Luați de vîrtejul vieții, ne ducem traiul, mai bun, sau mai rău, mînați de vremuri și de vremi, fără să știm unde vom ajunge. Parcă nimic din viața normală cu care am fost învățați nu se mai regăsește astăzi și cu atît mai puțin în ceea ce se prefigurează pentru viitor. Civilizația, care este cultura privită în acțiunea sa de transformare a oamenilor și a societății, se schimbă într-un ritm amețitor. Cînd au sosit Craii de la Răsărit, ne-au adus ,,lumina” lor și ne-au făcut ordine în viață și în cultură după propria lor vrere. Din acel însîngerat decembrie 1989, am recîștigat libertatea și am optat pentru capitalismul aducător de prosperitate. S-a produs o nouă configurare a societății noastre, în care lumina, de această dată, vine din Apus, cu valorile și prioritățile lui politice, sociale și culturale. Dar despre ce cultură și civilizație vorbim astăzi? Păi, cea în care, potrivit noilor principii care promovează (?!) de la cel mai înalt nivel, în centrele de putere ale lumii, politicile alimentare pentru produsele modificate genetic sau carnea artificială, susținerea fără limite a mișcării LGBTQ (și impunerea reprezentanților ei în detrimentul meritocrației), prezentarea, în documentare și filme - ,,bazate pe reconstituiri și mărturii ale experților” - a unor evenimente și personaje istorice, ca fiind cu totul altfel de cum le știam (cum ar fi acela că regina Cleopatra ar fi fost o femeie de culoare). Sau, de pildă, schimbarea titlurilor și a unor pasaje întregi din literatura universală (,,Zece negri mititei”, capodopera Agathei Christie, care a devenit ,,Au fost zece”; cartea lui Mark Twain, ,,Aventurile lui Huckleberry Finn”, care este contestată pentru că ar fi rasistă și ,,este inadecvată pentru copii”). Oare nu e prea mult? Eliminarea sau cenzurarea unor opere clasice, inclusiv pe motive politice (,,incorecte politic”)
nu poate duce la nimic bun. Generațiile viitoare nu vor mai avea habar de asemenea creații, care au deschis drumuri noi în cultura omenirii. În schimb, li se inculcă noi tendințe... De fapt, un soi de reformă social-politică, de natură să restabilească ,,normalitatea” adevărată a vieții publice.
E vorba de apariția mișcării WOKE (Trezirea) în SUA, care stîrnește multe controverse și chiar îngrijorări, inclusiv în lumea academică. Despre ceea ce înseamnă acest nou curent și despre efectele sale, filozoful Andrei Pleșu a scris recent în ,,Dilema Veche”, aducînd cîteva elemente lămuritoare: ,,«Progresism», redefinire a «normalității», nimic nu e bun, totul trebuie schimbat! Noțiunea de «sex» e înlocuită cu cea de «gen» și devine opțională. Schimbarea sexului echivalează cu o mutilare îndreptățită a minorilor. Modificarea sistemului educațional, a pedagogiei tradiționale: comitetele studenților impun cine predă, ce se predă, cine poate conferenția. În nord-estul SUA, la marile universități, raportul profesorilor «progresiști» față de cei conservatori este de 8 la 1. La Universitatea Harvard, șansele unui candidat de a fi admis sînt de 36% pentru albi, 75% pentru hispanici, 95% pentru negri. Trebuie desființată organizarea socială bazată pe merit. Notele și premiile trebuie desființate. Matematica e rasistă și trebuie desființată (!!!). Este încurajată, ca fiind «reparatorie», imigrația ilegală. Operațiuni de îndoctrinare a tinerelor generații. Atitudine antifamilie. (…) Lista de mai sus poate continua. Explicațiile, cîte sînt, sînt greu de rezumat. Nouă, celor din Est – subliniază A. Pleșu –, multe dintre derapajele
enumerate ne răscolesc unele amintiri ideologice și sociale trăite mai ieri… Dar dacă nu ai memoria totalitarismului de extremă stînga – cazul societății americane –, nu poți nici pricepe, nici vindeca răul”.
Ne uităm la toate acestea – care vin dinspre partea ,,bună” a lumii – cu neliniște și cu preocupare. Ne rămîne doar speranța că o asemenea schimbare bulversantă nu va ajunge niciodată și pe plaiurile noastre. Fiindcă o națiune fără cultură sau în care se modifică fără noimă idei, tradiții, opere de artă, creații validate de-a lungul vremii - tinde să-și piardă identitatea și devine o națiune aflată în bătaia vîntului.
LILIANA TETELEA