Corneliu Vadim Tudor: un simbol al moralei creștine
  • 14-09-2021
  • 0 Comentarii
  • 561
  • 8

Motto: ,,În cetatea Adevărului și Dreptății tale poți fi ucis, învins, însă, niciodată”.

NICOLAE IORGA

 

Comemorăm, la 14 septembrie a.c., 6 ani de la trecerea în eternitate a lui Corneliu Vadim Tudor, personalitate plurivalentă, care a marcat viața culturală și politică a țării. Convingerile și acțiunile sale au fost clădite pe Credință, Patriotism, Adevăr și Dreptate. Detractorilor lui și celor care i-au contestat onestitatea și sinceritatea discursurilor și pozițiilor sale publice, le vom readuce în memorie cîteva dovezi incontestable, care ilustrează adevărul despre omul care a fost numit de popor Tribunul.

La data de 5 iunie 1989, Corneliu Vadim Tudor a adresat o scrisoare lui Ceaușescu, înregistrată la C.C. al P.C.R. cu nr. 38975, avînd următorul conținut: ,,Vă înaintez alăturat carnetul meu de membru de partid și legitimația de ziarist AGERPRES – act care reprezintă demisia mea din ambele calități. Această decizie a fost determinată de: 1) Hotărîrea funcționarilor Primăriei Capitalei de a demola casa din Strada Buzești nr.5, unde a locuit Mihai Eminescu în anul 1882, acolo unde Poetul Național a scris capodopera «Luceafărul» și cea mai însemnată parte a publicisticii sale (...); 2) De cîțiva ani sînt un autor aproape interzis în țara mea, pe care am cîntat-o în cîteva poeme și cărți! Concret, din anul 1986 n-am mai reușit să public nici un volum, deși am predat cîtorva edituri mai multe manuscrise: «Recviem pentru mama» și «Elegii pentru vietăți» (versuri), precum și «Patriarhale», «Istorie bucureșteană» și «Alerg după o stea» (publicistică). (...) 3) Mi-au fost blocate două scenarii de film, «An nou cu bucurie», consacrat Epopeii rezistenței populare românești în perioada 1916-1918 și «Fîntîna secretă», o comedie inspirată din practica de vară a unor studenți la Istorie, pe un șantier arheologic din Transilvania. Voi adăuga, la toate acestea, și soarta incertă a piesei mele de teatru «Toată lumea știe fotbal», o comedie socială, care se tot repetă de vreo șase luni la Teatrul Tănase din București, dar iată că funcționarii de la C.C.E.S. și Primărie nu vor s-o includă în repertoriul ferm, deși ea este aprobată de C.O.M.-ul teatrului. Am ajuns oare un copil-problemă al acestui regim?”. (...)

Acum, nu știu ce mai pot zice toți cei care susțineau că ,,Vadim a fost un cîntător al regimului comunist” sau că ,,era colaborator al Securității”. Și pentru a încheia definitiv acest subiect legat de Corneliu Vadim Tudor, care nu a fost niciodată ,,omul comuniștilor”, și asta pentru că tot timpul a fost cenzurat, urmărit și amenințat de puterea statală, hai să vedem ce se află scris în Dosarul de Urmărire Informativă întocmit de Securitate la adresa domnului Corneliu Vadim Tudor, dosar aflat la C.N.S.A.S. În volumul 1, fila 240, se află telegrama telex din 13 iunie 1987, pe care Vadim Tudor i-a adresat-o generalului Ilie Ceaușescu: ,,Stimate tov. general, ne adresăm dumneavoastră ca șef de școală istorică, militar de carieră și purtător al unui nume scump: salvați ctitoria lui Matei Basarab, Biserica Sfînta Vineri din București! (...) Asemenea practici nu trebuie perpetuate. Iertați-ne pentru acest semnal de alarmă, dar la așa ceva conștiința noastră ne dictează a spune răspicat: DESTUL!”. Mai jos, operatorul înregistrării a consemnat că ,,La ora 10,30, «T» transmite telegrama tov. Gen. Doctor Ilie Ceaușescu. Semnează Eugen Barbu, Paul Anghel, Sabin Bălașa, Ion Lăncrănjan, Fănuș Neagu, Doru Popovici, Mihai Pelin, Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu și «T» (Corneliu Vadim Tudor)”. Vadim Tudor a fost un adept al Adevărului pur și al Dreptății supreme. Avea curajul să lupte pentru aceste valori, pe care le slujea și cu condeiul său neiertător. Să nu uităm că a fost regele pamfletului și, printr-o simplă glumă, te putea face să nu mai ieși pe stradă de rușine. A fost omul care avea ,,cel mai tăios, obiectiv și documentat discurs politic” (Adrian Păunescu) și cel care ,,a fost cel mai bun vorbitor al limbii române din întreaga clasă politică” (prof. George Pruteanu).

Personalitatea lui Corneliu Vadim Tudor a fost unică și de necontestat. El gîndea și acționa numai în limitele principiilor creștine, sens în care vă pot da un exemplu puțin cunoscut. Cîndva, am fost desemnat de Vadim să verific, prin sondaj, persoanele care primeau ajutor lunar în cadrul programului ,,Cina creștină”, inițiat de ,,Fundația România Mare”. Prima persoană la care m-am prezentat locuia pe Bd. Magheru, într-o vilă spațioasă, fiul acesteia fiind un om de afaceri de succes. O altă persoană beneficiară a programului amintit m-a rugat să nu dezvălui faptul că era membru PSD, iar alte 2-3 vîrstnice care primeau acest ajutor mi-au mărturisit că la alegerile prezidențiale nu au votat cu Vadim. Constatînd că erau multe astfel de situații, am solicitat, la finalul verificărilor, ca programul ,,Cina Creștină” să fie desființat, dar Vadim Tudor mi-a spus: ,,Măi omule, lasă-i, că Dumnezeu îi va judeca!”.

Puțină lume știe că Vadim Tudor, cu temperamentul său vulcanic, nemulțumit de cîte un angajat, din redacție ori de la fundație, le cerea să plece, dar a doua zi, tot el îi chema înapoi. Iubea oamenii și nu accepta să-i știe cu sufletul secat de lacrimi: ,,Mi-e milă de tot ce e viu și mă doare/ Că lumea se naște, trăiește și moare”. Cîndva, el mi-a spus: ,,Nu pot tunde iarba, că aud cum plîng florile, și iarba în pămînt se ascunde”. Cum și-a justificat simțămintele? Genial: ,,De ce simt asta? Specia umană/ E mai sălbatică ca oricînd!/ Planeta sîngerează ca o rană/ Devine fiară omul cel mai blînd”.

Nu știu cum un astfel de om a putut fi mințit, trădat și judecat de cei ce i-au stat în preajmă, cărora le-a făcut un car de bine și față de care nu a greșit cu nimic. Poate și de aceea, Corneliu Vadim Tudor, un gigant al culturii române, a intrat în Istorie și ca un autentic simbol al moralei creștine. Dacă există cineva care contestă asta, să o facă doar în fața bunului Dumnezeu!

VALENTIN TURIGIOU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite