Chiar dacă pînă în prezent Oltița Seceleanu a publicat doar cîteva plachete de versuri, nu înseamnă că nu s-ar afla pe drumul cel bun al creației. Observăm acest lucru în grupajul de poezii apărut în publicația „Biblioteca Sentimentelor Literare”, nr.2(47), 2024 – periodic socio-cultural și de atitudine editat de Editura ,,Amurg sentimental”, București, fondată în 1995 de scriitorul Ion Machidon – care i-a fost dedicat (pag. 8) și pus la dispoziție poetei Oltița Seceleanu, din București. Scopul nostru a fost acela de a-i veni în sprijin, oferindu-i ocazia de a-și perfecționa mai mult stilul de lucru și determinînd-o, totodată, să fie mai stăpînă pe mesajul poetic pe care dorește să-l transmită cititorilor săi. Poeziile Oltiței Seceleanu își au rădăcinile în tot ceea ce există în jurul său, indiferent că vorbim de natură, de oameni, de animăluțe sau de toate acestea, în întregul lor, la care poeta nu vrea să renunțe nici în ruptul capului. Fiindcă ele reprezintă sursa inspirațiilor care îi dau tîrcoale, îndemînd-o, zi de zi, să scrie... Limbajul poetic e simplu, pe ici-colo, versurile ei sînt presărate cu cîte o metaforă, insuficient însă pentru a atinge culmile unei poezii de idei care să te impresioneze de la prima vedere. Mesajul pe care îl transmite, chiar în condițiile acestea, este suficient reglat și pus în valoare fără surle și trîmbițe, în stilul întîlnit și la alți poeți din generația sa. Și o face încercînd să-și seducă cititorul împărtășindu-i din slăbiciunile sale lirice. La nivel de creație, astfel își combină Oltița Seceleanu stările sale de moment, exprimînd prin vers toate trăirile sale lăuntrice, prin sensibilitate fără nici un fel de rezervă sau reținere. Multe din poeziile sale din acest periodic sînt scrise parcă la foc continuu, motivat sau nu, emoțiile fiind la fel de percutante, exprimate parcă în toate limbile pămîntului. Fire deschisă, de pedagog de marcă în activitatea sa din tinerețe, nu s-a lăsat învinsă nici de timp și nici de cei care i-au fost ostili în cariera profesională; ea și-a continuat pasiunea pentru poezie, iar rezultatele sînt din cele mai satisfăcătoare, spre beneficiul și bucuria cititorilor degustători ai unor altfel de creații – de tip jurnal, în care se găsesc aproape toate ingredientele specifice acestui gen de scriere, pe care poeta le folosește pentru construirea poeziilor sale de bun gust. Acestea trebuie luate în considerare ca aparținînd unui martor ocular la tot felul de evenimente care se petrec în lumea actuală, chiar dacă vorbim despre un modernism în toate sferele activității și ale creației, mai ales în poezie. Oltița Seceleanu și-a păstrat parcă rigorile și tehnicile de lucru din timpul studenției, ca stil definitoriu, cu influență din poezia de odinioară, cea a poeziei clasice, prin care se regăsesc mai toți înaintașii noștri, de la Eminescu pînă mai încoace. Poeta îmbină într-o manieră aparte starea muzicală a versurilor cu momente de moralitate și umor dintre cele mai sensibile privind contextul în care dumneaei trăiește și se dedică creației. Oltița Seceleanu trebuie să țină seamă de tehnica de lucru a poeziei, să procedeze la o selecție mai atentă, să-și privească cu mai mare încredere rolul de poetă a lucrurilor comune, a trăirilor personale la nivel de imagine poetică și să renunțe la fluxul de emoții care o fac să scrie despre toți și despre toate, astfel încît să poată realiza în mod covîrșitor un discurs liric confortabil... Pentru ca acest lucru să fie posibil, se impune o minimă autocenzură.

Cu alte cuvinte, se poate spune că Oltița Seceleanu trăiește în melosul propriei creații, zidind cu versurile sale un arc liric luminos, al bunei prietenii dintre generații.    

ION MACHIDON,

directorul Revistei „Amurg sentimental”