„Comportamentul hrăpăreț al americanilor ajunge să confirme un articol publicat în revista «Flacăra» din luna august a anului 1962, intitulat «International Scaraoțchi Company», care vorbea exact despre această poftă de înavuțire a corporațiilor din SUA și despre lipsa lor de scrupule”. Așa îmi încheiam articolul intitulat „Obiectivele Americii” din data de 12 decembrie 2022, gîndindu-mă că, dacă am ajuns să consider actual un articol de acum 60 de ani, scris într-o revistă din România condusă de Gheorghiu-Dej, asta nu poate însemna decît că ne-am întors de unde am plecat. Voi relua și voi comenta aici fragmente din acel articol, completîndu-l, desigur, cu realitățile anului 2022 pentru a vă avertiza asupra pericolului imminent de repetare a istoriei.
Articolul începea astfel: „La cartierul general al blocului NATO, de la Paris, a avut loc una din reuniunile protagoniștilor acestei alianțe agresive. Personajele prezente nu erau însă nici miniștri și nici generali, ci maxi businessmeni, versați în tranzacții-mamut. Întîlniri asemănătoare au avut loc – desigur, în alt cadru – și înaintea celui de-al II-lea Război Mondial. În anii de după război, însă, ele s-au ținut periodic în «momentele-cheie». Prima, în mai 1954, la hotelul «Bilderberg» din Oosterbeck (Olanda); în martie 1955, la Barbizon, lîngă Paris. Participanții la aceste consfătuiri au devenit cunoscuți sub numele de «grupul de la Bilderberg», după numele hotelului unde s-au întîlnit pentru prima dată. Ei se adună periodic, constituind un fel de «consiliu al zeilor» marii finanțe imperialiste, care coordonează acțiunile oligarhiei finan­ciare internaționale și își fixează punctul de ve­dere în legătură cu problemele politicii interne și inter­naționale a țărilor capitaliste. Reuniunile lor seamănă cu o ședință de guvern – mai bine-zis «supra­guvern». În cadrul lor se pun la punct probleme ca: împărțirea piețelor, schimbul de patente industriale, standardizarea producției; în atenția participanților stă, mai ales, militarizarea continuă a economiei țărilor capitaliste”.
După cum observați, alianța militară din care țara noastră face parte era considerată a fi una agresivă de către semnatarul acelui articol, lucru firesc dacă ținem cont că ei erau atunci inamicul. Istoria ne-a dovedit că, din păcate, au avut dreptate, NATO demonstrînd pe parcursul deceniilor care au trecut că nu e deloc o alianță defensivă, ci una ofensivă, pentru că doctrina „atacului preventiv” care justifică agresiunea sub cuvînt că te aperi e una de o ipocrizie totală cum, de altfel, sînt și cei care au inventat-o.
Conform Wikipedia, „Grupul Bilderberg este o organizație cu agendă globalistă, ce include lideri politici din lumea occidentală, oameni de afaceri și academicieni. Reuniunile au loc anual, începînd din 1954. Fondatorii grupului au fost magnații David Rockefeller și familia de bancheri Rothschild. Grupul este puternic exclusivist și se reunește anual pentru a promova o apropiere între Europa și Statele Unite ale Americii. Organizația are o agendă globalistă și afirmă că noțiunea de suveranitate națională este depășită. Din cauza caracterului secret al întîlnirilor și a refuzului de a emite comunicate de presă, grupul a fost acuzat adesea de comploturi la nivel mondial. Grupul nu are pagină de internet și nici o întîlnire nu este înregistrată. Din Grupul Bilderberg fac parte cam 180 de personalități politice, culturale, economice, universitare, ce se întrunesc în fiecare an în luna mai, alternativ în Europa și America, în aproape 50 de țări. Grupul a fost suspectat că pe agenda întîlnirii din anul 2010 s-ar fi aflat un potențial atac asupra Iranului și viitorul colaps al monedei euro. După colapsul monedei euro, soluția salvatoare pentru ieșirea din criză ar fi impulsionarea apariției unei monede mondiale, emisă de o bancă centrală globală. Aceasta s-ar traduce prin încercarea de a face din FMI un fel de Trezorerie mondială, sub egida ONU”.
Iată că există niște oameni care de peste 60 de ani manevrează lumea prin toate mijloacele de care dispun. Aceste familii super bogate erau cunoscute și descrise încă de acum 60 de ani, de ziariștii de la „Flacăra”, așa cum puteți citi în rîndurile ce urmează: „Acestea formează vîrful piramidei, fiind urmate de un alt grup compus din 90 de familii mai puțin bogate și din încă 350 de familii de milionari nu atît de influente și bogate, dar care n-au putut  fi absorbite ori strivite de cercul privilegiat al celor 60 de familii din fruntea ierarhiei; acestea și-au subordonat întreaga economie, aparatul de stat, forțele armate, presa etc. Puterea lor nu se limitează la Statele Unite. Datorită uriașelor investiții de capital plasate în străinătate, monopolurile americane și-au întins tentaculele asupra întregii lumi capitaliste. În cadrul celor 60 de familii există o rețea încîlcită de relații de familie și de afaceri, de participări reciproce ale unora la întreprinderile celorlalte. Din acest labirint se desprind contururile cîtorva grupuri principale de capitaliști, între care s-a statornicit de-a lungul timpului o anumită ierarhie, potrivit puterii financiare a fiecăruia. Printre aceste grupuri erau cunoscute de multă vreme familiile Morgan, Rockefeller, Dupont și Mellon, grupurile din Chicago, Cleveland și Boston, precum și grupul Kuhn-Loeb. În ultima vreme, în acest «clasament» s-au produs anumite schimbări. Unele din aceste grupuri și-au pierdut din forță; în schimb, au apărut grupuri monopoliste noi, cum sînt acelea din California și din Texas”.
Sînt persoane cunoscute care dețin chiar și astăzi afaceri de miliarde de dolari. Cele mai multe se fac, bineînțeles, din industria de armament, lucru ce explică apetența americanilor pentru război și de ce nu pot sta deoparte de conflicte intervenind sau iscîndu-le în numele unor principii înalte de felul democrației, egalității și drepturilor omului. Nu doar în SUA există o astfel de gașcă de indivizi puși pe îmbogățire din moarte și distrugere, ci și în țările europene. Prin 1962 erau criticați capitaliștii din Franța, Germania, Belgia, Olanda, țări care astăzi au numeroase afaceri prospere în România nu în domeniul armamentului, ci în cel bancar, comercial sau de construcții și care, după ce își iau de aici profiturile uriașe (și cu largul concurs al clasei noastre politice), ne „pun tălpi” cînd vine vorba de admiterea României în Spațiul Schengen.
Iată ce scriau cei de la „Flacăra”, în august 1962 despre afaceriștii din aceste țări, între care veți regăsi multe nume cunoscute: „În Franța – în cadrul faimoasei clici a celor 200 de familii – vîrfurile principale ale capitalului financiar le constituie îndeosebi familiile Schneider și de Wendel. E drept că, în ultimele decenii, forța acestora a scăzut mult. Schneiderii, care rivalizau pe vremuri cu Vickers, au trecut în plan secundar pe piața mondială capitalistă a înarmărilor. Totuși, monopoliștii francezi nu renunță la planurile lor de a-și recîștiga vechile poziții. În acest scop, ei se aliază cu finanța vestgermană și italiană. Această alianță a luat, de pildă, forma așa-numitului «triunghi al înarmărilor», în care s-au asociat marile monopoluri producătoare de armament din Franța, Germania occidentală și Italia.
În Germania occidentală întîlnim o altă constelație de mari monopoluri. Încălcînd prevederile Acordului de la Potsdam privind decartelizarea, puterile occidentale au permis refacerea concernelor de război care îl înarmaseră pe vremuri pe Hitler. Azi ele contribuie la înarmarea Bundeswehrului. Astfel, concernul «I.G. Farbenindustrie» nu numai că a fost restabilit, dar e chiar mai puternic decît era în trecut. El a depășit substanțial forța rivalului său englez «I.C.I.». Stînd în fruntea acestui trust gigantic, proprietarii săi – grupurile Merton și Abs (care controlează, de altfel, și «Deutsche Bank», societatea «Metallgeselschaft» și altele) – se situează pe primul loc al oligarhiei financiare din Reichul de la Bonn.
Aceste mari trusturi, împreună cu partenerii lor din Belgia, Olanda, Suedia și din alte țări vest-europene, formează un păienjeniș de uniuni monopoliste, carteluri și sindicate capitaliste. Acționînd cînd mînă în mînă, cînd separat, ele își umflă averile de pe urma militarizării economiei țărilor capitaliste, de pe urma pauperizării maselor”.
Desigur, jurnaliștii de la „Flacăra” nu vedeau felul în care funcționau prin anii ʼ50, celebrele companii SovRom, prin care noi le dădeam rușilor grîul și ei ne luau porumbul, sau cum ne controlau Serviciile Secrete prin agenții lor de influență, lucru pe care îl făceau nu doar aici, ci în întreaga lume sub stindardul nobil al luptei pentru pace și al eliberării popoarelor din jugul colonial american, pe care trebuiau să-l schimbe cu cel sovietic. Desigur, sovieticii nu erau nici atunci (așa cum nici în prezent rușii nu sînt) vreun „bastion al păcii”, cum se auto intitulau, și nu vor fi niciodată, dovadă chiar recentul război pe care ei l-au început chiar dacă motivele pentru care au făcut-o pot fi comentate.
Bineînțeles că finalul articolului – care continuă în această notă pe multe pagini – este unul optimist, în ton cu realitățile acelor ani: „Imperialismul, cu ajutorul forței sale de șoc — fascismul — a încercat să împiedice, prin război, mersul dezvoltării istorice a omenirii. Dar fascismul a fost înfrînt în cel de-al II-lea Război Mondial. Întregul sistem imperialist a suferit prin aceasta o lovitură ireparabilă. Imperialismul a încercat apoi să bareze calea revoluțiilor socialiste din Europa și Asia. Și această încercare a dat greș. Socialismul a devenit un sistem mondial. Astăzi imperialismul face totul pentru a menține sistemul robiei coloniale. Dar acest sistem e pe cale de dispariție. Astfel, popoarele lumii taie unul după altul tentaculele caracatiței imperialiste. Ea se mai zbate, mai e încă extrem de periculoasă, dar forța ei este în rapidă scădere”.
După cum probabil vă dați seama, nu doar că socialismul nu a devenit un sistem mondial, ba chiar e unul care și-a dovedit ineficiența (chiar dacă noii marxiști și-ar dori să-l implementeze într-o formă nouă), dar „caracatița imperialistă” (cum o numeau ei) trăiește încă bine mersi. Că e așa, vedem cu toții doar privind în jurul nostru și dîndu-ne seama cum corupția la nivel înalt și dorința de îmbogățire și de putere globală a acestor indivizi e în continuă creștere. Am aflat de scandalul din Parlamentul European despre care am scris și eu în articolul „Criminalitatea gulerelor albe de la Bruxelles”, sau de cel care stă să explodeze în SUA, care îl are în prim plan pe fiul președintelui Biden, care a făcut afaceri dubioase prin Ucraina. Un alt exemplu despre cum miliardarii lumii se îmbogățesc pe spatele și, uneori, cu prețul vieții noastre este cel reliefat de către ziariștii de la publicația germană Politico într-un articol amplu (pe care-l puteți consulta aici https://www.politico.com/news/2022/09/14/global-covid-pandemic-response-bill-gates-partners-00053969) legat de firmele lui Bill Gates, material bazat pe o investigație jurnalistică extrem de complexă. Iată ce scriu autorii în debutul articolulului despre care vorbesc.
„Cînd a lovit Covid-19, guvernele lumii nu erau pregătite. Din America, pînă în Europa și pînă în Asia, ele au trecut de la minimizarea amenințării de a-și închide granițele, la încercări nereușite de a înăbuși o răspîndire virală care a cuprins lumea. În timp ce cele mai puternice națiuni priveau în interior, patru organizații neguvernamentale globale de sănătate au început să facă planuri pentru o luptă pe viață sau pe moarte împotriva unui virus care nu cunoaște granițe. Ceea ce a urmat a fost o schimbare constantă, aproape inexorabilă a puterii de la guvernele copleșite la un grup de organizații neguvernamentale, potrivit unei investigații de șapte luni a jurnaliștilor «Politico», cu sediul în SUA și Europa, și ziarul german «Welt». Înarmate cu experiență și cunoștințe, susținute de contacte la cele mai înalte niveluri ale națiunilor occidentale și împuternicite de relații bine consolidate cu producătorii de droguri, cele patru organizații și-au asumat rolurile adesea jucate de guverne – dar fără responsabilitatea guvernelor.
În timp ce națiunile încă dezbăteau gravitatea pandemiei, grupurile au identificat potențialii producători de vaccinuri și au efectuat investiții în dezvoltarea de teste, tratamente și vaccinuri. Și-au folosit influența pe lîngă Organizația Mondială a Sănătății pentru a contribui la crearea unui plan ambițios de distribuție la nivel mondial pentru diseminarea acelor instrumente Covid către națiunile nevoiașe deși, în cele din urmă, nu va reuși să-și țină promisiunile inițiale. Cele patru organizații au mai lucrat împreună în trecut, iar trei dintre ele au împărtășit o istorie comună. Cea mai mare și mai puternică a fost Fundația Bill & Melinda Gates, una dintre cele mai mari filantropii din lume. Apoi au mai fost Gavi, organizația globală de vaccinare pe care Gates a ajutat-o pentru a influența oamenii din țările cu venituri mici, și Wellcome Trust, o fundație britanică de cercetare cu o dotare de miliarde de dolari, care a colaborat cu Fundația Gates în anii precedenți. În cele din urmă, Coaliția pentru Inovații în Pregătirea Epidemiei – CEPI, grupul internațional de cercetare și dezvoltare a vaccinurilor la crearea cărora Gates și Wellcome au avut un aport semnificativ”.
În continuare, aflăm că „ancheta, care s-a bazat pe mai mult de patru duzini de interviuri cu oficiali americani și europeni și specialiști în sănătate la nivel mondial, a trasat drumul prin care o mare parte din răspunsul internațional la pandemia de Covid a trecut de la guverne la o circumscripție globală supravegheată privat de experți neguvernamentali. De asemenea, a detaliat conexiunile financiare și politice semnificative care le-au permis să obțină o astfel de influență la cele mai înalte niveluri ale guvernului SUA, Comisiei Europene și OMS.
Oficialii care au vorbit pentru «Politico» și «Welt» provin de la nivelurile superioare ale guvernelor din SUA și din Europa, inclusiv din agențiile de sănătate. Li s-a acordat anonimatul pentru a vorbi sincer despre modul în care administrațiile respective au abordat răspunsul internațional la Covid și ce pași greșiți au fost efectuați pe parcursul mandatului lor. Mulți dintre aceștia au tratat direct cu reprezentanții celor patru agenții globale de sănătate, unii zilnic.
«Politico» și «Welt» au examinat procesele verbale ale întîlnirilor, precum și mii de pagini de analize financiare și documente fiscale, care au dezvăluit că grupurile au cheltuit aproape 10 miliarde de dolari din 2020 – aceeași sumă ca și principala agenție din SUA însărcinată cu combaterea Covid în străinătate. Este una dintre primele contabilități cuprinzătoare privitoare la cheltuielile organizațiilor globale de sănătate în lupta globală împotriva pandemiei”.
Articolul este foarte lung și nu am intenția să-l redau aici pe tot, dar din el reiese foarte clar felul în care aceste companii s-au implicat în producerea și distribuirea de vaccinuri pe bani foarte mulți, așa cum se zvonește, fără a exista încă probe concludente, pentru simplul motiv că nu s-a declanșat o anchetă oficială legată de contractele semnate de Ursula von der Leyen, lucru pe care-l spune și Lawrence Gostin, profesor de la Universitatea Georgetown, specializat în dreptul sănătății publice: „Cred că ar trebui să fim profund îngrijorați, fiindcă spunînd-o într-un mod foarte grosolan, banii cumpără influență. Și acesta este cel mai rău tip de influență. Nu doar pentru că sînt bani – deși acest lucru este important, pentru că banii nu ar trebui să dicteze politica – ci și pentru că este un
acces preferențial, în spatele ușilor închise”. Gostin a mai spus că „o astfel de putere, chiar dacă este
propulsată de bune intenții și expertiză, este anti democratică, pentru că este extraordinar de netransparentă și opacă și lasă în urmă oameni obișnuiți, comunități și societatea civilă”. Nu sînt singurii care fac parte din această „Companie Internațională a lui Scaraoțchi” și cred că lor li se alătură și cei care, în numele protecției mediului, au gîndit trecerea de la energia poluantă la cea nepoluantă, în cadrul cunoscutului plan „Green Deal”, plan bun în esență, dar făcut „pe genunchi” doar pentru că niște „lupi tineri” nu mai au loc în industria petrolului căreia s-au gîndit să-i pună cruce, pentru a se ridica ei prin companii producătoare de baterii, mori de vînt (eoliene), mașini electrice etc.
Această companie internațională a răului nu va putea fi distrusă niciodată de oameni, fiindcă e prea întinsă și prea puternică pentru noi. O singură forță i se poate opune și o poate destrăma: Dumnezeu. Lui trebuie să ne rugăm și de la El trebuie să așteptăm salvarea, așa cum spune și psalmistul: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei. Mai bine este a Te încrede în Domnul, decît a Te încrede în om. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decît a nădăjdui în căpetenii. Toate neamurile m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrînt pe ei”.
Vă doresc acum, la început de an, sănătate, liniște și pace, și multă nădejde în El!
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA