Cînd scriam despre minciuna clima­tică și despre planul comuniștilor ires­pon­sabili de la Bruxelles de a distruge toate sistemele de irigații, canalele de navigație și barajele din statele UE ca să ne întoarcem la natură și la cum erau lucrurile înainte, se pare că nu aberam cum probabil au crezut unii. Cînd inginerii hidrotehnicieni au făcut barajele hidroelectrice pe rîuri, nu s-au gîndit doar să producă electricitate, ci și să regleze debitul apei și să ne ferească de inundații, motiv pentru care majoritatea acestora erau construite exact pe zonele inundabile. Rezultă de aici că specialiștii trebuie ascultați, nu ocoliți după cum dictează interesele unor inculți, unor proști, ajunși vremelnic în funcții de conducere, votați de ignoranți și needucați care în timpul liber aruncă cu ulei pe picturi ale unor oameni talentați, fiindcă așa cred ei, nebunii, că salvează planeta. E drept că unii din ei s-au ales cu ani de închisoare, prea puțini pentru fapta comisă, dar generațiile astea pierdute și îndoctrinate cu dobitoceniile astea climatice și învățate să nu muncească și să primească totul de-a gata fiindcă ei au drepturi, trebuie să fie înlocuite cît mai rapid.

Vreau să scriu în acest articol despre inundațilie din Valencia și despre faptul că la producerea lor a contribuit și dezafectarea, de către guvernul Spaniei, cu bună știință, a unor baraje pentru că, nu-i așa, trebuiau să respecte directivele inconștienților de la Bruxelles privind mediul. 

Iată ce scrie site-ul efasdearagon.es, ce aparține unei structuri care de peste 50 de ani se ocupă de formare profesională în această țară: „Spania își continuă eforturile de a distruge barajele hidraulice, în ciuda valorii pe care acestea o au în furnizarea de apă a regiunilor în care au fost construite. O cale sinucigașă care amenință agricultura și creșterea animalelor a mii de fermieri. În 2021, Spania a condus clasamentul țărilor europene cu cel mai mare număr de bariere împotriva furtunilor. Conducerea în acest tip de activitate este incontestabilă și în 2021 au fost demolate 108 structuri, cu mult înaintea celor 40 din Suedia, 39 din Franța, 16 din Finlanda sau 10 din Marea Britanie. Nemulțumit de asta, un an mai tîrziu, în 2022, Ministerul Tranziției Ecologice a lăsat necheltuite mai mult de jumătate din investițiile care erau planificate pentru realizarea lucrărilor hidrotehnice și doar 100 de milioane din cele 210 milioane planificate au ajuns să fie investite în stații de tratare și alte lucrări.

În 20235 guvernul lui Pedro Sánchez plănuiește să demoleze cel puțin două baraje foarte importante pe termen scurt. Primul dintre ele ar fi barajul Valdecaballeros din Cáceres. Acest baraj a fost creat pentru a răci două reactoare nucleare care nu au fost niciodată finalizate. Cu toate acestea, a furnizat apă la peste 3.000 de oameni, pe lîngă faptul că a irigat 20.000 de hectare folosite de fermierii din zonă pentru a-și hrăni animalele. Ordinul de aprobare a demolării este deja publicat în BOE, dar atît președintele Guvernului Regional Extremadura, cît și locuitorii zonei se opun ferm acestei decizii pînă în punctul în care un vecin a început lunea trecută greva foamei în semn de protest. 

Al doilea este barajul Toranes din Teruel construit pentru utilizare hidroelectrică de către Iberdrola, care va fi demolat prin ordin al Ministerului Tranziției Ecologice după expirarea concesiunii. Locuitorii localităților din zonă denunță că apa este folosită atît pentru irigații, cît și pentru stingerea incendiilor. Guvernul susține că obiectivul acestui tip de politică este recuperarea cursului natural al rîurilor și al habitatelor acestora. Cu toate acestea, cînd aprofundăm puțin în chestiune, vedem că totul răspunde încă o dată la obiectivele agendei 2030, mai exact vorbim de 6.6, care spune literalmente că ecosistemele legate de apă trebuie restaurate, inclusiv rîurile, acvifere și lacuri. La această situație se adaugă și golirea mlaștinilor din Extremadura pentru a produce energie electrică ieftină Mai exact, luna trecută s-au irosit 46 de miliarde de litri de apă, ceea ce echivalează cu alimentarea a 600.000 de locuitori pe un an. Pe scurt, ne confruntăm cu un nou atac care vizează încetarea agriculturii și creșterea animalelor țării și privatizarea unei resurse precum apa pentru că o populație fără resurse proprii este o populație fără libertate”.

Pe aceeași temă scrie și site-ul derechadiario.com în traducere „Ziarul de dreapta”, în articolul din 4 noiembrie 2024. Citez: „Distrugerea barajelor din Spania: sute de morți și mii dispăruți. Agenda 2030 cere țărilor să-și distrugă barajele, lucru care a avut consecințe mortale în Spania. Diferitele guverne ale Spaniei, în conformitate cu obiectivele Agendei 2030 a ONU, au adoptat măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice, care includ distrugerea barajelor și rezervoarelor. Această politică, promovată cu scuza «refacerii albiei naturale și conservării ecosistemului fluvial», a avut ca rezultat demolarea a sute de infrastructuri de reținere a apei.

Episoadele grave recente de inundații din mai multe regiuni ale țării, mai ales după DANA din Valencia, au scos la iveală efectele periculoase ale acestor demolări și consecințele acestor politici verzi asupra vieții cetățenilor.

Agenda 2030 a Națiunilor Unite, și în special Obiectivul său 13, solicită țărilor să adopte măsuri urgente pentru «atenuarea efectelor schimbărilor climatice», inclusiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prevenirea fenomenelor meteorologice extreme. În acest cadru, demolarea barajelor a devenit un instrument de «naturalizare» a rîurilor și de a promova astfel biodiversitatea. Spania a îmbrățișat fără îndoială această politică, devenind țara lider din Europa în demolarea structurilor fluviale, cu 560 de rezervoare și diguri distruse în ultimele două decenii. Potrivit guvernului socialist al lui Pedro Sánchez, demontarea acestor rezervoare ar permite rîurilor să-și recupereze debitele naturale și revitalizarea ecosistemelor acvatice. Cu toate acestea, această decizie a lăsat milioane de oameni expuși la consecințele devastatoare ale ploilor intense, crescînd riscul inundațiilor care erau anterior în mare parte conținute de aceste structuri.

Inundațiile recente din Valencia i-au determinat pe mulți să se întrebe dacă demolarea unor baraje, precum Retuerta din Ávila, Robledo de Chavela din Madrid sau cel mai recent, de pe rîul Ter, a agravat impactul ploilor prin părăsirea canalelor fără capacitate de reținere a apei. Se știe că, în situații de inundație, rezervoarele controlează debitul rîurilor și împiedică inundarea apei în zonele locuite sau cultivate. Prin urmare, prin reducerea numărului acestor infrastructuri s-au redus și barierele care împiedicau înaintarea torenților. Mai mult, guvernul spaniol a alocat 2,5 miliarde de euro pentru demolarea barajelor pînă în 2030, lucru care practic amenință viața oamenilor. 

În timp ce unele națiuni alocă resurse pentru a consolida infrastructura de protecție a apei, Spania continuă să demonteze barajele cu scuza «refacerii rîului»”.

Firește că dacă le veți spune progresiștilor lucrurile astea automat veți primi răspunsul că nu e adevărat și sînt minciuni ale extremei drepte. Prin urmare, ceea ce ne rămîne de făcut e să votăm responsabil la alegerile parlamentare ca să limităm accesul la decizii de felul acesta al unora care nu au coloană vertebrală.

IOAN TEODOR