Cum încep și se sfârșesc civilizațiile 2
  • 20-10-2021
  • 0 Comentarii
  • 118
  • 0

Faza a patra, este cea a luptei pentru putere, între țările care încearcă să impună supremația culturii proprii, asupra zonei cunoscute din jurul lor. Debutul acestei etape apare odată cu duelul dintre Carol Quintul și Ferdinand I, pentru a prinde contur cu încercările franceze de a-și impune imperiul prin Ludovic al XIV-lea și Napoleon. Desigur luptele au continuat cu înfruntările dintre Germania, Anglia, Rusia, Japonia, și mai târziu SUA, în cele două războaie mondiale, culminând cu așa numitul război rece, care a opus Rusiei, întinsă pe două continente, civilizația occidentală condusă de SUA.  
Apreciez, că în 1989, putem marca începutul ultimei faze, numită faza imperială. Ea începe atunci când unul dintre combatanți iese învingător în competiție, iar pacea este asigurată o perioadă lungă de timp, având de a face cu o perioadă de stabilitate, de prosperitate, de uniformizare a artei și gândirii. Avem așadar, o Pax Americana, care, conform celor demonstrate până acum ar trebui să dureze cel puțin 4 secole. Tare-mi e însă teamă că nu se va întâmpla asta.
Odată fiindcă uniformizarea artei și gândirii, componentă esențială a ultimei faze,  se rupe la începutul secolului XX. Astfel, marea cotitură în artă și gândire, care în general se petrece cu zeci sau sute de ani după ce a căzut un imperiu, în civilizația occidentală a început între anii 1905-1913, deci înainte de ivirea imperialismului american. De exemplu, în sculptura, Brâncuși rupe complet tradiția care merge de la Michelangelo la Rodin. La fel în muzică, unde dodecafonia, școala de la Viena, Bela Bartok, sunt complet in ruptură cu marea muzică de la Monteverdi și chiar până la Debussy.
Pe de altă parte, civilizația occidentală se află într-un dezechilibru și o revoltă permanentă. E posibil ca una dintre cauze să fie revoluția industrială care a impus omului transformări profunde date de ruptura echilibrului dintre om și natură. Viața cotidiană a orășeanului, a muncitorului îl apasă și-l depersonalizează iar simptomele se văd în special la tineri.
Aceștia creează grupuri de asociali care încearcă să se rupă de ordinea prestabilită, dar fără a fi conduși de un ideal, ci de ideea de distrugere a ceea ce au în jur, un exemplu fiind revolta vestelor galbene din Franța sau recenta mișcare BLM din SUA, ce a creat o adevărată isterie socială, ducând la distrugeri ale statuilor unor mari descoperitori ai lumii sau ale unor monumente care ar fi adus atingere prin existența lor rasei negre. Cum bine știți, nebunia a continuat prin propunerile de interzicere a cuvintelor de caucazian, european,civilizație europeană, sau a distribuirii unei negrese în rolul Albă ca Zăpada.
Toate acestea pot fi o consecință a golului lăsat de dispariția cvasi totală din civilizația occidentală a contemplației, care avea și are o profundă și salvatoare utilitate. Cum bine știți, Biserica Creștină condusă de la Vatican, într-o mai mică măsură, cât și cea protestantă sau neo protestantă, în mai mare măsură, sunt pătrunse de dogmele raționalismului, care ignoră sau neagă virtuțile contemplației, iar asta a împiedicat bisericile creștine sus menționate, să ofere ajutor eficient, oamenilor care se simt striviți de imensul mecanism al societății.
O consecință a lipsei de credință în Dumnezeu a cetățenilor occidentali, este creșterea ratei sinuciderilor, a mișcării LGBT (care dorește să pervertească generațiile tinere, pentru ca în următorii 50-100 de ani ei să devină norma, majoritatea, referința) cât și a depresiilor, sau exploziile de revoltă irațională fără direcție. Distrugere, de dragul distrugerii.
Când Îl consideri pe Dumnezeu un basm, pe preoți niște funcționari publici iar Biserica o simplă instituție admnistrativă, când te consideri de neânvins și sursa tuturor succeselor tale, iar singurul tău țel în viață sunt banii, poziția socială și propria ta persoană, când egoismul și setea de putere a fiecăruia creează tragedii locale sau internaționale, sigur că Dumnezeu te încurcă și-l dai deoparte, uitând că la un moment dat mori și ajungi la El sau la celălalt.
Într-o lume de acest fel, ființa umană va fi încet, încet, redusă la un simplu producător de bunuri, la un robot fără trecut și fără viitor, de care te poți dispensa fără regrete. Un fel de Matrix, dacă ați văzut filmul.
Odinioară, când se simțeau strânși în chingile regulilor sociale, ale problemelor de tot felul, oamenii se adânceau în contemplarea lui Dumnezeu și a lucrărilor sale, rugându-se și căutând să trăiască după regulile bune, ale Celui Preaînalt. Alții, mai conectați la spiritul lumii, se urcau pe cal și plecau în cruciadă, unde-și  satisfăceau setea de distrugere, „se răcoreau” și dacă nu erau uciși, reveneau în patrie pentru a-și continua viața. Acuma ce să facă? Fac marșuri ale mândriei și dărâmă statuile lui Columb, iar asta nu-i ajută cu nimic.
Întrebarea care se pune este: care dintre marile puteri actuale se vor impune în ultima fază, cea imperială:  SUA, Rusia, sau China ? O să vă gândiți că China nu are legătură cu civilizația occidental-europeană. Ba are. Chinezii au fost supuși unui fenomen de aculturație (preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a altei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare) intens a culturii occidentale europene, începând cu anul 1911 așa că nu ar fi o problemă, exceptând faptul că așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în istoria omenirii.
E posibil să avem soarta civilizației bizantine și perioada finală, cea imperială, să fie foarte scurtă. Barbarii sub loviturile cărora să cădem, se găsesc. Nu vi se pare interesant că tocmai sirienii pe care „frâncii” îi călcau în picioare cu cruciadele, acum 820 de ani, se întorc peste noi ca popoare migratoare și că e posibil să fie însoțiți și de afgani, după recentul „Stalingrad” al glorioasei armate, care trebuia să instituie o Pax Americana pentru următorii 400 de ani ?  Aceasta  pace americană va dura mai puțin de 100 de ani, findcă acești migratori se vor amesteca cu noi și tare-mi e teamă că vor reuși să-și impună în mare măsură cultura proprie, în loc să o adopte pe a noastră.
Oricum ar fi, semnele arată că civilizația noastră europeană, care a produs atâtea valori pe care le-a și exportat pe întreg pământul, pare să-și fi epuizat resursele creatoare dar și pe cele „născătoare” fiindcă europenii nu mai nasc suficienți copii care să poată face față valului migratorilor, din așa numita „lume a treia”, care vine să umple golul pe care noi l-am făcut. Cumva suntem la începutul unei perioade de ev mediu, care va însemna sfârșitul civilizației noastre și prima faza a unei noi civilizații.
Tot ce a-ți citit până acum se datorează domnului Neagu Djuvara, cu care am avut privilegiul de a coresponda o vreme și care a scris o carte excepțională: Civilizații și tipare istorice. Această carte, e o parte a lucrării sale de doctorat, susținută la Sorbona în 1972, și tipărită la Paris în 1975, care a primit un premiu pentru istorie al Academiei Franceze în anul 1976.
Cartea, descrie felul în care civilizațiile se formează, se dezvoltă și se sting.            Citind-o, nu pot să nu observ că tiparul istoric se repetă de fiecare dată indiferent că vorbim de egipteni, babilonieni, cretani, greco-romani, bizantini, arabi, indieni, chinezi, precolumbieni sau occidentali.
Pe baza ei am scris acest articol, fiindcă am vrut să-mi explic mie și dumitale cititorule, lucrurile care se întâmplă acum în jurul nostru. Am zis de câteva ori citându-l pe scriitorul Pavel Coruț, că „trăim într-o vreme grozavă din care o lume o să-nceapă”, fiindcă evenimentele care se petrec de vreo 30 de ani, la asta m-au dus cu gândul. Am încercat să ies din lumea închisă a mass media și să văd planul general, iar cartea domnului Djuvara m-a ajutat în acest sens.
Unde ne situăm noi românii în toate aceste evenimente teribile ? Vorba unei glume care circula prin anii `90: suntem așa de defazați față de civilizația occidentală, încât până să ne ajungă sfârșitul ei, noi o să mai trăim bine merci niște ani.
Lăsând gluma la o parte, cred că pe fond, nu stăm chiar așa de rău. Românii încă au tradiții, încă au credință, tinerii merg la biserică și se roagă, ceea ce în occident se mai întâmplă doar dacă respectiva biserică a devenit bar sau bibliotecă.
Familia cu toate divorțurile și avorturile existente, este încă respectată, iar tinerii români au încă ideea de a-și cumpăra casa lor, pentru a fi legați de ceva și chiar dacă muncesc prin străinătate, duc dorul locurilor de acasă și-s mândri de gastronomia si de obiceiurile noastre.
Ar trebui doar să păstrăm ceea ce avem și mai ales, să ne dezvoltăm elitele, să le convingem să rămână aici. Cît despre metisare și valurile de migratori, eu sunt optimist și zic că dacă strămoșii noștri au rezistat acum 1700 de ani, vom rezista și noi. Condiția ar fi, să ne păstrăm credința în Dumnezeu, să suținem și să votăm, niște lideri care, susținuți de elitele de care vorbeam, să fie capabili să ducă țara întreagă spre viitor, fiindcă Cel de Sus ne va ajuta, așa cum a făcut-o de multe ori în decursul istoriei și cum o face chiar acum, când România alături de celelalte țări din așa numitul „Est al Europei”, rezistă atacurilor subculturii occidentale și chiar acestui virus buclucas numit COVID, așa cum arată ultimele statistici (a doua jum. a lunii august 2021) care ne dau la coada infectărilor cu noua, așa zisă, variantă Delta.
Doamne ajută!

MARIUS MARIN -administrator HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite