Deunăzi, cum stam la birou și lucram ceva, numai ce aud că telefonul începe a zbîrnîi să mă scoale și din mormînt. La început, nu aș fi vrut să răspund, neștiind cine s-a trezit să mă deranjeze... Văzînd insistența cu care eram sunat, de parcă ar fi luat foc Bucureștiul, răspund enervat, ce e drept, neștiind cu cine voi avea de-a face:

– Alo! Alo!... zic eu.

De dincolo, o voce de femeie, cred că nu avea mai mult de cincizeci de ani, pe un ton extrem de protocolar, își declină numele, după care începe a turui:

– Sînt de la o firmă de medicamente și facem un sondaj să aflăm ce fel de medicamente iau oamenii acum. În ce condiții și ce cantități, de la care farmacii sau lanțuri farmaceutice...

Auzind cuvîntul ,,cantități” mă cutremur – oare acum românii consumă așa de multe medicamente? Zău că mă trec fiorii și dau să intervin:

– Dar nu înțeleg...

Vocea acelei femei nici că se mai opri și nu-mi dădu și mie posibilitatea de a interveni în vreun fel... Dumneaei o ținea morțiș, dorind să afle cît mai multe date de la mine, pentru ca, în felul acesta, să-și poată completa chestionarul, întrebîndu-mă cine îmi prescrie medicamentele, vîrsta medicului de familie, cu ce combinări de ceaiuri îmi iau bulinele, și tot felul de chestii din astea, care începuseră să mă enerveze peste măsură. Văzînd că nu încetează, plictisit din cale-afară și supărat că-mi stricase buna dispoziție și elanul de lucru, o întrerup și-i zic:

– Doamnă, am înțeles care e scopul chestionarului dumneavoastră, numai că nu ați dat peste persoana potrivită. Pentru că eu sînt un alcoolic notoriu... Și putem vorbi cît doriți, dar mai ales despre vodcă... De data aceasta, cu mine nu ați nimerit-o. La revedere. Pa!

Și închei convorbirea, rîzînd în sinea mea. Eu, care sînt un luptător înverșunat împotriva alcoolului, oare cum de mi-a trecut prin cap să spun așa ceva? Ce-o fi zis biata femeie?... De data asta, iată că nu i-a ieșit așa cum se aștepta, probabil. În rest, timp irosit, fără un rezultat final, pe cheltuiala propriului buzunar... Deoarece, în zilele noastre totul costă, chiar și convorbirile telefonice, nu?!

ION MACHIDON,

directorul revistei ,,Amurg sentimental”