Cum au dat pandemia și sancțiunile  împotriva Rusiei o lovitură devastatoare economiei globale (I)

Economia mondială este atacată deja de cîțiva ani: coronavirusul, eșecurile logistice, criza energetică și, în sfîrșit, invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile care au urmat au afectat economia ireversibil. Toate acestea au dus la un lanț de probleme sistemice cu producția și furnizarea de bunuri și echipamente în întreaga lume. Globalizarea, care multă vreme a fost percepută ca o binecuvîntare, și-a arătat neajunsurile: dependența excesivă a țărilor unele de altele a dus la distorsiuni pe scară largă în relațiile comerciale și economice, forțînd autoritățile să vorbească despre independența economică. Companiile trebuie să schimbe planurile și să mute întreaga producție în țările lor de origine, pentru a minimiza riscurile noilor crize. Dar toate acestea necesită timp, pe care economia mondială aproape că nu îl are. Ce se va întîmpla cu planeta?
Pandemia de coronavirus a redus PIB-ul global cu aproape șapte procente, provocînd cea mai mare recesiune de după al II-lea Război Mondial. Blocajele au lovit cel mai greu logistica – nodurile gigantice de transport au fost forțate să-și oprească activitatea din cauza răspîndirii virusului. Drept urmare, livrările au avut de suferit – mărfurile acumulate după perioada de carantină nu au putut fi livrate rapid, ceea ce a dus la lipsa multor bunuri și la accelerarea inflației.
Schimbarea bruscă a stilului de viață, tranziția tranzacțiilor simple online și nevoia de autoizolare au dus la creșterea cererii pentru unele bunuri, ducînd la întreruperi de aprovizionare și afectînd lanțurile de producție. Cel mai clar exemplu este penuria de cipuri și microcircuite din întreaga lume, din cauza căreia industria auto este afectată în mod deosebit. Revenirea treptată la viața normală a dus la o creștere bruscă a cererii de energie, ceea ce a provocat o creștere a prețurilor petrolului și gazelor. Cu toate acestea, 2022 ne-a dat speranța că toți factorii negativi vor deveni în sfîrșit de domeniul trecutului și economia mondială va intra pe un făgaș al unei creșteri constante. Nu a fost așa. Războiul din Ucraina și sancțiunile economice care au urmat, fără precedent în istoria lumii, nu numai că au exacerbat problemele existente, ci au creat altele noi. Analiștii încep să vorbească serios despre o recesiune monstruoasă, stagflație, hiperinflație și o criză alimentară.
Ceea ce se întîmplă obligă statele să uite, iar uneori să respingă complet postulatele globalismului și să se bazeze doar pe ele însele. Autoritățile țărilor se străduiesc din ce în ce mai mult pentru deglobalizare și suveranitate economică pentru a reduce riscurile existente într-o eventuală viitoare criză.
Boala comerțului mondial
Pandemia a distrus legăturile economice obișnuite și a subminat producția. Înainte de coronavirus, producătorii globali se bazau pe lanțuri de aprovizionare complexe care includeau diverse grupuri de furnizori la distanță. Modelul a funcționat bine datorită volumului mare de comerț – încărcătura mare a tancurilor de marfă a generat un cost accesibil de transport. Cu toate acestea, după introducerea blocajelor în marea majoritate a statelor, fluxul de mărfuri a scăzut semnificativ, transportul nu a funcționat la cote maxime, iar costul a crescut. Pe unele rute aglomerate – de exemplu, din China pînă în cel mai mare port al Europei, Rotterdam – costul expedierii unui container din octombrie 2020 pînă în octombrie 2021 a crescut de șase ori. Deja în 2020, companiile globale începuseră să se gîndească la reorganizarea producției, deoarece modelul lanțului de aprovizionare care era o prioritate la acea vreme ducea la pierderi uriașe.
În primăvara lui 2022, cînd logistica nu își revenise încă din criza pandemică, război și sancțiuni occidentale, lumea s-a confruntat cu o nouă provocare. Prima consecință serioasă a restricțiilor asupra economiei a fost izolarea companiilor europene de infrastructura de transport a Rusiei pentru livrările din Asia. Multe firme produc componente și produse finite în China și folosesc căile ferate rusești pentru a transporta produse în Europa de Est și de Vest. Unele mărfuri pot fi trimise pe calea aerului, dar această metodă de livrare este mult mai costisitoare, mai ales acum, cînd companiile aeriene trebuie să evite spațiul aerian rusesc.
Noi întreruperi în lanțurile de aprovizionare au afectat companiile americane și europene. De exemplu, un sondaj realizat de Asociația Federală a Camerelor de Comerț și Industrie Germane (DIHK) a arătat că 60% dintre întreprinderile germane se confruntă deja cu întreruperi de aprovizionare. Cercetătorii de la INTEROS au calculat că peste 300.000 de companii pot întîmpina dificultăți cu livrările din Rusia și Ucraina numai în SUA și Europa. Partenerul companiei de consultanță Kearney Per Hong a declarat că inclusiv companiile care nu depind direct de furnizorii ruși și ucraineni pot suferi din cauza crizei actuale. Potrivit acestuia, problemele cu transportul pot „duce la perturbări devastatoare în toate sectoarele – de la energie la agricultură”.
Războiul din Ucraina a dat o lovitură grea industriei auto europene. Volkswagen și BMW au fost nevoiți să își închidă liniile de asamblare în Germania din cauza lipsei de componente de la compania germană Leoni, produse în Ucraina. Principalul producător de anvelope Michelin a anunțat, de asemenea, că ar putea închide o serie de fabrici din Europa din cauza problemelor logistice apărute după începerea operațiunii speciale din Rusia.
Efectul bumerang
Cu toate acestea, consecințele sancțiunilor pot fi prea dureroase pentru țările occidentale: ponderea combinată a Ucrainei și Rusiei pe piața mondială a produselor alimentare este de 30%. Rusia este, de asemenea, cel mai mare exportator de grîu de pe planetă. Refuzul îngrășămintelor rusești, împreună cu restricțiile privind furnizarea de produse agricole, creează o amenințare reală la adresa securității alimentare pentru întreaga lume.
Cînd Rusia a demarat invazia, prețurile globale la alimente erau deja la niveluri record, iar proviziile de alimente, la cel mai scăzut nivel. Șeful Programului Alimentar Mondial al ONU, David Beasley, a declarat în repetate rînduri că războiul din Ucraina va crea o „catastrofă peste cea existentă deja” și ar putea provoca cea mai gravă criză alimentară globală de la al II-lea Război Mondial. Deja în luna martie, prețurile la grîu au crescut cu 22%, la porumb cu 21%, la orz cu 31%. Creșterea prețurilor la alimente provoacă probleme pentru 1,2 miliarde de oameni din 74 de țări, iar peste 100 de milioane de oameni din întreaga lume sînt expuși riscului de foamete în 2022.
A doua problemă fundamentală pentru economia mondială este înlocuirea transportatorilor de energie ruși după impunerea sancțiunilor. Pe 8 martie, președintele american Joe Biden a anunțat interzicerea totală a importului de petrol, gaze și cărbune din Rusia. De asemenea, companiilor americane li s-a interzis să investească în sectorul energetic din Rusia. Importul unui număr de produse petroliere a fost interzis de Canada, iar cărbunele rusesc nu va mai fi importat în Uniunea Europeană din august. În plus, pe 7 aprilie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție în care a cerut respingerea totală a surselor de energie rusești. Rusia furnizează 40% din importurile de gaze și 20% din importurile de petrol în Uniunea Europeană. Din cauza prețurilor record, producția și populația deja suferă. În ajunul introducerii unei interdicții privind importul de produse energetice rusești în Statele Unite, pe 7 martie, costul gazului în țările Uniunii Europene și-a actualizat recordul istoric: 3.800 de dolari la mia de metri cubi. „Prețurile ridicate vor afecta întreaga lume, în special gospodăriile sărace, ale căror cheltuieli cu alimente și combustibili sînt mai mari. (...) Sancțiunile asupra Rusiei vor avea, de asemenea, consecințe semnificative pentru economia globală și piețele financiare și vor provoca depășiri semnificative pentru alte țări”, a declarat un oficial FMI într-un comunicat legat de consecinţele economice ale operaţiunii speciale.
Consecințele operațiunii speciale și ale sancțiunilor antirusești au afectat deja principala economie a lumii: PIB-ul SUA, în primul trimestru al anului 2022, a scăzut cu 1,4%, în timp ce în ultimul trimestru al anului 2021 economia SUA a crescut cu 6,9%. În plus, importatorii de petrol din întreaga lume au încetat să mai cumpere combustibil rusesc, temîndu-se de sancțiuni. Deja la începutul lunii martie, mulți comercianți și rafinării occidentale au început  să refuze  să cumpere petrol rusesc din cauza „toxicității” acestuia. Potrivit senatorului american Chris Koons, refuzul autorităților americane de a importa petrol rusesc va duce la o criză energetică globală și o dublare a prețurilor la energie.
O experiență nefastă  (1)
Șocurile economice forțează întreprinderile și guvernele să-și reducă dependența de aprovizionarea globală în favoarea celor regionale și naționale. De exemplu, Europa, în lupta împotriva crizei alimentare, a anunțat extinderea producției proprii: autoritățile au permis folosirea acelor terenuri pentru culturi care nu fuseseră atinse anterior din motive de mediu și, de asemenea, au promis să aloce 500 de milioane de euro fermierilor pentru a cultiva culturi pe terenuri nefolosite. Irlanda, pentru a rezolva problema, alocă încă 12 milioane de euro pentru a crește recoltele de orz, grîu și ovăz, iar Comisia Europeană intenționează să crească importurile de alimente din India pentru a evita penuria.
Țările occidentale caută alternativă la transportatorii energetici ruși, dar, după impunerea sancțiunilor, domeniile de lucru au trebuit extinse. De exemplu, Statele Unite încearcă să convingă Venezuela să mărească producția pentru a înlocui aprovizionarea Rusiei în schimbul reducerii presiunii sancțiunilor. Toate acestea se întîmplă pe fundalul prețurilor petrolului la maxime multianuale de aproximativ 100 de dolari pe baril.
(va urma)
N.K.