Vine pe un cerb călare

Norii macină ninsoare

Anul Nou, Anul Nou.

Domnu-Isus, Domnu-Isus

E un prunc de-o săptămînă

Şi i-am dat Lumea pe mînă

Domnu-Isus, Domnu-Isus.

Dragi copii, dragi copii

La fereastra înflorată

Îngeri beau şi nu se-mbată

Dragi copii, dragi copii,

Fiţi creştini, fiţi creştini

Cîte vietăţi sărmane

Suferă de frig şi foame

Fiţi creştini, fiţi creştini

Ţara mea, ţara mea

Maică sfîntă, preacurată

Întremează-te o dată

Ţara mea, ţara mea

La Mulţi Ani, La Mulţi Ani

Dumnezeu să ocrotească

Ţara noastră românească

La Mulţi Ani, La Mulţi Ani!

Şapte fraţi aduşi de maica lor

I-am primit cu milă şi ruşine

Şi, nu ştiu de ce, am vrut să mor

Aer proaspăt mi-au adus, ca gîndul

Nu erau în zdrenţe, nici desculţi

Îşi treceau hăinuţele, cu rîndul

Doamne sfinte, cît erau de mulţi!

Cel mai mic era de-o şchioapă încă

Cea mai mare, cam de 10 ani –

Îi păzea ca vulturul pe stîncă

Ea, Cenuşăreasa din Balcani

Am privit-o: zînă austeră

Nu mai are vreme de păpuşi

Ea îşi duce crucea, nu disperă

Inimă jertfită, ani răpuşi.

Au bătut la uşa mea, sărmanii

Răscolind o rană şi-un destin,

Cînd abia ne ajungeau toţi banii

Să aprindem focul în cămin

Aşteptam în cuib ca puii gureşi

Fericiţi în disperarea lor

Ploi, arşiţă şi zăpezi în iureş

Zugrăveau la geamuri flori de dor

Nu aveam nici pîine cîteodată

Biblia în schimb nu ne-a lipsit

Priveghind la ieslea fermecată

Dumnezeu din ceruri ne-a iubit

Astăzi mi s-a-ntors copilăria

Cerb rănit, cerşind un adăpost

Şapte pui cu chipuri de Mesia

Înviază pruncul care-am fost.

Ce-ai făcut atîţi copii, femeie

Iepuroaica Lumii, rod bogat?

N-ai văzut Saturnul cum scînteie

În fîntîna unui veac secat?

Nu-ţi e milă, oare, să-i laşi pradă

Sărăciei, lipsei de noroc?

Ce-i porneşti din zori în Cruciadă?

Mai e vreme să-i întorci la loc!…

Astfel spune partea rea din mine

Demonii aceia blestemaţi…

Dar ajunge să-i privesc mai bine

Şi să strig: fiţi binecuvîntaţi!

Bine aţi venit pe lumea asta

Bine aţi bătut la uşa mea

Eu v-ajut să biruiţi năpasta

Ca un Leu în iarnă voi veghea

Luaţi şi bucuraţi-vă de daruri

Tot ce am voi împărţi cu voi

Doamne sfinte, scapă-i de coşmaruri

Dă-le steaua de Copii Eroi!

Parcă-i prăpădul lumii din ’907

Agonizează veacul ca un profet nebun

Ce sufletul şi-l vinde pe-o mînă de tutun

Primim o veste proastă în fiecare zi

Războaie fratricide şi molime-n copii

Se moare şi de foame, se moare şi de frig

La ţărmul Mării Moarte s-a prăbuşit un dig

Egală-i tragedia de mii şi mii de ani

Mereu va smulge vîntul fereastra la sărmani

Scriptura se-mplineşte, aşa ne este dat

Nu-i ciumă – sînt războaie, şi tot ne-am decimat

La cumpănă de ere, crucificat în cuie

Într-un chivot de aur Isus la ceruri suie

El, mielul, pălmuitul cu haine de urzici

Încoronat cu spinii întregii Asii Mici

Eu cred legenda tocmai pentru că e absurdă

Dar ce e logic oare cînd Antichriştii zburdă?

Cînd mor copii de cancer sau împuşcaţi în cap

Atunci cînd se ridică pe lume        vreun satrap?

E singura scăpare: îngenunchiaţi o dată

La candela ce plînge cu flacără bogată

Smeriţi-vă-n odaie, cînd nimeni nu vă ştie

La ceas de spovedanii şi sfîntă liturghie

Isus e farul sigur ce bate pînă-n larg

Pe marea în furtună e singurul catarg

Întoarceţi-vă gîndul şi faţa spre Mesia

Nimic nu o să pierdeţi, dar cîştigaţi vecia

În clipa grea a morţii noi fără El am fi

Ca Dunărea în iarnă şi bezna din pustii

Înalţă-te spre slavă, poporul meu frumos

Şi ia botezul zilnic de la Isus Christos!

CORNELIU VADIM TUDOR

31 decembrie 1992 – 2 ianuarie 1993

(Text preluat din volumul „Cîntece creştine“)