Croșeu de dreapta
  • 10-07-2024
  • 0 Comentarii
  • 251
  • 2

Emmanuel Macron a crezut că-i merge la infinit și s-a apucat, după alegerile europarlamentare, să dizolve Parlamentul ca să obțină mai multe locuri în fața fioroșilor „extremiști de dreapta” care mănîncă la masă progresiști fripți. Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, în primul tur de scrutin tocmai și-a luat un croșeu de dreapta de la doamna Marine Le Pen, pe care cred că-l simte și acuma.
Bineînțeles că jurnaliștii de la The Guardian scriu cu frica-n sîn despre cum odioșii de dreapta vor veni la putere în Franța. Citez: „Toată viața mea de adult, familia Le Pen s-a simțit ca o umbră care atîrnă deasupra capului meu. Jean-Marie tatăl făcea glume despre Holocaust. Era un fost parașutist francez în Algeria, acuzat de torturarea prizonierilor. Apoi a venit fiica lui, Marine, care părea mai puțin amenințătoare, dar mai ambițioasă. Apoi nepoata ei, Marion, care s-a dovedit și mai reacționară. Influența lui Le Pen părea să fie în creștere, dar întotdeauna am avut părerea naivă că oamenii «rezonabili», atît din dreapta, cît și din stînga, nu îi vor lăsa niciodată să cîștige. Acest fapt s-a dovedit a fi adevărat în 2002, cînd Jean-Marie Le Pen a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale: francezii au votat apoi masiv pentru Jacques Chirac“.
„S-a dovedit din nou a fi adevărat în 2017 și 2022, cînd Marine a ajuns și ea în turul doi și a fost învinsă de Emmanuel Macron, tînărul promițător outsider care dorea să demonteze linia de separare stînga-dreapta.
M-am trezit azi dimineață într-o altă țară, una în care clanul Le Pen este la porțile puterii. Pentru prima dată în Franța, un partid politic de extremă dreaptă ar putea cîștiga majoritatea totală a locurilor în parlament Rezultatele primului tur al alegerilor legislative anticipate convocate de Macron au fost o victorie clară pentru Ressemblement National (RN), așa cum a fost redenumit Frontul Național, creat de Jean-Marie Le Pen”.
Micuții ăștia nu mai pot de grija Holocaustului dar nu mai știu cum să țină partea ălora din Hamas. Niște ipocriți care se comportă de zici că a venit sfîrșitul lumii. Al lumii lor, da, și e foarte bine că se întîmplă asta. Acum bineînțeles că toate forțele sociale se unesc pentru ca la al doilea tur de scrutin programat pe 7 iulie oamenii rezonabili, adică comuniștii lor denumiți „progresiști”, să iasă la vot ca Le Pen să nu obțină majoritatea.
Citez din nou din The Guardian: „Al doilea tur, programat pentru 7 iulie, se transformă într-un moment al adevărului pentru politica franceză, cu consecințe uriașe pentru țară, pentru Europa, pentru Ucraina și atîtea alte probleme din această lume zbuciumată. Singura întrebare pentru turul doi este dacă RN iese cu o majoritate totală, ceea ce l-ar obliga pe Macron la o «coabitare» umilitoare și complexă: un fenomen tipic francez în care președintele și premierul provin din partide opuse.
Singura modalitate de a preveni o astfel de majoritate este ca toate celelalte forțe politice să aplice o regulă simplă: să își retragă candidatul dacă este o luptă între trei în circumscripția lor. Acest lucru ar aduce un parlament blocat, instabilitate politică și posibil haos; dar ar fi mai puțin dăunător decît a avea extrema dreaptă la putere. Cel puțin asta ar crede oamenii «rezonabili»“.
Dumneavoastră vedeți ce soluții au progresiștii ăștia? Vor să blocheze Parlamentul, să provoace instabilitate politică și haos, adică o țară neguvernabilă, ceea ce ei consideră mai puțin dăunător decît să fie Marine Le Pen la putere! Înțelegeți că oamenii sînt deraiați de pe șine? Înțelegeți că sînt iresponsabili și că nu știu să piardă?
Dar politica este mai complicată decît atît, într-o țară polarizată în care frontul unit al partidelor de stînga s-a clasat pe locul al doilea, lăsînd blocul centrist al lui Macron pe o treime îndepărtată. Unii oameni, se pare, se tem mai mult de stînga decît de extrema dreaptă – scriu aceiași britanici. Păi sigur că oamenii se tem mai mult de stînga fiindcă sînt niște comuniști anormali acolo, cu care nimeni cu vrea să stea de vorbă.
„Luați «Le Figaro», marele ziar al dreptei, care aparține familiei Dassault, continuă să scrie «The Guardian», ziar de circulație care a transformat turul doi al alegerilor într-un duel între Bardella și Jean-Luc Mélenchon. Mélenchon este o figură înfricoșătoare pentru alegătorii de dreapta, iar «Le Figaro» le spune în mod clar cititorilor săi pe cine să nu voteze, împingînd narațiunea RN pe prima pagină. Fostul prim-ministru Édouard Philippe și ministrul de Finanțe, Bruno Le Maire, au spus că vor să se opună RN, dar s-au oprit înainte de a-și chema susținătorii să voteze pentru orice alt candidat din cauza lui Mélenchon.
Dacă alegătorii împărtășesc aceeași temeri, un bulevard se deschide pentru primul premier de extremă dreaptă din istoria recentă a Franței, un salt în necunoscut”.  Un necunoscut preferabil, aș zice eu  copiindu-vă, variantei voastre de guvernare a Franței.
„Ce a mers prost? Se poate întreba în mod evident de ce Macron a decis să parieze viitorul țării la alegeri anticipate pe care nu avea nicio șansă să le cîștige, deschizînd poarta extremei drepte.
De asemenea, ne putem întreba de ce această țară, cu numeroasele sale atuuri, a generat suficientă furie și resentimente în rîndul cetățenilor săi pentru a produce un rezultat electoral care are mai multe șanse să-și dăuneze economiei și coeziunii sociale decît să rezolve probleme reale. De asemenea, putem pune la îndoială o elită politică franceză care a fost atît de oarbă încît a lăsat extrema dreaptă să prospere în colțuri mari ale unei societăți care se simțea uitată și disprețuită.
Toate acestea sînt adevărate și se discută peste tot acum în Franța, între prieteni, colegi și în cercurile noastre de familie. Toată lumea se uită în oglindă și se întreabă ce să facă duminica viitoare în turul doi. Cel puțin, va trebui să învățăm să trăim într-un stat divizat, în care RN controlează orașele mici și zonele vaste din Franța rurală, în timp ce oamenii «rezonabili» au puterea în orașe mari, inclusiv Paris. Aceasta este o adevărată tragedie” – își încheie articolul The Guardian.
De aici putem concluziona că, la fel ca peste tot, oamenii de la țară și din orașele mici sînt mai normali decît rezonabilii din marile orașe. Aceleași probleme existențiale le au și cei de la Politico, care îl consideră terminat pe Macron și se întreabă cine o va putea opri pe Le Pen. După ce pariul său electoral anticipat a fost inversat, Emmanuel Macron se confruntă cu o alegere dureroasă: să-și retragă candidații pentru a încerca să oprească extrema dreaptă sau să încerce să salveze ceea ce a rămas din mișcarea sa, cîndva dominantă, înainte ca aceasta să moară. Pentru liderul Franței, în vîrstă de 46 de ani, alegerile parlamentare din primul tur au fost o umilință la fel de personală ca și uimitoarea sa ascensiune la președinție.
El a convocat votul anticipat, după o înfrîngere dezastruoasă în mîinile extremei drepte la alegerile europene din iunie, cu un singur scop în minte: să oprească avîntul Franței spre extreme. A realizat contrariul. A doua cea mai mare economie a Europei și singura putere nucleară a UE este acum mai aproape ca niciodată de introducerea unui guvern de extremă dreapta pentru prima dată, după ce RN, partidul lui Marine Le Pen, a preluat un avans dramatic în prima etapă a votului.
Dacă votul din turul doi oferă o majoritate parlamentară pentru RN – iar prognozele sugerează că acest lucru este posibil – Franța va înota în ape incerte: țara ar fi guvernată, cel puțin parțial, de politicieni care și-au făcut un renume simpatizînd cu Vladimir Putin, care promiteau că vor distruge Uniunea Europeană, vor cîștiga războiul împotriva migrației și vor părăsi NATO.
Deși partidul lui Le Pen și-a atenuat unele dintre pozițiile sale mai ascuțite, rămîne profund sceptic față de pozițiile politice occidentale. O victorie la aceste alegeri ar oferi un impuls puternic șanselor lui Le Pen de a cîștiga președinția franceză în 2027.
Potrivit rezultatelor finale publicate de Ministerul de Interne, rezultatele partidului lui Le Pen îl plasează la o distanță apropiată de putere, cu 29,5% din voturi în primul tur. Institutul de votare Ipsos a estimat că extrema dreaptă ar putea obține între 230 și 280 de locuri în Adunarea Națională cu 577 de locuri.
Coaliția Ensemble a lui Macron s-a clasat pe locul al treilea cu 20% din voturi, în spatele alianței de stînga Noul Front Popular cu 28% din voturi, potrivit rezultatelor publicate de Ministerul de Interne al Franței. Cum pragul de a comanda majoritatea absolută în parlament este de 289 de locuri, extrema dreaptă ar putea chiar să fie în poziția de a forma un guvern într-o săptămînă, avîndu-l pe președintele RN, Jordan Bardella, în vîrstă de 28 de ani, ca prim-ministru.
După ce au fost lansate proiecțiile inițiale, mii de cetățeni francezi s-au adunat în Place de la République din Paris pentru a protesta împotriva extremei drepte. Scenele aminteau de protestele împotriva lui Jean-Marie Le Pen, tatăl lui Marine, care s-a calificat pentru a doua rundă a alegerilor prezidențiale din 2002, în calitate de candidat pentru partidul cunoscut pe atunci drept Frontul Național. Pe atunci, partidele și alegătorii s-au unit împotriva extremei drepte, lăsînd deoparte diferențele pentru a-l învinge pe candidatul extrem sub o politică cunoscută sub numele de „cordonul sanitar”. Dar politica europeană s-a schimbat dramatic în ultimele două decenii.
Partidul de extremă stînga France Insoumise și liderul său, Jean-Luc Mélenchon, au apărut drept un dușman și mai mare pentru centriști decît Le Pen, după un an petrecut luptînd în Adunarea Națională. Macron însuși a petrecut o mare parte din această campanie criticînd politicile Alianței de stînga Noul Front Popular, care include extrema stîngă, drept „grotești” și distructive pentru Franța.
Vorbind la cîteva ore după înfrîngere, premierul lui Macron, Gabriel Attal, a subliniat acest lucru: a sugerat că toți candidații care aparțin coaliției lui Macron ar trebui să se retragă doar în cazurile în care un candidat din „forțele republicane” ar fi mai bine plasat pentru a cîștiga — posibil excluzînd candidații France Insoumise.
„Deoarece stînga l-a transformat pe Macron în marele său adversar, iar Mélenchon și Macron au petrecut luni de zile ducînd o luptă politică uriașă, este greu să resuscitezi cordonul sanitar”, a spus Bruno Jeanbart într-un sondaj realizat de OpinionWay. „De asemenea, nu știm dacă va face o diferență cu alegătorii”. Jeanbart a adăugat că deseori alegătorii centriști se abțin atunci cînd li se oferă posibilitatea de a alege între extrema stîngă și extrema dreaptă.
Candidații care s-au calificat pentru al doilea tur de scrutin au avut la dispoziție pînă marți seară să decidă dacă se retrag din cursă sau vor continua să lupte. Duminică seara, s-a părut că în multe circumscripții al treilea cel mai bine plasat candidat se retrage pentru a ajuta un adversar să învingă RN.
Aceasta înseamnă că estimările de locuri pentru extrema dreaptă erau „deja depășite”, deoarece se bazau pe concursuri din turul doi înainte ca unii candidați să înceapă să se retragă, potrivit lui Brice Teinturier, directorul institutului de votare Ipsos.
Partidul Rassemblement Național a spus că nu va încerca să formeze un guvern dacă nu va cîștiga majoritatea absolută în parlament. Le Pen a insistat că Bardella va deveni prim-ministru numai dacă
RN va avea sprijinul parlamentului. În mod
tradițional, președintele francez numește un prim-ministru din cel mai mare grup parlamentar din Adunarea Națională.
Așa arătau lucrurile înainte de votul decisiv de duminică. Cum va fi pînă la urmă, vom vedea.
IOAN TEODOR

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite