CUM NE RUGĂM?
  • 17-07-2014
  • 0 Comentarii
  • 143
  • 0

Noi nici acum nu ştim să ne rugăm: Ne plîngem ca milogii, implorăm.

Ba chiar Îi cerem bani lui Dumnezeu Adică „ochiul dracului“, la greu.

În mintea noastră e ceva confuz Ne stăruie şi-un cîntec în auz.

Unii aplică, maşinal, clişee Dar placa nu-i creştină, ci atee.

Ne facem cruce scurt, cu gesturi mari De parcă alungăm nişte ţînţari.

Ne fuge gîndul de la cele sfinte Imagini fără rost ne trec prin minte.

La cine ne rugăm? E greu de spus La Dumnezeu, sau poate la Isus?

La nişte Sfinţi? La Precista Maria? Cine-ar putea să-şi facă datoria?

Începem hotărîţi, cu primul pas Dar ne grăbim şi ne uităm la ceas.

Şi care este tonul potrivit: Cu voce tare? Poate doar şoptit?

Ori doar în gînd, cu pleoapele lipite Lumină să nu intre, nici ispite?

Eu cred că rugăciunea cea mai bună Care alungă norii de furtună

Şi-aduce pacea-n suflet, tuturor La ceruri ajungînd fulgerător

Este căderea în genunchi, smerită Iar forţa ei în cer e înmiită.

Vrea umilinţă Domnul de la noi – E aur pur în Ziua de Apoi.

Întîi şi-ntîi să-I mulţumiţi, mereu Cu lacrimile-n glas, lui Dumnezeu

Fiindcă El, doar El ne ţine-n viaţă Ne dă puteri din slava Lui măreaţă.

Ce-i viaţa noastră decît scumpul har Pe care Dumnezeu ni-l dă în dar?

La gura voastră îngerii se bat: E limba unui clopot fermecat.

Iată de ce aduceţi mulţumire Fărîmei noastre de dumnezeire.

Lăcaşul ei e-n inimă sădit De cînd părinţii dragi ne-au zămislit.

„Particula lui Dumnezeu“? Posibil! Acela e chivotul cel sensibil.

Acolo, zilnic, să vă spovediţi Şi o să fiţi, de-a pururi, fericiţi.

11 iulie 2014

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite