Ciocnire periculoasă: Grecia și Turcia se întreaptă spre o escaladare a conflictului pe mare
  • 17-08-2020
  • 0 Comentarii
  • 779
  • 0

Confruntarea dintre Atena și Ankara, provocată de dispute teritoriale și lupta pentru drepturile de a extrage minerale pe platoul continental, a ajuns la un nou nivel. Fregatele forțelor navale din cele două țări s-au atins reciproc în timpul manevrelor în zona de operare a navei de cercetare turcești Oruç Reis. Daunele fizice aduse navelor probabil nu sînt majore, însă faptul în sine este un avertisment serios cu privire la cît de repede se poate transforma conflictul politico-diplomatic într-o fază mai severă. Situația se încălzește și datorită Franței, care este de partea Greciei, consolidînd grupul militar din estul Mediteranei.

„Ușor atins”

Ciocnirea navelor de război ale forțelor navale din Turcia și Grecia a survenit în urma confruntării dintre cele două țări din estul Mediteranei. Această regiune, în ultimele luni a devenit locul conflictului tot mai mare dintre Atena și Ankara în privința disputelor teritoriale și a cererilor privind dreptul de a efectua explorări și producții de minerale.

Nu există prea multe date oficiale cu privire la incident, în principal incidentul poate fi evaluat prin rapoartele media. De exemplu, portalul grec ArmyVoice, specializat în subiecte militare, a scris că fregata turcă Kemal Reis și omologul său grec Limnos doar „s-au atins ușor”, probabil în timpul manevrelor. Se presupune că incidentul a avut loc în zona în litigiu, unde se afla vasul de cercetare turc Oruç Reis, precum și navele de război din ambele țări. Conform site-ului amintit, fregata din clasa Barbaros din Turcia va avea acum nevoie de reparații. Ministerul grec al Apărării a confirmat semi-oficial incidentul, dar a arătat în mod transparent „un acord tacit de a nu acorda prea multă importanță incidentului”.

Ziarul grec Kathimerini notează că ciocnirea a fost probabil vina căpitanului navei turcești. Fragata greacă, care a luat parte la exerciții navale comune cu Franța, nu a fost deteriorată, susține ziarul.

În mass-media turcă, desigur, incidentul este descris într-un mod complet diferit - de exemplu, se spune că daunele au fost provocate unei nave grecești, nu unei nave tucesti. Președintele Recep Tayyip Erdogan a afirmat chiar că orice încercare de a ataca nava de cercetare turcă va trebui să plătească un „preț ridicat”. ,,Au primit deja primul astfel de răspuns astăzi”, a spus liderul turc fără să adauge detalii.

Semnificația poveștii fregatei nu se limitează cu siguranță la consecințele „contactului” fizic al celor două nave - consecințele materiale sînt probabil minime. Un alt lucru este important - incidentul arată cît de subțire este linia confruntării diplomatice dintre Atena și Ankara, în traversarea căreia părțile riscă să cadă într-o confruntare puternică, din care va fi mult mai dificil de ieșit.

În același timp, scenariul militar - pînă acum sub forma unei demonstrații de forță, și nu prin folosirea efectivă a acestuia - este jucat de cel mai important aliat al Greciei în Uniunea Europeană - Franța. Președintele Emmanuel Macron a anunțat pe 13 august a.c. că republica își consolidează prezența militară în estul Mediteranei - în special, fregata Lafayette este trimisă acolo. Paris a făcut acest pas după o conversație telefonică între Macron și premierul grec Kyriakos Mitsotakis. Lafayette se va alătura transportatorului elicopterului Tonnerre, care a plecat din Larnaca, și  care a fost implicat și în exercițiu. În plus, două avioane de luptă franceze Rafale, care participă la manevre, vor rămîne în regiune - sînt transferațe de la baza din Cipru, în Creta. Consolidarea grupului a fost considerate temporară, dar Paris nu a oferit  date specifice și exacte în acest sens.

Nu este prima dată cînd Palatul Elysee se implică în conflictul mediteranean dintre Atena și Ankara. Așadar, la sfîrșitul lunii iulie, Macron a cerut UE „să pedepsească Turcia pentru încălcarea suveranității Greciei și Ciprului” și a criticat planurile Ankara pentru explorarea geologică în apele Mării Mediterane, pe care Atena le consideră proprii. Relațiile dintre Franța și Turcia, în general, trec prin momente dificile - aici putem aminti recentul scandal de spionaj și incidentul cu încercarea eșuată a ofițerilor navali francezi de a inspecta o navă de marfă turcească. În plus, situația din Libia, în care Parisul și Ankara susțin părți diferite în conflict, este un factor grav pentru cele două țări.

Pe frontul diplomatic

La Atena, oficialii au anunțat deja că își vor informa colegii din Uniunea Europeană despre incidentul cu fregatele. Nu se poate exclude că, dacă Bruxelles crede în versiunea greacă a conflictului, UE va decide cu privire la sancțiunile împotriva Ankara. Astfel de măsuri pot fi discutate și adoptate, de exemplu, în cadrul reuniunii informale a miniștrilor de externe ai UE, care este programată pentru 27-28 august.

Turcia a apelat, de asemenea, la diplomație pentru a-și apăra poziția. Astfel, șeful Ministerului de Externe al republicii, Mevlut Cavusoglu, a apreciat incidentul cu fregatele drept o provocare a taberei grecești și a cerut să se abțină de la astfel de acțiuni în viitor. În plus, răspunzînd deciziei Franței privind prezența militară în regiune, ministrul a menționat că UE nu ar trebui să ofere Greciei „sprijin necondiționat”, scrie Reuters. Potrivit lui Cavusoglu, Elveția a fost de acord să joace rolul de mediator în soluționarea conflictului dintre Grecia și Turcia, dar atitudinea Atenei față de această idee nu este încă cunoscută.

Situația din Mediterana de Est a fost discutată pe 14 august, în cadrul unei reuniuni urgente a miniștrilor de externe din țările Uniunii Europene. Miniștrii, care au comunicat prin teleconferință, au solicitat părților conflictului o rezolvare diplomatică și au cerut eliminarea tensiunilor. Cu toate acestea, experții nu se așteptau la o măsură mai decisivă în urma acestor consultări.

Luptă pentru resurse

Conflictul dintre Grecia și Turcia, în care cel puțin o șase state sînt participanți mai puțin vizibili, se desfășoară în jurul drepturilor la rezervele de petrol și gaze din largul Mediteranei de Est. Primele depozite au fost descoperite acolo la sfîrșitul anilor 2000. În ianuarie anul trecut, reprezentanți din Grecia, Egipt, Israel, Iordania, Italia, Cipru și Palestina au creat un forum pentru gazul mediteranean de est. Acesta a fost contrabalansat de uniunea Libiei și Turciei, creată cu puțin timp înainte - țările au încheiat un memorandum de înțelegere cu privire la delimitarea zonelor marine. Grecia a refuzat să recunoască acest acord potrivit căruia a rămas fără o zonă economică exclusivă (ZEE), promițătoare în ceea ce privește producția de hidrocarburi.

Acordurile dintre Turcia și Libia - în plus față de problema frontierelor maritime, țările au încheiat un acord privind cooperarea militară în noiembrie 2019 - au devenit o confirmare clară a „diviziunii profunde” dintre Ankara și Atena, scrie publicatia turcă Daily Sabah. ,,De la descoperirea rezervelor semnificative de gaz în regiunea mediteraneană în urmă cu un deceniu, țările s-au angajat în dispute continue privind limitele maritime, în ciuda faptului că nu există chei ale unei soluții în dreptul international”, notează ziarul.

În luna iulie, Ankara a anunțat începerea explorării geologice în zona insulei grecești Kastelorizo, în largul coastei turcești. Pe fundalul criticilor din exterior, în primul rînd din partea Uniunii Europene, Turcia și-a anunțat disponibilitatea de a suspenda exploatările, numind această intenție un gest de bunăvoință. Dar pe 6 august, ministrul grec de externe, Nikos Dendias și omologul său egiptean Sameh Shukri, au semnat un acord privind delimitarea limitelor maritime. Zonele EEZ din Grecia și Egipt, desemnate în acest document, s-au suprapus parțial zonelor care au fost precizate în memorandumul dintre Turcia și Libia, pe care Atena a refuzat să îl recunoască. În această situație, Erdogan a decis să continue explorarea pe mare și i-a a oferit lui Oruç Reis escorte militare. Atena a răspuns punînd trupele în alertă.

În căutarea unui intermediar

Astfel de acțiuni deocamdată par mai degrabă niște zgîrieturi de sabie și nu o demonstrație a posibilității reale de utilizare a acesteia. Altă problemă este că în cursul unor astfel de „spectacole demonstrative” sînt posibile diferite incidente (situația cu „atingerea” fregatelor grecești și turce este o confirmare vie a acestui lucru), care, în funcție de amploare, poate duce la consecințe mai grave de natură militară.

În același timp, este puțin probabil ca disputele dintre Turcia și Grecia, precum și statele care acționează pentru o parte sau alta, să fie rezolvate fără un anumit arbitru, spun specialiștii. Fără sprijinul țărilor terțe, cum ar fi Franța, Cairo și Atena, șansele de a rezista planurilor turcești tind să fie zero. Ankara își va apăra interesele pînă la sfîrșit, Turcia nu va permite un singur proiect energetic care ar putea pune în discuție rolul său de HUB energetic. Vor fi contra grecilor pînă la un conflict militar aprig, dacă este cazul.

Situația nervoasă din Mediterană este legată de schimbarea echilibrului de putere din regiune, a declarat Thomas Gomard, directorul Institutului francez de relații internaționale. ,,Situația strategică din Marea Mediterană se deteriorează rapid și grav într-un moment în care Statele Unite nu mai doresc să fie implicate în asigurarea securității în regiune”, a declarat șeful centrului analitic care a cooperat cu guvernul republicii. Implicarea forțelor navale franceze în stabilizarea situației „atestă schimbări în echilibrul de putere, în special în favoarea unei Turcii extrem de ambițioase”, a spus Gomar într-un interviu acordat The Wall Street Journal.

Acțiunile Franței, destul de ciudat, vor favoriza Turcia nu mai puțin decît Grecia, scrie colaboratorul de politică externă de la Bloomberg, Bobby Ghosn. Potrivit acestuia, decizia lui Macron cu privire la prezența militară în estul Mediteranei „va fi un motiv pentru Erdogan să creadă că europenii sînt înarmați împotriva Turciei”; în plus, acțiunile de la Paris vor deveni „un instrument politic convenabil pentru a abate atenția de la situația economică extrem de periculoasă din Turcia”.

Potrivit lui Ghosn, diplomația germană a fost mult mai eficientă aici: în special, cancelarul Angela Merkel a reușit să-l convingă pe Erdogan să suspende explorarea geologică. Semnalînd respingerea reciprocă dintre Macron și Erdogan, autorul concluzionează că, dacă Merkel ar fi „cel mai bun mediator în acest conflict, Macron ar obține cel mai probabil titlul de cel mai rău”.


D.A.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite