În perioada următoare, mai precis la mijlocul lunii februarie, voi relua o emisiune de succes, „Cronica supranaturalului”, cu o nouă tematică şi o altă titulatură – „Cronica spiritului”. Este o formulă provocatoare, propunînd gîndirea non-liniară, cu incursiuni în cultura clasică, dar şi în curentele iniţiatice, în filosofie şi muzică, călătorii prin destinul creatorilor. Iată cîteva dintre teme:

Ezoterismul doct, epistemologic al scrierilor „vrăjitorului” Thomas Mann şi iniţierile prin poveşti ale lui Hermann Hesse. Va fi o călătorie pe Muntele vrăjit în compania faustiană a lui Adrian Leverkuhn, dar şi o întoarcere la originile uitate, alături de Iosif şi fraţii săi; apoi îl vom însoţi pe prinţul Siddharta în devenirea sa, vom vedea cum personalitatea lui Francisc de Assisi l-a marcat atît pe Hesse, cît şi pe alter ego-ul său, Haller din Lupul de stepă, şi în ce măsură cele două ego-uri, precum Narcis şi Gură de Aur, au condus către jocul fără sfîrşit al mărgelelor de sticlă.

Pasionat fiind de spiritualitatea rusă, mă tentează să abordez clasicii literaturii, picturii, filosofiei şi muzicii pornind de la observaţia Virginiei Woolf – „Sufletul e personajul principal în romanele ruşilor”, dar oare nu cumva este o caracteristică a întregii culturi ruse?

Am amintit numele marii scriitoare engleze Virginia Woolf, sinucigaşă; voi analiza relaţia stranie dintre genii şi dorinţa de moarte – sinuciderea – un spaţiu al neliniştii fatale ce a marcat viaţa lui Ceaikovski şi Bedrich Smetana, Ernest Hemingway, Fadeyev şi Dostoievski, Gunter Sachs şi Cesare Pavese, sau al românilor Alexandru Odobescu ori Dimitrie Anghel.

Scrierile dăruite copiilor sînt, uneori, creaţii stranii, iar creatorii lor au avut, de multe ori, destine cumplite; tragismul nefiresc al operelor lui Andersen, faţă în faţă cu frumuseţea blîndă a povestirilor contesei de Segur, o personalitate marcată de crize de isterie dementă, apoi cumplitul destin al celei mai sensibile poete a copiilor, Elena Farago.

Tot despre destin – oare ce a sublimat geniile spiritului făcîndu-le să ardă complet cu flacăra tinereţii? Mozart, Eminescu, Arriaga, Rafael Sanzio…

Muzica, o formă de comunicare superioară – o tentativă a evoluţie fiinţei spirituale? Opera prea puţin cunoscută a unui român, George Bălan – şi întrebări fără răspuns despre creaţia muzicală, ca artă, filosofie şi exprimare criptată.

Cultură şi controversă – o incursiune printre opinii iconoclaste, de la Eugen Ionesco la Zaharia Stancu, de la Bernard Shaw la  George Călinescu.

Creaţia fantezistă – realitatea sau visul, diferite doar prin convenţii? Günter Grass, Joseph Campbell sau Orwell, revolta omului contra maşinii…

Desigur, acestea sînt doar cîteva teme, vor apărea multe altele, spiritualitatea este un domeniu pe cît de vast, pe atît de invitaţional pentru abordările mai puţin convenţionale.

Emisiunea va fi difuzată pe postul 6TV – iar avancronicile vor fi publicate în România Mare. Dedic acest ciclu de emisiuni de cultură şi spirit celui mai original şi nonconformist gînditor pe care l-am cunoscut, Corneliu Vadim Tudor. Cel veşnic în mine.

Dragoş Dumitriu