
- 21-12-2020
- 0 Comentarii
- 582
- 1
În numeroase articole legate de limbile popoarelor europene,
scrise de filologi celebri, întîlnim o informație foarte surprinzătoare: cele
mai apropiate rude (în ceea ce privește limba) ale maghiarilor sînt locuitorii
din Hantî și Mansi din Federația Rusă. Faptul că limbile slave aparțin acestei
familii este de înțeles chiar și din punct de vedere al geografiei. Dar cum
s-a întîmplat ca populația din centrul Europei și cea de dincolo de Ural, adică
din Asia, să aparțină aceluiași grup etnic? Să încercăm să ne dăm seama.
Originea maghiarilor
Originea maghiarilor a fost mult timp
un mister atît pentru istorici, cît și pentru filologi. Abia la sfîrșitul
Secolului al XIX-lea un grup de filologi a stabilit că limba maghiarilor este
cît mai apropiată de limba locuitorilor din Hantî și Mansi din Siberia de Vest.
Drept urmare, arheologii au început să caute patria exactă a grupului etnic
maghiar. V. Petruhin, în cartea „Miturile fino-ugrice” afirmă că patria
maghiarilor este în zona Uralilor de Sud, unde s-au constituit la mijlocul
mileniului I î.Chr. Cîteva secole mai tîrziu, mai multe triburi au format un
grup separat și au traversat creasta Uralului. Poate că atunci a apărut
titulatura „maguara”, denumirea originară a ungurilor. Conform teoriei
principale, cuvîntul provine de la „magician” și „ar” – în limbajul celor două
triburi care s-au unit înainte de tranziția Uralilor; aceste două cuvinte
desemnează un „om”.
Ungurii au locuit în apropierea Uralilor pînă la începutul
erei noastre, apoi au plecat într-o călătorie lungă. Istoricul I. Antonov, în cartea
„Bashkiri în Evul Mediu”, indică faptul că urmașii rămași ai maghiarilor
(denumiți „comunitate pro-ugorskă”) au format mai multe grupuri etnice ale
trans-uralilor și au participat, de asemenea, la etnogeneza bashkirilor.
În căutarea unui teritoriu
Ungurii au mers cîteva secole pînă la
rîul Volga. Au ajuns sub stăpînirea hunilor, apoi a hazarilor. S-au manifestat
în liniște, prin urmare în cronicile vecinilor nu există nici o referire despre
ei; doar arheologii s-au referit la ei ca fiind „cultura arheologică
Kushnarenkovskaya”. Apoi au traversat Volga și, în cele din urmă, au devenit
parte a Khazar Kaganate. În acea perioadă, Marea Migrație a Popoarelor se
desfășura activ în Europa: după apariția noilor nomazi din Asia, cei anteriori
au mers spre vest în căutare de securitate si prosperitate, apoi au apărut noi
popoare și procesul a continuat. Așa s-a întîmplat și în cazul maghiarilor:
apariția lor a forțat o parte din bulgari să se mute în vest, dar în Secolul al
IX-lea pecenegii i-au împins spre vest pe unguri, care s-au îndreptat spre
stepele regiunii Mării Negre. Astăzi arheologii găsesc urme în regiunile
Zaporojie, Dnepropetrovsk și Kirovograd din Ucraina.
Din a doua jumătate a Secolului al
IX-lea începe ceea ce maghiarii numesc „achiziția Patriei”. Cei doi lideri –
Arpad și Kursan (ungurii au luat tradiția de a conduce doi împreună din khazar)
au plecat să-și cucerească propriul teritoriu, părăsind influența bulgară și
khazar.
La început, au ocolit Munții Carpați
din sud și în 896 s-au stabilit în Transilvania. Aceștia au luat parte la
conflictul dintre bulgari și Bizanț, dar mai tîrziu au fost împinși spre nord,
pînă în Cîmpia Panonică. Aici locuiau slavii, avarii și volokii. Ungurii i-au
asimilat, preluînd multe elemente din cultura lor materială și spirituală. Din
Secolul al X-lea, ungurii au început să adopte un mod de viață sedentar, să-și
creeze propriul regat și să-l protejeze de Moravia și Germania. O nouă națiune
apare pe harta Europei – maghiarii.
Formarea unui nou popor
Dacă astăzi reprezentanții popoarelor khanty și maghiar ar fi
așezate la aceeași masă, cel mai probabil nu se vor putea înțelege, chiar dacă
limbile lor aparțin aceluiași grup. Acest lucru se datorează influențelor
diferite și unei perioade lungi de separare. În lunga călătorie de la Urali la
Carpați, ungurii au fost influențați de huni, bulgari, khazari, pecenegi și de
alte triburi, ceea ce a dus în mod firesc la formarea lor ca grup separat.
Acest parcurs se răsfrînge asupra limbajului, mitologiei, mentalității și
culturii materiale.
Mai tîrziu, ungurii au devenit vasalii Imperiului Otoman și
apoi ai „coroanei Habsburgilor”. În Imperiul Austriei au trăit bine, dar își
doreau mereu mai mult, mai ales în era înfloririi națiunilor. În 1848,
maghiarii au lansat o revoluție împotriva habsburgilor. Drept urmare, au fost
primul popor din Imperiul Austriac care a obținut autonomia: în 1867, Austria a
devenit Austro-Ungaria. Europa și-a amintit de oamenii aparent uitați. După
primul război mondial, ungurii și-au cîștigat independența pentru prima dată în
multe secole.
Ceva mai mult despre nume
Vechii cronicari ai Europei nu înțelegeau întotdeauna
originea popoarelelor atacatoare, ceea ce a provocat o confuzie ale cărei
rezultate le putem vedea astăzi. În unele țări, maghiarii sînt numiți cu totul
altfel! Chiar și în timpul Marii Migrații a Popoarelor, împăratul bizantin
Constantin Porphyrogenitus i-a numit „turci”, cronicarii francezi și italieni
i-au numit huni, iar în unele țări, bulgari. În ziua de astăzi sînt, de
asemenea, folosite mai multe denumiri:
Auto-denumiri – „maguars”, maguar. Ucrainenii care locuiesc
în Transcarpatia (la granița cu Ungaria) îi numesc „maghiari”.
Ugrieni – datorită faptului că triburile bulgare din Europa
erau numite „onoguri”, cuvîntul „ugrieni” sau „ugori” a fost utilizat în unele
țări. În Rusia antică, Carpații erau numiți „Munții Ugrici”.
Ungaria – în țările vorbitoare de limbă engleză este
utilizată această denumire. În timpul predominanței limbii latine se credea că
ungurii erau descendenții hunilor. Așa a apărut litera „h” la începutul
numelui.
Maghiari – polonezii au rostit cuvîntul „oungry” cu o
expirație. Așadar, prima literă din cuvînt a devenit „b”. În Secolul al X-lea,
ungurii, odinioară popor nomad din Asia, au devenit parte a Europei catolice,
occidentale. De aproape un mileniu, au parcurs un drum lung și au găsit o nouă
patrie. În 1918, Ungaria a reapărut pe harta Europei. Nici înainte de sosirea
maghiarilor (hunii, avarii, khazarii) și nici după (pecenegii, mongoli), nimeni
nu a reușit să cîștige un teritoriu în Europa pentru totdeauna.
N.K.
-1.6 C