Copiii din Valea Tigrului și sclavii din Valea Javrelor
  • 07-07-2021
  • 0 Comentarii
  • 1102
  • 1

Motto: „Civilizaţie de soi/ În cel mai ordinar limbaj,/ Salubritate şi gunoi/ Şi javre la ecarisaj”.

Adrian Păunescu – „Salubritate”

 

Cu o săptămînă înaintea celebrei ,,4th of July”, cel mai important funcționar al Ambasadei SUA la București a reluat tradiția călcării în picioare a suveranității României. O tradiție iubită de românii ajunși în funcții, reprezentanți ai unui popor ajuns acolo unde și-a dorit: membru în Uniunea Europeană și NATO. Pe scurt, un popor ajuns slugă. Sclav! Un popor care mulțumește în genunchi pentru că i se face onoarea de a-i fi jecmănită țara. Înrobită! Așa încît vrednicul reprezentant de rangul ,,ț” al stăpînului american ne-a bucurat cu o călcătură zdravănă pe cap, iar noi, prin glasul președintelui, al premierului, al miniștrilor, liderilor politici etc. etc. i-am mulțumit fericiți, urînd din toți bojocii fizici sau digitali ,,Happy 4th of July!!!”.

Îmi aduc aminte cu nostalgie de anii ’80, cînd, numai de ziua Coreei de Nord rula, în fiecare an, filmul ,,Copiii din Valea Tigrului”.

Mă rog, era ceva cu niște copii care ajungeau cu greu iarna la școală, dar a auzit Marele Conducător de ei (Kim Ir Sen era, la vremea aceea, prietenul nostru de suflet) și le-a trimis un autobuz. Ei bine, ani de zile după 1990 mi-am adus aminte cu dor și nostalgie de manifestările de bucurie ale micilor nord-coreeni – hohotele de plîns de bucurie, inimitabile, dar mai ales privirile acelea extatice, de parcă soarele lumina din mijlocul pupilelor dilatate! Și nu, nu era soarele, ci era mai mult, era însuși tovarășul Kim! Ei bine, dorul de acea minunată înflăcărare mi-a trecut în ultimii ani, datorită extazului manifestat de cei care vorbesc – sau ascultă numai! – despre SUA! Că e vorba de penibilul corupt de la Washington, că e vorba de cine știe ce dilimandros de general care bate cîmpii cu amenințările, că vine una cu mutra de escroacă patentată a Victoriței ,,Fuck UE”, că vine un chinezuț de mîna a șaptea de la Departamentul de Stat – sau chiar un emigrant român pîrît ambasador– ei bine, același extaz îl vedem! Ca la copiii din Valea Tigrului! Ochii le strălucesc, gura rămîne întredeschisă între extaz, lipsa oxigenului și rahatul neînghițit încă… așa arată politicienii, ziariștii și, desigur, activiștii civici care vorbesc sau doar ascultă vorbindu-se despre SUA!

Ah, ce minunat! Dar asemănarea cu copiii nord-coreeni merge mai departe: de fapt, micuții nu se bucurau că le trimite Kim Ir Sen un autobuz, ci extazul îi cuprinsese pentru că Marele Conducător auzise de ei! Că se gîndise la ei! Păi așa este și cu micuții ,,nord-coreeni” varianta românească – ei nu se bucură pentru că ,,marele frate” le dă ceva – ci pentru că a auzit de ei sau au avut prilejul să-i aducă niște osanale! E marele moment al vieții lor! Că, oricum, Marele Frate nu le/ne dă nimic în afară de un călcîi pe creștet și un șut în dos! Sau, mă rog, pe unde apucă și el… că sînt prea mulți la coadă.

Da, am apelat la această duioasă amintire, fiindcă nu știu cum altfel puteam vorbi de Cîțu, Geoană, Aurescu, Ciolacu și restul insectarului!... Îmi aduc brusc aminte de regretatul Dan Mucenic și celebra lui replică: ,,Ăla-i om?!”. Zic și eu acum: ,,Ăștia-s oameni?!”. Dar, hai să fim serioși – îmi cer scuze față de nord-coreeni, un popor pe care îl respect, pentru că au trecut prin greutăți uriașe și au construit o țară, își fac propria politică, ba chiar le dau peste bot americanilor non stop! Poate că unii dintre cei care strîng din dinți dar își apără demnitatea sînt chiar acei copii din Valea Tigrului, sau copiii copiilor lor! Păi cum să-i compar eu pe acei oameni dîrji, cu javrele care ling ciolanul întins și mușcă, la comandă, chiar mama care le-a dat naștere! De bună seamă, trebuie să îmi cer scuze! Chiar dacă există niște evidente asemănări ale manifestărilor, copiii din Valea Tigrului merită tot respectul, nu ca javrele și robii din Valea Sclavilor!  

Mă veți întreba de ce Valea Sclavilor? De ce sclavi, e simplu – o demonstrează în fiecare zi atît poporul, cît și conducătorii. Așa-zișii conducători, javrele, care nu fac decît să slugărească străinătatea, mai ales SUA! Iar poporul… ce să vezi, îi alege din nou, tot pe ei, pe javre! Poporul… mai convins, mai docil, mai slugarnic! Mai gata să sară la beregata celui de lîngă el dacă i se spune sau are ceva de cîștigat!

Apropo – nu vedeți zilnic bătăi pe stradă, încăierări sîngeroase, din nimic? Știți ce sînt astea? Manifestări ale unor frustrați, care primesc zilnic palme, sînt călcați pe cap și umiliți cu largul lor accept – iar cînd prind și ei pe unul mai slab se răzbună, își varsă frustrarea, neomenia din ei… lașitatea de a nu fi om! Da, din păcate acesta e poporul, în bună măsură! Un popor de sclavi, a căror dorință este să arate că omul de lîngă este și mai sclav!

Niciodată un om liber nu ar umili pe cel de lîngă el! Nu ar sări să-l lovească din nimic, să-l snopească, să-l insulte și să-l umilească! Numai un sclav degenerat poate face asta! Și sînt tot mai mulți, din păcate, o vedem zilnic… Aici ne-au adus javrele care ne conduc, urmînd comanda stăpînilor! Și, da, visul fiecărui sclav este să ajungă javră – să aibă cotețul său, cît mai mare, cu cît mai multe potăi cu care să se împerecheze, să se plimbe cu coada cît mai sus – iar stăpînul să se uite la el, poate chiar să-i scuture lanțul sau să-l alinte cu un bombeu între coaste! Astea sînt javrele din Valea Sclavilor!

Dar de ce Vale? Că doar țara avea munți, aveam ape… Nu, greșit, sclavii nu mai au nimic! Nici munți, nici ape, nici dealuri, nici păduri! Sclavii și javrele au dat tot și li s-a luat tot! De acum soarta lor va fi să trăiască într-o vale, de pe ale cărei culmi laterale să fie supravegheați. Care cum încearcă să iasă, e văzut și lovit în plin! E terminat urgent!

În Valea sclavilor nimeni nu se poate ascunde! Totul e sub control, ochii stăpînilor, ai Marelui Frate, ai haitei de la Bruxelles, văd tot, simt tot – iar javrele lor sînt gata să sară și să execute! Pe oricine – nu mai există frate, prieten, totul este de executat dacă interesele stăpînilor o cer!

Ah, da, interesele stăpînilor… Păi nu mai există altceva! Pentru javre, interesele stăpînilor sînt prioritare, nu există interesele Văii – pentru că, se știe, fără stăpîni, Valea ar fi atacată și ocupată de… Cum de către cine? Păi nu atrag atenția stăpînii, zilnic, asupra amenințării urșilor din pădurea roșie? Cum adică, nu e nici un semn că ar exista vreo amenințare de acolo? Că niciodată urșii nu au atacat dacă nu li s-a băgat bățul printre copaci? Asta-i bună!... Dacă stăpînii spun că urșii nu fac toată ziua decît să pună la cale atacul asupra Văii Sclavilor, atunci javrele preiau și transmit mesajul, iar sclavii, gata, execută: muncesc mai mult, plătesc mai mult, ca stăpînii să ne poată apăra de urșii cei periculoși!

Și uite tot așa… În fine, nu are rost să mai continui… V-ați dat seama de ce trebuie să-mi cer scuze de la copiii din Valea Tigrului. Cum să-i compar cu javrele și cu sclavii? Da, îmi veți vorbi de sărăcia lor, de lipsa de ,,libertate”… Stați așa – voi, care aduceți această obiecție – ce sînteți, javre sau sclavi?...

Ei, dar ce să vezi, mai sînt o categorie, foarte mică – și care nu sînt nici javre, nici sclavi. Despre ei se spune că țin cu urșii! Că să plece în pădure, să nu mai stea în Vale… Ce spun ei că vor, de fapt? Să trezească sclavii, să le scoată juvățul de la gît, să oprească trepanația colectivă. Sigur că, fiind om serios și aliniat din Valea Sclavilor, nu poți spune decît că ăștia sînt nebuni! Că nimeni să nu se uite la ei, să nu-i aleagă - sînt ,,conspiraționiști”! Adică? Adică nu ascultă de javre și nu cred în superioritatea absolută, de netăgăduit, a stăpînilor. Cum să fie normali la cap asemenea oameni?... Cum?...

Ca să vă lămuresc pe deplin, voi încheia reluînd un fragment din discursul funcționarului Ambasadei, dar reinterpretat pe înțelesul celor din Valea Sclavilor. Desigur, fiind o ficțiune, nimic din ce veți citi nu are legătură decît cu Valea Sclavilor.

,,Parteneriatul Strategic a dat o viziune asupra viitorului Văii Sclavilor, dar cei care au transformat potențialul în realitate pentru sclavi și națiunea stăpînilor au fost mulți dintre javrele prezente astăzi aici”.

,,Parteneriatul nostru a adus pace și i-a protejat pe cei vulnerabili de urșii care i-ar fi tratat ca pe o pradă. Eforturile neobosite ale Văii Sclavilor de îmbunătățire a interoperabilității și cooperării cu Stăpînii, angajamentul său de a-și moderniza armata și de a încorpora cele mai performante capabilități de apărare disponibile ne permit tuturor să răsuflăm ușurați”.

,,În urmă cu numai o lună, Marele Frate a declarat că un element de bază al politicii de securitate națională a Stăpînilor este combaterea corupției și că aceasta aduce amenințări nu numai la adresa securității noastre, ci și a eforturilor noastre de dezvoltare și chiar la adresa democrației. Valea Sclavilor a dat dovadă de putere și voință de a lupta împotriva corupției; continuarea devotamentului față de statul de drept va contribui la eradicarea ultimelor rămășițe care bîntuie/mai afectează această națiune. Sîntem mîndri că am ajutat Valea Sclavilor să promoveze statul de drept și continuăm să vă fim alături în aceste eforturi”.

,,Poziția adoptată de Valea Sclavilor în ceea ce privește evenimentele din Pădurea Roșie vorbește de la sine – este numai unul dintre cele mai recente exemple cînd Valea Sclavilor a apărat valorile lumii democratice”.

,,Ne-am săturat de actorii maligni constanți și de intimidările, corupția și propaganda urșilor. Vom continua să lucrăm împreună la conturarea viitorului națiunilor și popoarelor noastre, iar acele țări (urșii!) care își tratează poporul și vecinii ca pe o pradă și caută numai să semene discordie aparțin trecutului”.

,,Mulțumim Văii Sclavilor și pentru că a îngreunat semnificativ munca formatorilor de opinie maligni și a propagandiștilor (urșilor)”.

Dar, gata, să încheiem totul într-o notă optimistă: hai să tratăm mai departe totul ca o poveste – pentru că, desigur, România nu e Valea Sclavilor și nici nu e condusă de javre. Ah, da, scuze, am încurcat în titlu javrele cu sclavii – ce să zic, pînă la urmă am împlinit un vis al majorității sclavilor: speră să devină o javră. Așa că, la un moment dat, cînd stăpînii vor fi mulțumiți de evoluția statului de drept, vom putea deveni Valea Javrelor.

DRAGOȘ DUMITRIU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite