

Ungaria – în țările vorbitoare de limbă engleză este utilizată această denumire. În timpul predominanței limbii latine se credea că ungurii erau descendenții hunilor. Așa a apărut litera „h” la începutul numelui.

Maghiari – polonezii au rostit cuvîntul „oungry” cu o expirație. Așadar, prima literă din cuvînt a devenit „b”. În Secolul al X-lea, ungurii, odinioară popor nomad din Asia, au devenit parte a Europei catolice, occidentale. De aproape un mileniu, au parcurs un drum lung și au găsit o nouă patrie. În 1918, Ungaria a reapărut pe harta Europei. Nici înainte de sosirea maghiarilor (hunii, avarii, khazarii) și nici după (pecenegii, mongoli), nimeni nu a reușit să cîștige un teritoriu în Europa pentru totdeauna.

 

N.K.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite