Românii se întreabă, pe bună dreptate: de ce nici unul dintre marii rechini nu a păţit nimic, dar absolut nimic, nici măcar n-a fost deranjat cu vreo întrebare referitoare la anii în care „monstruoasa coaliţie“ a tăiat şi a spînzurat? Nu sînt adeptul răzbunărilor, dar atît dvs., cît şi PDSR-ul, aţi promis, în campania electorală, că toţi aceia care au încălcat Legea şi au tîlhărit ţara vor răspunde în faţa Justiţiei. Iată că de răspuns, n-au răspuns marii bandiţi, ci cîţiva ziarişti, printre care mă număr şi eu, cu două condamnări la amenzi însumînd aproape 1 miliard de lei. Chiar aşa, vă convine să vă puneţi semnătura pe o Declaraţie de aderare la NATO alături de un proscris ca mine care, întîmplător, a fost finalist al alegerilor prezidenţiale, iar acum este liderul celui mai mare partid al Opoziţiei? Încă o dată vă întreb: de ce n-a îndrăznit nimeni să-i ia la întrebări pe Emil Constantinescu, Radu Sârbu, fraţii Erdely, Dorin Marian, Dragoş Constantinescu, Zoe Petre, Valeriu Stoica, Dinu Patriciu, Attila Vereştoy, Camenco Petrovici, Marin Luţu, Dumitru Branc, Ioan Mureşan, Radu Berceanu, Decebal Traian Remeş, Traian Băsescu, Nini Săpunaru, Ioan Bruckner, Victor Babiuc, Ionuţ Costea, Nistor Bădiceanu şi alţi reprezentanţi ai fostei şi, în unele cazuri, chiar ai actualei Puteri? Toate fraudele şi afacerile ilegale s-au muşamalizat.

Personal, am avertizat, încă din decembrie 2000, că nimeni nu va păţi nimic, ba chiar am dat şi exemple concrete: cum ar putea să fie luat la întrebări, de Poliţie, un Radu Sârbu, cînd el e prieten la toartă cu actualul ministru de Interne, Ioan Rus? Care Ioan Rus e naşul de botez al nepotului fostului ministru al Învăţămîntului, Liviu Maior, şi coleg de Guvern, la aceeaşi masă de la Palatul Victoria, cu rubedenia sa, George Maior, secretar de Stat la MApN, fiu al lui Liviu Maior şi ginere al lui Augustin Buzura, preşedintele Fundaţiei Culturale Române şi omul de casă al dvs., d-le Ion Iliescu. Ce legătură o avea junele George Maior cu Armata, de-a ajuns, dintr-un obscur funcţionar diplomatic la Dublin, ditamai ministrul adjunct al Apărării, în vreme ce este cursant, în anul I, la Colegiul Naţional de Apărare, unde este nevoie de o prezenţă zilnică şi obligatorie? De fapt, el nu se poate achita, cum trebuie, de nici o obligaţie. Nici măcar regimul comunist nu-şi permitea să transmită funcţia de ministru ca moştenire, din tată-n fiu. Şi cine cutează să-l ia la întrebări pe „cărăuşul de dolari“ Ionuţ Costea, cînd sora lui e măritată cu ministrul de Externe şi preşedintele OSCE, Mircea Geoană? Există numeroase exemple de privatizare a Puterii, în familie, cu tot felul de rubedenii plasate în funcţii bănoase, odraslele se căsătoresc numai între ele, pentru păstrarea privilegiilor de castă şi a averii, ceea ce arată că, sub oblăduirea dvs., ia naştere o „burghezie roşie“ cu mult mai rapace decît aceea din perioada stalinistă. La fel, Valeriu Stoica, Dinu Patriciu, Nini Săpunaru şi alţi mafioţi din PNL, despre care a scris toată presa, beneficiază de imunitate totală, pentru simplul motiv că au semnat un Protocol de susţinere a PDSR-ului. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul UDMR-ului, unde un bandit ca Erdely Ede şi-a permis să-l scuipe în obraz pe un locotenent-colonel al Poliţiei Române, pentru că acesta „îndrăznise“ să-l ancheteze cu privire la nişte privatizări ilegale. Referitor la UDMR, trebuie să reamintesc actul de trădare pe care l-aţi săvîrşit atît dvs., cît şi PDSR-ul, prin revoltătoarea Lege a Administraţiei Publice Locale. Politica „paşilor mărunţi“ a acestei organizaţii şovine şi antieuropene este limpede pentru toată lumea, inclusiv pentru electoratul PDSR, fiindcă după recunoaşterea limbii maghiare ca a doua limbă oficială în România, căpeteniile UDMR au trecut la revizuirea Articolului 1 al Constituţiei, milioane de români auzindu-l pe Gyorgy Frunda, la TVR 2, în seara zilei de joi, 29 martie, afirmînd că ei nu recunosc caracterul naţional şi indivizibil al Statului Român; ca semn de cîrdăşie, nici reprezentantul PDSR, Aristide Roibu (care e şi preşedintele Comisiei Juridice a Senatului României), nici deputatul PNL, fost PD, fost FSN, Victor Babiuc, prezenţi în acelaşi studio, n-au suflat o vorbă. Pentru o asemenea blasfemie, care reprezintă un atentat la Siguranţa Naţională, PRM cere fie arestarea, fie expulzarea din România a teroristului politic Gyorgy Frunda, iar CNA e somat să suspende licenţa Canalului TVR 2, pentru încălcarea gravă a Constituţiei României. Vă întreb, din nou, domnule Iliescu: CE şi CÎT mai sînteţi dispus să cedaţi din atribuţiile suveranităţii Statului Român şi cine vă dă dreptul să ipotecaţi viitorul ţării? În loc să se ocupe de gangsteri şi spioni, Justiţia PDSR-istă, dublată de o veritabilă „poliţie politică“, se ocupă de mine, de familia mea, de cei mai apropiaţi colaboratori ai mei. De la începutul anului şi pînă acum, o caut pe d-na Rodica Stănoiu, pentru a o ruga să aibă o întîlnire cu avocatul meu şi al lui Miron Cozma, Viorel Dumitrescu, senator PRM de Cluj, precum şi cu preşedinţii Comisiilor de Abuzuri ale celor două Camere, deputatul PRM Lucian Bolcaş şi senatorul PRM Nicolae Iorga, care au să-i comunice lucruri foarte importante despre ce se petrece în Ministerul Justiţiei şi la Parchetul General – dar doamna ministru nici nu ne bagă în seamă, cînd o cauţi ea voiajează de la un capăt la altul al lumii, etalîndu-şi blănurile scumpe şi bijuteriile, între care strălucesc nişte lanţuri de aur atît de lungi şi de groase, încît ar putea scoate apă din fîntînă cu ele, că tot e secetă. Madam Stănoiu n-are timp de 3 membri ai Parlamentului, dar se întîlneşte, pe ascuns, cu procurorul-infractor Teodor Burcea, care, pentru a primi înapoi funcţia de şef al Parchetului din Teleorman, i-a prezentat cópii ale dosarelor prin care m-a hărţuit el pe mine şi – a declarat tot el – v-a facilitat victoria în alegeri dvs., d-le Ion Iliescu; este inutil să mai precizez că acest individ sinistru n-avea voie să ia acasă asemenea documente, aşa ceva este interzis prin Lege. Şi în Ministerul Justiţiei, şi în Parchetul General, se întîmplă lucruri de o gravitate excepţională, dar „legea tăcerii“ funcţionează şi aici, spulberînd orice speranţă a românilor simpli în actul de Justiţie. Bine, în schimb, că a fost dat afară şeful Serviciul Anticorupţie, procurorul Ovidiu Buduşan, care cutezase să transmită la Ambasada Franţei Dosarele afacerilor „Costea“ şi „Jimbolia“, atentînd la imaginea dvs. de „om sărac şi cinstit“; şi astfel se face că, prin cererea de azil politic făcută de acest procuror, în numele lui, dar şi al soţiei sale şi al copilaşului lor, Justiţia Română capătă cea mai răsunătoare palmă de la începutul noului secol. Exasperat de atîta batjocură, marele avocat care este Viorel Dumitrescu s-a îmbolnăvit grav, i-a pleznit aorta, iar acum două zile a fost operat, in extremis, la Spitalul de Urgenţă din Capitală. Justiţia abuzivă a ambelor regimuri – Constantinescu şi Iliescu – face victime, din păcate exclusiv printre oamenii cinstiţi, care nu înţeleg ce se întîmplă.

Domnule Ion Iliescu, a devenit evident, şi pentru români, şi pentru străini, că România este un stat de tip mafiot. Ce veţi face dvs. atunci cînd, să zicem, se vor instala baze NATO pe teritoriul ţării, ofiţerii străini se vor stabili aici, cu nevestele şi copiii lor, dar bandele de tîlhari îi vor ataca, le vor viola soţiile şi fetele, ba chiar îi vor ucide? Cum putem adera noi la o organizaţie atît de riguroasă, dacă totul e vraişte în România, se jefuieşte orice şi oricînd, de la sisteme de irigaţii şi combinate siderurgice, pînă la biserici, spitale, şcoli, cimitire, bănci, muzee, locuinţe de diplomaţi străini? România a ajuns, din nenorocire, placa turnantă a crimei organizate, a drogurilor, a prostituţiei, a pedofiliei, a traficului de arme, a băuturilor falsificate, a vînzărilor de copii pentru băncile de organe, a spălării banilor murdari. Prin modul dvs. de a conduce ţara, prin refuzul oricărui contact cu România reală, prin echipele de consilieri şi colaboratori cu care v-aţi înconjurat, de teapa unor canalii ca Victor Opaschi şi Dumitru Iliescu, dvs., d-le Ion Iliescu, vă asumaţi o grea răspundere în faţa Istoriei! Îmi permit să vă fac acest rechizitoriu aspru, pentru că în campania electorală aţi refuzat orice dialog public cu mine şi m-aţi acuzat de extremism, asmuţind tot felul de „dulăi“ împotriva mea şi a partidului pe care îl conduc. Astăzi, românii au priceput, definitiv, că singurul şi adevăratul extremism este înfometarea ţării (aproape 14.000.000 de cetăţeni trăiesc sub pragul oficial al sărăciei), precum şi trădarea Interesului Naţional. V-aţi obişnuit să ignoraţi tot ce nu vă convine, dar să apăsaţi pe un buton pentru a chema Opoziţia atunci cînd adulmecaţi vreo ocazie de popularitate, de ieşire la rampă. Ei, bine, jocul a luat sfîrşit! Noi refuzăm să fim mantaua dvs. de vreme rea, ori marionetele unei politici iresponsabile. De ce vă mai trebuie adeziunea noastră pe un petic de hîrtie, cînd, în realitate, tot ce faceţi dvs. în România, din decembrie 1989 şi pînă acum, este împotriva intereselor fundamentale ale ţării, care e din ce în ce mai săracă, mai bolnavă, mai disperată, mai declasată în rîndul ţărilor lumii?!

CORNELIU VADIM TUDOR

(„România Mare“, nr. 560, din 6 aprilie 2001)